Miopia și prezbiopia sunt printre cele mai frecvente erori de refracție găsite în ochiul uman. Deși foarte diferite unele de altele, ambele afectează focalizarea corectă a imaginilor percepute pe retină, provocând ametropie.
Debutul miopiei și prezbiopiei, depinde de diferiți factori, dar uneori aceste defecte pot coexista. Deși este obișnuit să gândești altfel, ochiul miopic poate în timp să-i fie greu să se concentreze asupra obiectelor aflate la distanță apropiată (30/40 cm).
Dacă și dumneavoastră vă confruntați cu o problemă similară, vă va fi util să aflați cum să interveniți.
Miopia este un defect de refracție cauzat cel mai adesea de alungirea globului ocular, sau datorită curburii corneei sau a cristalinului, fiind mai mare decât în mod normal.
În acest caz, imaginile obiectelor îndepărtate primite de retină, sunt neclare. Este o anomalie foarte răspândită și se poate manifesta la orice vârstă, chiar și în copilărie. Cauzele pot fi atribuite atât factorilor genetici/ereditari, cât și a stilului de viață. Desfășurarea activităților care implică vederea de aproape sau în medii slab iluminate timp de multe ore, poate duce la dezvoltarea miopiei sau la agravarea acesteia. Miopia poate fi considerată ușoară, moderată sau severă atunci când depășește 6 dioptrii.
Unele dintre simptome sunt : – vedere încețoșată a obiectelor îndepărtate; – tendința de a miji ochii; – nevoia de a aduce obiectele mai aproape; – oboseală vizuală asociată cu dureri de cap ş.a.
Pe de altă parte, prezbiopia este legată de pierderea fiziologică a elasticității cristalinului, din cauza înaintării în vârstă. În general, se manifestă după vârsta de 40 de ani, cu incapacitatea treptată de a se concentra asupra obiectelor aflate la distanță apropiată(30/40 cm), și se stabilizează în jurul vârstei de 60 de ani.
Vestea bună este că această anomalie, poate fi corectată cu ochelari de vedere sau lentile de contact pentru miopie și prezbiopie, împreună.
Din păcate, prezbiopia nu poate fi prevenită. Este insă posibil să o corectezi cu soluții personalizate, în funcție de nevoile personale.
Cei care poartă deja ochelari de vedere pentru miopie, pot adopta lentile multifocale progresive care permit o vedere optimă la orice distanță. Este cel mai eficient și cel mai puțin invaziv remediu, indiferent de gradul de miopie care există deja.
Lentilele de ultimă generație se pot personaliza cu o precizie extremă, în funcție de stilul de viață şi atitudinile posturale asumate, în activitățile cotidiene. Ca şi caracteristică esențială, oferă fluiditate vizuală fără tranziții de imagine și fără instabilitate în mișcări. Lentilele progresive compensează miopia și prezbiopia împreună, fără a fi nevoie să schimbați ochelarii în funcție de activitățile desfăşurate. Confortul este asigurat!
Cu ajutorul opticianului specialist, puteți identifica cu ușurință soluția care se potrivește cel mai bine stilului dvs. de viață, pentru a avea o vedere mai clară şi relaxată.
Pe lângă ochelari, există lentile de contact multifocale. Este un produs de ultimă generație, conceput pentru a asigura că toate activitățile zilnice sunt desfășurate în mod natural, indiferent dacă necesită vederea de aproape sau la distanță.
Datorită geometriei lor speciale, lentilele de contact multifocale/progresive, permit corectarea simultană a ambelor defecte vizuale. În funcție de tipul de lentilă, poate dura o perioadă de acomodare, pentru ca ochiul să se obișnuiască cu diferitele puncte de focalizare. Confortul de a nu fi nevoit să purtați ochelarii permanent, depășeşte disconfortul temporar de acomodare.
Este o soluție comodă pentru cei care practică sport, sau profesii care necesită maximă siguranță la mişcare(militari, pompieri, alpinişti, sportivi etc.), sau chiar şi atunci când doreşti o schimbare, mergi la o petrecere etc.).
În centrul specializat Lovely Looks Optica Medicală & Oftalmologie, veți găsi produse inovatoare, atât pentru ochelari, cât și pentru lentile de contact. Datorită Protocolului Progresiv adoptat, cu o paratură ultraperformantă, vă poate oferi lentile progresive personalizate, de înaltă precizie.
Programează o consultație, iar specialiştii Lovely Looks Optica Medicala & Oftalmologie din Brașov, vă așteaptă pentru a vă oferi soluții personalizate, in funcție de exigențele personale.
Chalazionul este o afecțiune a pleoapei destul de frecventă, care derivă dintr-o inflamație a glandei meibomiene, responsabilă de producerea componentei lipidice a secreției lacrimale, în urma obstrucției canalului său excretor.
Chalazionul este ușor de recunoscut, obstrucția se manifestă extern cu umflarea pleoapei în corespondență cu glanda afectată.
