LA UN MOMENT DAT IN VIAȚĂ VOM ÎNTÂLNI DECLINUL GENERAL AL VEDERII

https://opticalovelylooks.ro/programari/

Vederea ta este rezultatul unei interacțiuni complexe.

Ochii sunt oglinda sufletului, sunt fereastra prin care putem privi spre trupul nostru. Ei ne dau indiciile stării de bine a organismului nostru in general.

Un doctor specialist oftalmolog, poate descoperi printr-o examinare atentă a fundului de ochi, o serie de afecțiuni cum ar fi hipertensiunea arterială,  diabetul, cancerul inainte ca acesta să apară in alte părți din corp.
Aşadar, doctorul specialist oftalmolog poate să diagnosticheze un bolnav de diabet cu predispoziție de boli cardiovasculare, ceretând cu atenție vasele sanguine ale ochiului.
Astfel, îşi dă seama cine acordă o atenție sporita alimentației şi stilului de viață în general, fiind strâns corelată sănătatea ochilor şi cu alimentația fiecărui individ.

CUM FUNCȚIONEAZĂ OCHIUL

Trebuie să ințelegem cum funcționează ochii noştri ca să ştim cum sa-i protejăm şi să intervenim atunci când apare o problemă.
Ochiul este unul dintre cele mai importante organe senzoriale și cel mai complex dintre toate.
Ochiul uman este capabil să sesizeze și să prelucreze zeci de milioane de informații pe secundă.
V-ați gândit vreodată cum funcționează ochiul? Cum se formează imaginile pe care le vedem?
Ce părți ale corpului nostru sunt implicate în acest proces complicat?
Ochiul funcționează asemănător unei camere video, componentele sale acționează împreună pentru a vizualiza lumea din jurul nostru. 

STRUCTURA OCHIULUI UMAN

Pupilă

Orificiul negru din centrul ochiului, care permite trecerea luminii.

Iris

Partea colorată a ochiului, care controlează cantitatea de lumină care trece prin pupilă.

Sclerotica

Partea albă a ochiului.

Membrana conjunctivă

Un strat subțire de țesut care acoperă pleoapa și globul ocular care vă protejează ochiul și îl menține umed.

Cornea
Este stratul exterior al ochiului, mai tot timpul umedă datorită lichidului (filmului) lacrimal care o acoperă.
Este încorporată în scleră (partea alba a ochiului),  împreună formează ceea ce experții numesc tunica externa (bulbi).
Corneea acționează ca o fereastră,  având o formă de disc, este transparentă, permițând penetrarea luminii.
Protejează ochiul împotriva factorilor externi, cum ar fi murdăria, praful sau atingerile (leziuni uşoare).
Este in mod natural foarte elastică, iar curbura sa îi conferă calitățile optice, joacând un rol cheie în obținerea unei imagini clare.

Cristalinul

Un disc transparent aflat în spatele irisului.

Retina

Partea din spate a ochiului, care conține milioane de fotoreceptori (senzori care transformă lumina în semnale electrice). Aceste semnale sunt trimise de-a lungul nervului optic la creier, unde sunt procesate pentru a crea o imagine.

Macula

Un loc mic, aproape de mijlocul retinei, care controlează vederea centrală.

Umoarea vitroasă

O substanță asemănătoare cu jeleul care umple mijlocul ochiului, dându-i formă.

Nervul optic

Nervul din spatele ochiului care transmite semnalele de la retină la creier.

Umoarea apoasă

Un lichid limpede în spațiul dintre iris și cornee. Acesta menține presiunea oculară și conferă părții din față a ochiului forma sa rotunjită.

Toate aceste componente ale ochiului, sunt reglate fin într-un sistem delicat funcțional pentru a ne permite să vedem.

Ochii ne permit să vedem forme, culori și mișcări, precum și să percepem distanța, înălțimea și alte variabile din jurul nostru.

Imaginile pe care le vedem sunt compuse din lumina reflectată de obiectele pe care le privim, care apoi intră în ochi prin pupilă.
Împreună cu cristalinul, corneea curbează (refractă) lumina pentru a o focaliza pe retina din partea din spate a ochiului.
Retina este acoperită de milioane de celule sensibile la lumină numite conuri și bastonașe. Conurile sunt responsabile pentru vederea în timpul zilei, ne permit să vedem imagini în culori și detalii,  iar bastonașele sunt responsabile pentru vederea pe timp de noapte. Retina convertește lumina în semnale electrice, cestea sunt trimise de-a lungul nervului optic la creier, unde sunt procesate apoi pentru a crea o imagine.

Cristalinul ocular focalizează imaginea in mod automat, folosind mușchii pentru a schimba forma și a ajuta la focalizarea pe obiecte la diferite distanțe. Irisul, partea colorată a ochiului, controlează cantitatea de lumină care trece prin pupile în ochi.

