LA UN MOMENT DAT IN VIAȚĂ VOM ÎNTÂLNI DECLINUL GENERAL AL VEDERII

https://opticalovelylooks.ro/programari/

Vederea ta este rezultatul unei interacțiuni complexe.

Ochii sunt oglinda sufletului, sunt fereastra prin care putem privi spre trupul nostru. Ei ne dau indiciile stării de bine a organismului nostru in general.

Un doctor specialist oftalmolog, poate descoperi printr-o examinare atentă a fundului de ochi, o serie de afecțiuni cum ar fi hipertensiunea arterială,  diabetul, cancerul inainte ca acesta să apară in alte părți din corp.
Aşadar, doctorul specialist oftalmolog poate să diagnosticheze un bolnav de diabet cu predispoziție de boli cardiovasculare, ceretând cu atenție vasele sanguine ale ochiului.
Astfel, îşi dă seama cine acordă o atenție sporita alimentației şi stilului de viață în general, fiind strâns corelată sănătatea ochilor şi cu alimentația fiecărui individ.

CUM FUNCȚIONEAZĂ OCHIUL

Trebuie să ințelegem cum funcționează ochii noştri ca să ştim cum sa-i protejăm şi să intervenim atunci când apare o problemă.
Ochiul este unul dintre cele mai importante organe senzoriale și cel mai complex dintre toate.
Ochiul uman este capabil să sesizeze și să prelucreze zeci de milioane de informații pe secundă.
V-ați gândit vreodată cum funcționează ochiul? Cum se formează imaginile pe care le vedem?
Ce părți ale corpului nostru sunt implicate în acest proces complicat?
Ochiul funcționează asemănător unei camere video, componentele sale acționează împreună pentru a vizualiza lumea din jurul nostru. 

STRUCTURA OCHIULUI UMAN

Pupilă

Orificiul negru din centrul ochiului, care permite trecerea luminii.

Iris

Partea colorată a ochiului, care controlează cantitatea de lumină care trece prin pupilă.

Sclerotica

Partea albă a ochiului.

Membrana conjunctivă

Un strat subțire de țesut care acoperă pleoapa și globul ocular care vă protejează ochiul și îl menține umed.

Cornea
Este stratul exterior al ochiului, mai tot timpul umedă datorită lichidului (filmului) lacrimal care o acoperă.
Este încorporată în scleră (partea alba a ochiului),  împreună formează ceea ce experții numesc tunica externa (bulbi).
Corneea acționează ca o fereastră,  având o formă de disc, este transparentă, permițând penetrarea luminii.
Protejează ochiul împotriva factorilor externi, cum ar fi murdăria, praful sau atingerile (leziuni uşoare).
Este in mod natural foarte elastică, iar curbura sa îi conferă calitățile optice, joacând un rol cheie în obținerea unei imagini clare.

Cristalinul

Un disc transparent aflat în spatele irisului.

Retina

Partea din spate a ochiului, care conține milioane de fotoreceptori (senzori care transformă lumina în semnale electrice). Aceste semnale sunt trimise de-a lungul nervului optic la creier, unde sunt procesate pentru a crea o imagine.

Macula

Un loc mic, aproape de mijlocul retinei, care controlează vederea centrală.

Umoarea vitroasă

O substanță asemănătoare cu jeleul care umple mijlocul ochiului, dându-i formă.

Nervul optic

Nervul din spatele ochiului care transmite semnalele de la retină la creier.

Umoarea apoasă

Un lichid limpede în spațiul dintre iris și cornee. Acesta menține presiunea oculară și conferă părții din față a ochiului forma sa rotunjită.

Toate aceste componente ale ochiului, sunt reglate fin într-un sistem delicat funcțional pentru a ne permite să vedem.

Ochii ne permit să vedem forme, culori și mișcări, precum și să percepem distanța, înălțimea și alte variabile din jurul nostru.

