Dislexia

Acest articol își propune să definească rolul care este atribuit aspectelor vizuale cu privire la dislexie, şi care este cel al optometristului față de celelalte figuri implicate în evaluarea copilului dislexic.
Sunt prezentate de asemenea domeniile de intervenție optometrică, în raport cu managementul pacienților cu dizabilități de învățare.

Cititul este un proces cognitiv complex şi nu este un act primordial la om, el trebuie învățat.
Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură, evitând lecturarea și ezitând citirea cu voce tare. 
Această deficiență poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani când apare însușirea cititului.
Copiii pot avea probleme în a reține formele, cuvintelor, astfel cititul poate deveni încetinit și inexact.
Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronunțarea corectă a cuvintelor, scrierea de mână, operațiile matematice, planificarea și organizarea.
Dislexia afectează zonele creierului care procesează limbajul, problemele de identificare a sunetelor şi a modului in care acestea se raportează la litere si cuvinte, implicit decodarea lor.

Oamenii de ştiinta de la Yale School of Medicine au descoperit o legatură intre dislexie şi gena DCDC2, care afectează modul in care creierul procesează citirea, limbajul şi factorii de risc din mediu.

Dificultăți întâmpinate:

Citire lentă, utilizarea cu dificultate mare a cuvintelor văzute(un cuvânt văzut este un cuvânt care este recunoscut vizual instantaneu de cititor).

Deficit fonologic
Dificultate la decodarea sau ,,asamblarea” corecta a cuvintelor in funcție de sunetele din care sunt compuse.
Conștientizarea fonemică nu este un deficit de lectură in sine, deoarece implică doar sunete și nu litere.

Deficit de ințelegere
Înțelegere slabă a ceea ce tocmai a fost citit.

Cele mai comune tipuri de dislexie in funcție de deficitul de citire sunt:

Dislexia fonologică
Persoana are dificultăți in a descompune cuvintele in unități mai mici, ceea ce face dificilă potrivirea sunetelor cu forma scrisă. Aceasta este cunoscută si sub numele de dislexie disfonică sau dislexie auditivă.

Dislexie de suprafață
Persoana nu poate recunoaște vizual un cuvânt, ceea ce îngreunează memorarea și învățarea lui. Aceasta este uneori numită dislexie didactică sau dislexie vizuală.

Deficit de denumire rapidă
Persoana nu poate numi rapid o literă sau un număr atunci când le vede.

Dislexie cu deficit dublu
Persoanei îi este greu să izoleze sunetele, să identifice litere și numere.

De cele mai multe ori este diagnosticată târziu, la vârsta adultă.
În ciuda faptului că nu există nici un remediu pentru dislexie, descoperirea timpurie și intervenția imediată, oferă rezultate bune.
Majoritatea copiilor cu dislexie pot avea rezultate bune la școală cu ajutorul unui tutore sau cu ajutorul unui program educațional special.
Susținerea emoțională, jocurile recreative, un rol important.
Dislexia nu este o boala, ci doar dizabilitate de învățare care pare să fie moștenită.

Optometriștii, în practica lor clinică, se pot găsi în fața unui copil cu o tulburare de învățare și trebuie să fie capabili să o recunoască fiind pe deplin conștienți de rolul jucat în funcția vizuală. 
La acești subiecți este necesară efectuarea unei evaluări optometrice, orientată spre abilitățile vizuale, dar nu trebuie să uităm importanța direcționării tânărului pacient către specialistul de referință.

Specialiștii în psihopatologii de învățare, la rândul lor, în evaluările acestor pacienți, ar trebui să efectueze o analiză completă a abilităților perceptive vizuale și în majoritatea cazurilor, ar trebui să recomande o evaluare vizuală funcțională completă, fără a neglija rolul procesului vizual.
În acest fel, în majoritatea cazurilor, copilul beneficiază de o cale integrată de reabilitare care i-ar putea reduce semnificativ dificultățile. Situațiile în care optometristul poate interveni în mod eficient pentru a elimina sau reduce dificultățile vizuale ale copilului sint:
– Compensarea condițiilor de refracție (miopie, hipermetropie sau astigmatism), care pot împiedica copilul să obțină o imagine la distanță de tablă și (sau) de alte obiecte.
– Examinează problemele vizuale funcționale care pot împiedica înțelegerea eficientă a informațiilor vizuale (capacitatea de a controla motilitatea oculară, acomodarea și vederea binoculară).
– Îmbunătățirea eficienței vizuale în activitățile pe care le desfășoară copilul, privind cu atenție la o distanță de 20-50 cm.
– Evaluarea nivelului dezvoltării abilităților perceptive implicate în procesele de citire-scriere.
– Tratarea și (sau) gestionarea oricărei probleme vizuale, afecțiune sau disfuncție care poate împiedica procesul normal de învățare.
– Trebuie lucrat astfel încât problemele vizuale menționate mai sus, să nu interfereze cu celelalte metode de tratament la care este supus copilul.

Gânduri bune!

Counselor Healthy Holistic Living
N.M.