A fost special conceput pentru miopia severă. În afara lentilelor de contact, lentilele lenticulare sunt adesea singurele posibilități disponibile pentru a corecta miopia severă.
Intervalul de puteri recomandat pentru miopia severă, este de la -14,00 D până la sph -20,00 D. Cu ajutorul experților Essilor, am reuşit să facem un pacient fericit, o pereche de ochelari cu lentile lenticulare de -23,50 D. Este o adevărată performanță!
Este recomandat ca rama să fie întotdeauna, aleasă astfel încât distanța dintre centrii optici să nu fie cu mult mai mare decât distanța interpupilară PD a pacientului, deoarece descentrarea pronunțată înspre interior reduce dimensiunea deschiderii.
✔O a doua pereche de ochelari este întotdeauna recomandată pentru pacienții cu miopie severă.
Este o boală degenerativă a corneei non-inflamatorie, se caracterizată printr-o subțiere progresivă a stromei centrale și paracentrale și o aplatizare conică (sau ectazie) a profilului corneei care induce apariția astigmatismului miopic neregulat. Termenul „keratoconus” derivă din două cuvinte grecești: keratos = cornee și din cuvântul konos = con. În practică, înseamnă cornee conică și este o afecțiune în care corneea își pierde forma sferică normală, deformându-se neregulat într-o formă de con. Acest fapt afectează claritatea vederii chiar și atunci când sunt folosiți ochelari. Este necesar să știm că lentilele ochelarilor sunt construite cu conceptele de simetrie care trebuie apoi găsite în ochi. În keratocon, deformarea corneei apare într-un mod neregulat, asimetric și prin urmare, nu poate fi corectată decât parțial cu ochelarii tradiționali. Această deformare, se datorează unei modificări a structurii stromei corneene care duce la subțierea sa progresivă și la aplatizare. Este o afecțiune progresivă care poate evolua rapid sau se poate dezvolta lent de-a lungul anilor. Afectează adesea ambii ochi (90% -95% din cazuri), dar apare în momente diferite, astfel încât inițial un singur ochi poate părea afectat de boală.
Etiologia keratoconului rămâne încă neclară până în prezent. Faptul că această patologie este adesea prezentă la mai mulți membri ai aceleiași familii, ne determină să ne gândim la un rol puternic al aspectelor genetice, dar genele responsabile nu au fost încă identificate clar. Cu toate acestea, s-a înțeles că şi cu mecanisme care nu au fost încă elucidate, aceste gene ar modifica fluctuația regulată a fibrelor de colagen din cornee. Fibrele de colagen ale corneei care vor dura în timp, sunt supuse de corpul nostru la „întreținere” continuă, o înlocuire progresivă efectuată de celule specifice numite keratocite. În practică, patologia ar implica un dezechilibru între producerea și degradarea fibrelor de colagen ale stromei corneene. Acest lucru ar duce la o rezistență mecanică redusă a corneei, ceea ce ar duce la o subțire și deformare a acesteia. În ochi, la fel ca într-un balon, are loc o presiune internă (presiune intraoculară). Se întâmplă ca această presiune în punctul de rezistență minimă a corneei să determine o proeminență în formă de con spre exterior. Keratoconus-ul apare în general ca o boală izolată, dar poate fi asociată cu alte boli (boli ale țesutului conjunctiv, dermatită atopică, retinită pigmentară etc.).
Când apare?
Keratoconul apare foarte rar în copilărie, manifestându-se de obicei la pubertate între 12 și 15 ani. Forma este adesea evolutivă până la vârsta de 25-30 ani și tinde să se stabilizeze după vârsta de 35-40 de ani. Progresia keratoconusului este independentă de anumite afecțiuni clinice oculare și este imprevizibilă.
Cum vede pacientul cu keratoconus?