Imaginile pe care le vedem sunt compuse din lumina reflectată de obiectele pe care le privim, care apoi intră în ochi prin pupilă.
Împreună cu cristalinul, corneea curbează (refractă) lumina pentru a o focaliza pe retina din partea din spate a ochiului.
Retina este acoperită de milioane de celule sensibile la lumină numite conuri și bastonașe. Conurile sunt responsabile pentru vederea în timpul zilei, ne permit să vedem imagini în culori și detalii,  iar bastonașele sunt responsabile pentru vederea pe timp de noapte. Retina convertește lumina în semnale electrice, cestea sunt trimise de-a lungul nervului optic la creier, unde sunt procesate apoi pentru a crea o imagine.

Cristalinul ocular focalizează imaginea in mod automat, folosind mușchii pentru a schimba forma și a ajuta la focalizarea pe obiecte la diferite distanțe. Irisul, partea colorată a ochiului, controlează cantitatea de lumină care trece prin pupile în ochi.

Ochii sunt subiectul a numeroase mituri care se refera la obiceiuri si lucruri care ne afecteaza vederea sau o protejeaza.
Cu siguranță, ochii sunt unul dintre cele cinci simturi. Văzul ne ajută cel mai mult să descoperim lumea din jurul nostru. Dintr-o singura privire care dureaza o fractiune de secunda, ochii transmit creierului datele necesare pentru a ne spune forma, dimensiunea, culoarea si textura unui obiect.
Ne indică cât de aproape este acel obiect, dacă se află în picioare sau în mişcare şi viteza cu care se deplasează.
Un organ mic, comparativ cu majoritatea organelor, însa structura lor este incredibil de complexă. Lucreaza impreuna pentru a percepe adancimea, permitandu-ne sa judecam distanta si dimensiunea obiectelor din jur si ne ajuta astfel sa se deplasam printre ele.
Colaboreaza cu muschii, nervii si creierul pentru a produce mesaje si imagini vizuale complexe.
In plus, se adapteaza in mod constant la mediul in schimbare. Atuncu când suntemîn întuneric sau cand ne aflam in lumina puternica a soarelui.

Vederea este prețioasă şi împreună putem avea grijă de ea!

Vizitați opticianul în mod regulat pentru un screening minuțios.
Între examene, dacă observați o schimbare sau sunteți îngrijorat de vedere, contactați imediat specialistul.
Identificarea și tratarea problemelor din timp ne pot ajuta să avem o vedere bună tot restul vieții.

Vederea este prețioasă şi împreună putem avea grijă de ea!

Programări

Gânduri bune!
N.M.
Counselor Healthy Holistic Living

Dislexia

Dislexia

Acest articol își propune să definească rolul care este atribuit aspectelor vizuale cu privire la dislexie, şi care este cel al optometristului față de celelalte figuri implicate în evaluarea copilului dislexic.
Sunt prezentate de asemenea domeniile de intervenție optometrică, în raport cu managementul pacienților cu dizabilități de învățare.

Cititul este un proces cognitiv complex şi nu este un act primordial la om, el trebuie învățat.
Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură, evitând lecturarea și ezitând citirea cu voce tare. 
Această deficiență poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani când apare însușirea cititului.
Copiii pot avea probleme în a reține formele, cuvintelor, astfel cititul poate deveni încetinit și inexact.
Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronunțarea corectă a cuvintelor, scrierea de mână, operațiile matematice, planificarea și organizarea.
Dislexia afectează zonele creierului care procesează limbajul, problemele de identificare a sunetelor şi a modului in care acestea se raportează la litere si cuvinte, implicit decodarea lor.

Oamenii de ştiinta de la Yale School of Medicine au descoperit o legatură intre dislexie şi gena DCDC2, care afectează modul in care creierul procesează citirea, limbajul şi factorii de risc din mediu.

Dificultăți întâmpinate:

Citire lentă, utilizarea cu dificultate mare a cuvintelor văzute(un cuvânt văzut este un cuvânt care este recunoscut vizual instantaneu de cititor).

Deficit fonologic
Dificultate la decodarea sau ,,asamblarea” corecta a cuvintelor in funcție de sunetele din care sunt compuse.
Conștientizarea fonemică nu este un deficit de lectură in sine, deoarece implică doar sunete și nu litere.

Deficit de ințelegere
Înțelegere slabă a ceea ce tocmai a fost citit.

