Presiunea (tensiunea) intraoculară este rezultatul stării de echilibru dintre conținutul ochiului și elasticitatea pereților săi și asigură condițiile necesare unei bune funcționări.
Presiunea intraoculară variază între anumite limite fiziologice, iar atunci când sunt depășite, au repercusiuni asupra aparatului optic și asupra metabolismului ocular, perturbând funcționarea optimă a vederii.
Limitele normale ale tensiunii intraoculare sunt intre 10 si 21 mmHg, cu un maxim dimineața și un minim către seară. Hipertensiunea intraoculară este considerată o tensiune mai mare de 21 – 22 mmHg; se descoperă de cele mai multe ori întâmplător, fiind o afecțiune lipsită de simptome.
De ce trebuie măsurată tensiunea intraoculară? Hipertensiunea intraoculară poate da naștere unor complicații grave. Aproximativ 10 – 20 % dintre cazurile de hipertensiune intraoculară degenerează în glaucom.