Principalele simptome pe care pacientul le raportează într-un stadiu incipient pot fi similare cu cele ale unei miopii simple. O neclaritate a vederii apare mai ales atunci când privește departe. Ulterior, calitatea imaginii se înrăutățește și apare perceperea unui „frotiu” al imaginilor sau a unei distorsiuni a acestora, mai ales noaptea, cu halouri sau imagini „alungite și distorsionate” ale luminilor. Uneori există, percepția imaginilor duble sau a unei deformări clare a imaginilor drepte. Acest lucru se traduce în practică într-o „oboseală vizuală” pentru vedere la toate distanțele. Pacientul se plânge de necesitatea căutării continue a unei „focalizări mai bune”. Uneori este prezentă și fotofobia (intoleranța la lumină).
Genetica, sistemul imunitar, stresul oxidativ, factorii endocrini, toate au un rol în dezvoltarea keratoconus-ului. Multe boli genetice sunt asociate cu keratoconul inclusiv Sindromul Down, Sindromul Marfan sau Sindromul Ehlers-Danlos
După stadiul de evoluție se clasifică astfel:
keratoconus ușor: < 48 D
keratoconus mediu: 48 – 54 D
keratocon sever: > 54 D
Simptomele keratoconului:
▶️Vedere neclară care nu poate fi corectată prin portul ochelarilor;
▶️Sensibilitate la lumină;
▶️Dificultatea de a conduce pe timp de noapte;
▶️Halouri (în special noaptea);
▶️Dureri de cap și ochi;
Primele deformări ale corneei pot trece complet neobservate dacă nu recurgi la aparatură performantă.
Diagnosticul poate fi ajutat de diverse măsuratori (diagnostic imagistic), ce se efectuează cu aparate extrem de sofisticate și precise:
⚠️Topografia corneană este esențială în keratoconus-ul incipient;
⚠️Pahimetrie corneană;
⚠️Presiune intraoculară;
⚠️Endotelioscopie corneană (aprecierea numarului și morfologiei celulelor endoteliale) tomografie de cornee (HRT și OCT de pol anterior).
Într-un stadiu ulterior, keratoconul determină apariția astigmatismului și adesea a miopiei. Inițial aceste defecte pot fi corectate complet cu o pereche normală de ochelari.
Din păcate, în acest caz asistăm adesea la modificări frecvente ale defectului vizual care necesită „retușarea” ochelarilor. Pe măsură ce deformarea progresează, există o creștere a astigmatismului, astfel încât ochelarii să nu fie foarte eficienți în a garanta o bună viziune. Apoi, trebuie folosite lentile de contact.
Nu toate lentilele de contact sunt potrivite. În acest caz specific, trebuie folosite lentile dure rigide sau semirigide. De fapt, numai acestea sunt capabile să „regularizeze” suprafața corneei în așa fel încât să permită o viziune acceptabilă.
Deoarece lentilele au o structură rigidă, în general nu sunt tolerate imediat, provocând simptome precum senzația de corp străin, fotofobie, durere în globul ocular.
Odată cu apariția topografiilor, este posibil să le personalizați pe măsură pentru fiecare cornee, reducând timpii de adaptare.
Cu toate acestea, regula obișnuită este de a crea, cu ,,obiectivul”, o ușoară presiune pe vârful conului pentru a-l regulariza. Lentilele de contact sunt un sistem de control valid, dar trebuie utilizate sub supraveghere continuă de către oftalmolog și contactolog.
Cu topografia corneană modernă este posibil să se creeze un protocol de control fiabil. Acest lucru ajută aplicatorul foarte mult, deoarece poate preveni complicațiile care duc la înlocuirea lentilei în timp util, dacă este necesar.
Keratoconul nu poate fi prevenit, nu există măsuri preventive specifice!
Tratamentul keratoconului
Datorită neregularităților corneei, se încearcă o corecție a refracției prin folosirea ochelarilor sau a lentilelor de contact moi. Următoarea formă de corecție sunt lentilele de contact rigide gaz-permeabile, care mențin forma corneei, obținându-se astfel o corecție mai bună a vederii.
În cazul în care este într-un stadiu avansat, aceste metode de tratament nu sunt suficiente și se recurge la tratamentul UV-X Crosslinking sau transplantul de cornee.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.