Cele mai comune tipuri de dislexie in funcție de deficitul de citire sunt:

Dislexia fonologică
Persoana are dificultăți in a descompune cuvintele in unități mai mici, ceea ce face dificilă potrivirea sunetelor cu forma scrisă. Aceasta este cunoscută si sub numele de dislexie disfonică sau dislexie auditivă.

Dislexie de suprafață
Persoana nu poate recunoaște vizual un cuvânt, ceea ce îngreunează memorarea și învățarea lui. Aceasta este uneori numită dislexie didactică sau dislexie vizuală.

Deficit de denumire rapidă
Persoana nu poate numi rapid o literă sau un număr atunci când le vede.

Dislexie cu deficit dublu
Persoanei îi este greu să izoleze sunetele, să identifice litere și numere.

De cele mai multe ori este diagnosticată târziu, la vârsta adultă.
În ciuda faptului că nu există nici un remediu pentru dislexie, descoperirea timpurie și intervenția imediată, oferă rezultate bune.
Majoritatea copiilor cu dislexie pot avea rezultate bune la școală cu ajutorul unui tutore sau cu ajutorul unui program educațional special.
Susținerea emoțională, jocurile recreative, un rol important.
Dislexia nu este o boala, ci doar dizabilitate de învățare care pare să fie moștenită.

Optometriștii, în practica lor clinică, se pot găsi în fața unui copil cu o tulburare de învățare și trebuie să fie capabili să o recunoască fiind pe deplin conștienți de rolul jucat în funcția vizuală. 
La acești subiecți este necesară efectuarea unei evaluări optometrice, orientată spre abilitățile vizuale, dar nu trebuie să uităm importanța direcționării tânărului pacient către specialistul de referință.

Specialiștii în psihopatologii de învățare, la rândul lor, în evaluările acestor pacienți, ar trebui să efectueze o analiză completă a abilităților perceptive vizuale și în majoritatea cazurilor, ar trebui să recomande o evaluare vizuală funcțională completă, fără a neglija rolul procesului vizual.
În acest fel, în majoritatea cazurilor, copilul beneficiază de o cale integrată de reabilitare care i-ar putea reduce semnificativ dificultățile. Situațiile în care optometristul poate interveni în mod eficient pentru a elimina sau reduce dificultățile vizuale ale copilului sint:
– Compensarea condițiilor de refracție (miopie, hipermetropie sau astigmatism), care pot împiedica copilul să obțină o imagine la distanță de tablă și (sau) de alte obiecte.
– Examinează problemele vizuale funcționale care pot împiedica înțelegerea eficientă a informațiilor vizuale (capacitatea de a controla motilitatea oculară, acomodarea și vederea binoculară).
– Îmbunătățirea eficienței vizuale în activitățile pe care le desfășoară copilul, privind cu atenție la o distanță de 20-50 cm.
– Evaluarea nivelului dezvoltării abilităților perceptive implicate în procesele de citire-scriere.
– Tratarea și (sau) gestionarea oricărei probleme vizuale, afecțiune sau disfuncție care poate împiedica procesul normal de învățare.
– Trebuie lucrat astfel încât problemele vizuale menționate mai sus, să nu interfereze cu celelalte metode de tratament la care este supus copilul.

Gânduri bune!

Counselor Healthy Holistic Living
N.M.

Componenta ce mai importantă a ochelarilor de vedere

,,Ochii, asemeni unor santinele, ocupă poziția cea mai înaltă a corpului”. – Marcus Tullius Cicero