Ochii sunt subiectul a numeroase mituri care se refera la obiceiuri si lucruri care ne afecteaza vederea sau o protejeaza.
Cu siguranță, ochii sunt unul dintre cele cinci simturi. Văzul ne ajută cel mai mult să descoperim lumea din jurul nostru. Dintr-o singura privire care dureaza o fractiune de secunda, ochii transmit creierului datele necesare pentru a ne spune forma, dimensiunea, culoarea si textura unui obiect.
Ne indică cât de aproape este acel obiect, dacă se află în picioare sau în mişcare şi viteza cu care se deplasează.
Un organ mic, comparativ cu majoritatea organelor, însa structura lor este incredibil de complexă. Lucreaza impreuna pentru a percepe adancimea, permitandu-ne sa judecam distanta si dimensiunea obiectelor din jur si ne ajuta astfel sa se deplasam printre ele.
Colaboreaza cu muschii, nervii si creierul pentru a produce mesaje si imagini vizuale complexe.
In plus, se adapteaza in mod constant la mediul in schimbare. Atuncu când suntemîn întuneric sau cand ne aflam in lumina puternica a soarelui.

Vederea este prețioasă şi împreună putem avea grijă de ea!

Vizitați opticianul în mod regulat pentru un screening minuțios.
Între examene, dacă observați o schimbare sau sunteți îngrijorat de vedere, contactați imediat specialistul.
Identificarea și tratarea problemelor din timp ne pot ajuta să avem o vedere bună tot restul vieții.

Vederea este prețioasă şi împreună putem avea grijă de ea!

Programări

Gânduri bune!
N.M.
Counselor Healthy Holistic Living

Lentilele lenticulare

Monofocal lenticular -23.50 D

A fost special conceput pentru miopia severă.
În afara lentilelor de contact, lentilele lenticulare sunt adesea singurele posibilități disponibile pentru a corecta miopia severă.

Intervalul de puteri recomandat pentru miopia severă, este de la -14,00 D până la sph -20,00 D. Cu ajutorul experților Essilor, am reuşit să facem un pacient fericit, o pereche de ochelari cu lentile lenticulare de -23,50 D. Este o adevărată performanță!


Este recomandat ca rama să fie întotdeauna, aleasă astfel încât distanța dintre centrii optici să nu fie cu mult mai mare decât distanța interpupilară PD a pacientului, deoarece descentrarea pronunțată înspre interior reduce dimensiunea deschiderii.

✔O a doua pereche de ochelari este întotdeauna recomandată pentru pacienții cu miopie severă.


Mulțumim pentru încreferea acordată d.na Elena!❤

Gânduri bune!

Counselor

Nicoleta Miclea

KERATOCONUS – O BOALĂ SILENȚIOASĂ A OCHIULUI

Ce este keratoconusul?

Este o boală degenerativă a corneei non-inflamatorie, se caracterizată printr-o subțiere progresivă a stromei centrale și paracentrale și o aplatizare conică (sau ectazie) a profilului corneei care induce apariția astigmatismului miopic neregulat.
Termenul „keratoconus” derivă din două cuvinte grecești: keratos = cornee și din cuvântul konos = con.
În practică, înseamnă cornee conică și este o afecțiune în care corneea își pierde forma sferică normală, deformându-se neregulat într-o formă de con.
Acest fapt afectează claritatea vederii chiar și atunci când sunt folosiți ochelari. 
Este necesar să știm că lentilele ochelarilor sunt construite cu conceptele de simetrie care trebuie apoi găsite în ochi.
În keratocon, deformarea corneei apare într-un mod neregulat, asimetric și prin urmare, nu poate fi corectată decât parțial cu ochelarii tradiționali. 
Această deformare, se datorează unei modificări a structurii stromei corneene care duce la subțierea sa progresivă și la aplatizare.
Este o afecțiune progresivă care poate evolua rapid sau se poate dezvolta lent de-a lungul anilor. 
Afectează adesea ambii ochi (90% -95% din cazuri), dar apare în momente diferite, astfel încât inițial un singur ochi poate părea afectat de boală.

Etiologia keratoconului rămâne încă neclară până în prezent.
Faptul că această patologie este adesea prezentă la mai mulți membri ai aceleiași familii, ne determină să ne gândim la un rol puternic al aspectelor genetice, dar genele responsabile nu au fost încă identificate clar. 
Cu toate acestea, s-a înțeles că şi cu mecanisme care nu au fost încă elucidate, aceste gene ar modifica fluctuația regulată a fibrelor de colagen din cornee. 
Fibrele de colagen ale corneei care vor dura în timp, sunt supuse de corpul nostru la „întreținere” continuă, o înlocuire progresivă efectuată de celule specifice numite keratocite.
 În practică, patologia ar implica un dezechilibru între producerea și degradarea fibrelor de colagen ale stromei corneene. 
Acest lucru ar duce la o rezistență mecanică redusă a corneei, ceea ce ar duce la o subțire și deformare a acesteia. În ochi, la fel ca într-un balon, are loc o presiune internă (presiune intraoculară). Se întâmplă ca această presiune în punctul de rezistență minimă a corneei să determine o proeminență în formă de con spre exterior. Keratoconus-ul apare în general ca o boală izolată, dar poate fi asociată cu alte boli (boli ale țesutului conjunctiv, dermatită atopică, retinită pigmentară etc.).