Lentilele oftalmice constituie cea mai importantă componentă a unei perechi de ochelari, având cel mai însemnat rol în asigurarea unei vederi optime.
Pentru a ajunge la o astfel de performanță, au de parcurs un drum destul de lung, înainte să fie montate în ramele dumneavoastră de ochelari.
Fabricarea lentilelor de ochelari începe cu o vizită la opticianul dumneavoastră și numai după o consultație minuțioasă, el va crea profilul dumneavoasră vizual și personalizat.
Pentru a alege o lentilă de ochelari potrivită, se efectuează măsurători pentru a determina cum trebuie poziționată în ramele dumneavoastră preferate.
Toți acești factori sunt deosebit de importanți, deoarece datele obținute se transmit la producătorul de lentile de ochelari, care va produce lentilele personalizate, în funcție de exigențele dumneavoastră.
Cum se realizează o lentilă modernă si personalizată?
Numai pe baza unui consult minuțios optometric de stabilirea corecției.
Mai întâi se produce o lentilă semifinisată și se poate alege dintre două materiale: plasticul, cunoscut sub denumirea de sticlă organică și sticla adevărată, cunoscută și sub denumirea de sticlă minerală.
Aproape toate lentilele de precizie personalizate, indiferent de producător, sunt cunoscute și sub denumirea de lentile de prescripție. Acestea se produc prin utilizarea tehnologiei freeform, o tehnică de producție de noua generație dezvoltată de ZEISS, patentată de întreaga industrie a lentilelor de ochelari.
Lentilele de stoc, spre deosebire de lentilele de prescripție, se fabrică prin procedeul de turnare, in cantități mai mari si nu sunt personalizate. Există o simplă diferență între aceste două tipuri de lentile de ochelari și anume:
▶️opticianul alege de obicei lentile de ochelari produse în stoc pentru ochelari simpli, la un preț avantajos; exemplu: pentru ochelarii de citit sau când purtătorul are nevoie rapid de niște lentile de schimb.
▶️Lentilele produse în stoc sunt perfect potrivite pentru corecția vederii standard, însă nu oferă același nivel de performanță ca și lentilele de prescripție individualizate.

Gânduri bune!😊
Counselor Healthy Holistic Living
N.M.

Click aici pentru a te programa acum!


Sursă imagine: https://eyevaninc.heteml.net/eyevaneyewear/wp-content/themes/eyevan/images/about/sabae/10_pic1_sp.jpg

Presiunea oculară deloc de neglijat

Presiunea oculară este determinată de echilibrul dintre producția și drenarea fluidelor din interiorul ochiului.
Metoda folosită pentru cuantificarea ei se numește tonometrie, măsurarea fiind exprimată in milimetri coloană de mercur (mmHg).
Pentru funcționarea corectă a ochiului și a structurilor sale, este foarte important să menținem presiunea intraoculară în valori cuprinse între 10 și 21 mmHg.
Acest interval fiziologic, este necesar în menținerea condițiilor anatomice optime pentru refracție, în consecință pentru a permite vederea corectă.
Din punct de vedere fiziologic, presiunea intraoculară contribuie la stabilizarea formei globului ocular și să-l protejeaze de deformări care ar putea fi cauzate de greutatea pleoapelor și tonusul mușchilor extraoculari, previne formarea umflăturilor prin drenarea și întoarcerea în fluxul sanguin a lichidelor, care conțin metaboliții deșeurilor.
Câțiva factori pot influența tranzitoriu nivelul tensiunii arteriale, cum ar fi trecerea de la perioada diurnă la cea nocturnă, ritmul cardiac, consumul de alcool și cofeină, exerciții fizice și aportul de lichide sau anumite medicamente sistemice și topice.
O modificare patologică a presiunii oculare, pe de altă parte, poate avea consecințe neplăcute pentru funcția vizuală și poate apărea fără ca pacientul să fie conștient de aceasta.
Presiunea ridicată în interiorul ochiului este un indicator important în evaluarea glaucomului, care este un factor de risc al vederii.
Această boală a ochilor, în general nu provoacă dureri sau simptome particulare, dar produce modificări caracteristice ale nervului optic și ale celulelor neuronale prezente în retină.
Dacă glaucomul continuă să progreseze și nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate afecta vederea periferică și poate provoca daune ireversibile nervului optic, ceea ce poate duce la orbire.
În majoritatea cazurilor, presiunea oculara este dăunătoare când este mai mare de 21 mmHg, dar unii pacienți pot avea consecințe negative şi la o presiune intraoculară mai mică (glaucom normotensiv).
Pentru sănătatea ochilor noştri, trebuie sa efectuăm controale periodice la medicul oftalmolog.

Gânduri bune!

Counselor Healthy Holistic Living
N.M.

Click pe imagine pentru a te programa!