Când apare?

Keratoconul apare foarte rar în copilărie, manifestându-se de obicei la pubertate între 12 și 15 ani. Forma este adesea evolutivă până la vârsta de 25-30 ani și tinde să se stabilizeze după vârsta de 35-40 de ani. 
Progresia keratoconusului este independentă de anumite afecțiuni clinice oculare și este imprevizibilă.

Cum vede pacientul cu keratoconus?

Principalele simptome pe care pacientul le raportează într-un stadiu incipient pot fi similare cu cele ale unei miopii simple.
O neclaritate a vederii apare mai ales atunci când privește departe. 
Ulterior, calitatea imaginii se înrăutățește și apare perceperea unui „frotiu” al imaginilor sau a unei distorsiuni a acestora, mai ales noaptea, cu halouri sau imagini „alungite și distorsionate” ale luminilor. 
Uneori există, percepția imaginilor duble sau a unei deformări clare a imaginilor drepte. Acest lucru se traduce în practică într-o „oboseală vizuală” pentru vedere la toate distanțele. 
Pacientul se plânge de necesitatea căutării continue a unei „focalizări mai bune”. 
Uneori este prezentă și fotofobia (intoleranța la lumină).

Genetica, sistemul imunitar, stresul oxidativ, factorii endocrini, toate au un rol în dezvoltarea keratoconus-ului.
Multe boli genetice sunt asociate cu keratoconul inclusiv Sindromul Down, Sindromul Marfan sau Sindromul Ehlers-Danlos

După stadiul de evoluție se clasifică astfel:

keratoconus ușor:  < 48 D

keratoconus mediu: 48 – 54 D

keratocon sever: > 54 D

Simptomele keratoconului:

▶️Vedere neclară care nu poate fi corectată prin portul ochelarilor;

▶️Sensibilitate la lumină;

▶️Dificultatea de a conduce pe timp de noapte;

▶️Halouri (în special noaptea);

▶️Dureri de cap și ochi;

Primele deformări ale corneei pot trece complet neobservate dacă nu recurgi la
aparatură performantă.

Diagnosticul poate fi ajutat de diverse măsuratori (diagnostic imagistic), ce se efectuează cu aparate extrem de sofisticate și precise:

⚠️Topografia corneană este esențială în keratoconus-ul incipient;

⚠️Pahimetrie corneană;

⚠️Presiune intraoculară;

⚠️Endotelioscopie corneană (aprecierea numarului și morfologiei celulelor endoteliale) tomografie de cornee (HRT și OCT de pol anterior).

Într-un stadiu ulterior, keratoconul determină apariția astigmatismului și adesea a miopiei. Inițial aceste defecte pot fi corectate complet cu o pereche normală de ochelari.


Din păcate, în acest caz asistăm adesea la modificări frecvente ale defectului vizual care necesită „retușarea” ochelarilor.
Pe măsură ce deformarea progresează, există o creștere a astigmatismului, astfel încât ochelarii să nu fie foarte eficienți în a garanta o bună viziune.
 Apoi, trebuie folosite lentile de contact.

 Nu toate lentilele de contact sunt potrivite.
În acest caz specific, trebuie folosite lentile dure rigide sau semirigide. De fapt, numai acestea sunt capabile să „regularizeze” suprafața corneei în așa fel încât să permită o viziune acceptabilă. 


Deoarece lentilele au o structură rigidă, în general nu sunt tolerate imediat, provocând simptome precum senzația de corp străin, fotofobie, durere în globul ocular. 

Odată cu apariția topografiilor, este posibil să le personalizați pe măsură pentru fiecare cornee, reducând timpii de adaptare.

 Cu toate acestea, regula obișnuită este de a crea, cu ,,obiectivul”, o ușoară presiune pe vârful conului pentru a-l regulariza.
Lentilele de contact sunt un sistem de control valid, dar trebuie utilizate sub supraveghere continuă de către oftalmolog și contactolog.

 Cu topografia corneană modernă este posibil să se creeze un protocol de control fiabil. Acest lucru ajută aplicatorul foarte mult, deoarece poate preveni complicațiile care duc la înlocuirea lentilei în timp util, dacă este necesar.
 

Keratoconul nu poate fi prevenit, nu există măsuri preventive specifice!

Tratamentul keratoconului

Datorită neregularităților corneei, se încearcă o corecție a refracției prin folosirea ochelarilor sau a lentilelor de contact moi. Următoarea formă de corecție sunt lentilele de contact rigide gaz-permeabile, care mențin forma corneei, obținându-se astfel o corecție mai bună a vederii.

În cazul în care este într-un stadiu avansat, aceste metode de tratament nu sunt suficiente și se recurge la tratamentul UV-X Crosslinking sau transplantul de cornee.

Pentru consultatii aici👇

Vederea este prețioasă, ai grijă de ea!

Gânduri bune!

Counselor,

Nicoleta Miclea