Fiecare folicul al genelor pe marginia pleoapelor, este prevăzut cu o glandă Zeiss care produce sebum. În aceeași zonă, lângă baza genelor, se află unele glande sudoripare modificate, numite glandele lui Moll. De-a lungul marginii interioare, la apariția genelor, pe de altă parte, glandele meibomiene (sau glandele tarsiene) secretă o substanță bogată în lipide care împiedică pleoapele să se lipească una de cealaltă. Această organizare priveşte marginea pleoapelor, cu excepția porțiunii mediale (care reprezintă aproximativ a opta în interiorul fisurii), reprezentând punctele lacrimale, care coincid cu începutul canalelor de evacuare lacrimale. Toate glandele accesorii ale pleoapelor sunt supuse invaziei bacteriene ocazionale. Din infecțiile unei glande meibomiene se poate forma un chalazion. Pe de altă parte, procesul infecțios al unei glande sebacee a genelor sau a uneia dintre glandele lacrimale accesorii, care se deschid la suprafața dintre foliculii pleoapelor, provoacă o umflare dureroasă localizată, cunoscută sub numele de sty. Chalazionul este cauzat de inflamația uneia sau mai multor glande meibomiene, care sunt dispuse transversal în pleoapele inferioare și superioare. În mod normal, aceste glande contribuie cu secreția lor, la producerea stratului uleios al filmului lacrimal. Dacă orificiile canalelor excretoare ale glandelor meibomiene prezente pe marginea pleoapelor devin ocluse, componenta lipidică produsă nu poate curge spre exterior și determină leziunea nodulară caracteristică (granulom), în punctul corespunzător glandei afectate de obstrucție. În țesuturile moi din jurul pleoapei, poate apărea roșeață, durere, inflamație a conjunctivei ş.a. Obstrucția se poate datora prezenței ,,obstacolelor externe” sau modificării mebo-ului în sine. Unele persoane cu probleme asociate cu secreția de sebum (de exemplu, seboree, piele grasă) au tendința de a avea un mebo mai gros. Alteori, o dietă dezechilibrată sau o perioadă de stres intens, este suficientă pentru o producție a glandei „alterate” în comparație cu norma.
Uneori, chalazionul poate fi consecința blefaritei cronice. Dacă această inflamație a pleoapei este neglijată, acumularea de bucăți mici de piele peeling (asemănătoare cu mătreața) poate duce la obstrucția canalului excretor.
În alte cazuri, chalazionul depinde de utilizarea lentilelor de contact. Acestea intervin ca obstacole externe, deoarece pot provoca un traumatism la nivelul pleoapelor, declanșând un proces inflamator.
În cele din urmă, se pare că o predispoziție constituțională, în principal pe bază ereditară, de a prezenta boli alergice (diateza alergică) poate accentua tulburarea.
Mebo-Sebo
Mebo reprezintă pentru ochi ceea ce reprezintă sebumul pentru piele. Ambele sunt secreții lipidice cu funcții de protecție, și din diverse motive pot suferi modificări mai mult sau mai puțin accentuate.
Chalazionul, este de asemenea, cunoscut ca expresia chistului meibomian, tocmai pentru a indica ținta inflamației (glandele meibomiene) și nodulul tipic care îl distinge (chistul). Chalazion este de asemenea denumit lipogranulom al glandei meibomiene.
Formarea unui chalazion poate depinde de:
Predispoziția constituțională la secreția sebacee sau la diateza alergică;
Dieta dezechilibrată caracterizată prin consumul frecvent de alimente bogate în grăsimi, brânzeturi, carne, dulciuri;
Tulburări ale tractului intestinal (cum ar fi colita spastică);
Perioade de stres intens sau oboseală specifică.
Chalazionul este adesea asociat cu rozacee și seboree. În trecut, se credea că chalazionul avea o origine pur infecțioasă. Astăzi această presupunere a fost eliminată, deși unii cercetători cred că o infecție oculară preexistentă poate accentua cumva simptomele chalazionului.
Sty și chalazion sunt două tulburări adesea confundate între ele. Ambele se caracterizează de fapt, prin apariția bruscă a unei umflături a pleoapei superioare sau inferioare și încep cu roșeață, edem, umflături și dureri de pleoape. Cu toate acestea, sty și chalazion au unele diferențe care le permit să se distingă.
Calazionul este un chist situat în pleoapa superioară sau inferioară, rezultat dintr-o inflamație a glandei meibomiene.
Sty este o inflamație acută a uneia sau mai multor glande sebacee la baza genelor (glanda Zeiss), pe marginea pleoapei in exterior.
Simptomele chalazionului și răspâmdirea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome de chalazion. Cum se manifestă?
Calazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un lipogranulom, care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De cele mai multe ori, pacienții afectați de chalazion nu prezintă simptome relevante. Mai mult decât durerea, chistul poate provoca o senzație neplăcută de ponderare a pleoapelor, mai ales atunci când chalazionul atinge dimensiuni considerabile. Posibila prezență a durerii, roșeață și hiperlacrimare care însoțește chalazionul este explicația cea mai probabilă într-o insultă bacteriană sau mai rar, virală. Când depinde de blefarită, calazionul poate forma mici cruste între gene, până la mâncărime pe marginile pleoapelor și arsură. Sty nu produce simptome și deseori trece de la sine.
De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un chist mic, dureros în centrul pleoapei, în timp ce sty persistă evident pe margina pleoapei de o culoare alb-gălbuie.
Simptomele chalazionului și entitatea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome şi cum se manifestă?
Chalazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină rotunjit (lipogranulom) care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De obicei, această umflare se scurge spontan pe suprafața interioară a pleoapei și se golește sau se calmează în decurs de 2-8 săptămâni, fără a fi nevoie de tratament. Cu toate acestea, există chalazion care devine cronic. Dacă chalazionul nu tinde să se rezolve spontan, este posibil să se fi format o „capsulă” care să înghită glanda. În acest caz, o intervenție chirurgicală minoră ambulatorie trebuie efectuată la sfatul medicului oftalmolog.
În ambulatoriu, după anestezie locală, se face o mică incizie în interiorul pleoapei prin care se introduce un instrument special pentru drenarea conținutului chistului (chiuretajul chalazionului) și( sau ) îndepărtarea completă a glandei care a generat problema. Tratamentul chirurgical este de obicei indicat dacă: Chlazionul este foarte mare;
Chalazionul nu tinde să se rezolve singur sau după terapia medicală;
Chalazionul este situat în centrul pleoapei sau într-o altă poziție enervantă sau obstructivă pentru vederea normală;
Posibile complicații:
Un chalazion poate provoca inflamație ușoară a conjunctivei, vedere încețoșată și, dacă este mare și plasat pe pleoapa superioară, poate:
Cauzând dureri la nivelul ochiului;
Comprimă corneea;
Induce astigmatism.
Chistul caracteristic al chalazionului este aproape întotdeauna de natură benignă. Posibilitatea ca chistul să ascundă o leziune neoplazică este un eveniment extrem de rar.
Câteva sfaturi:
Nu apăsați, frecați, strângeți sau nu intepați calazionul în încercarea sa-l spargi, deoarece acest lucru ar putea duce la complicații mai severe.
La subiecții predispuși, corectarea stilului de alimentație poate reduce riscul formării unui nou chalazion;
Evitați să vă machiați și să folosiți lentile de contact pentru a evita riscul de a induce microtraumatisme și(sau) infecții ale corneei.
Șervețele umede dezinfectante și soluțiile umectante, disponibile în farmacii, ajută la menținerea ochiului hidratat și ameliorează disconfortul cauzat de chalazion.
Presiunea oculară este determinată de echilibrul dintre producția și drenarea fluidelor din interiorul ochiului. Metoda folosită pentru cuantificarea ei se numește tonometrie, măsurarea fiind exprimată in milimetri coloană de mercur (mmHg).
Pentru funcționarea corectă a ochiului și a structurilor sale, este foarte important să menținem presiunea intraoculară în valori cuprinse între 10 și 20 mmHg. Acest interval fiziologic, este necesar în menținerea condițiilor anatomice optime pentru refracție, în consecință pentru a permite vederea corectă.
Din punct de vedere fiziologic, presiunea intraoculară contribuie la stabilizarea formei globului ocular și să-l protejeaze de deformări care ar putea fi cauzate de greutatea pleoapelor și tonusul mușchilor extraoculari, previne formarea umflăturilor prin drenarea și întoarcerea în fluxul sanguin a lichidelor, care conțin metaboliții deșeurilor.
Câțiva factori pot influența tranzitoriu nivelul tensiunii arteriale, cum ar fi trecerea de la perioada diurnă la cea nocturnă, ritmul cardiac, consumul de alcool și cofeină, exerciții fizice și aportul de lichide sau anumite medicamente sistemice și topice.
O modificare patologică a presiunii oculare, pe de altă parte, poate avea consecințe neplăcute pentru funcția vizuală și poate apărea fără ca pacientul să fie conștient de aceasta. Presiunea ridicată în interiorul ochiului este un indicator important în evaluarea glaucomului, care este un factor de risc al vederii.
Această boală a ochilor, în general nu provoacă dureri sau simptome particulare, dar produce modificări caracteristice ale nervului optic și ale celulelor neuronale prezente în retină. Dacă glaucomul continuă să progreseze și nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate afecta vederea periferică și poate provoca daune ireversibile nervului optic, ceea ce poate duce la orbire.
În majoritatea cazurilor, presiunea oculara este dăunătoare când este mai mare de 21 mmHg, dar unii pacienți pot avea consecințe negative şi la o presiune intraoculară mai mică (glaucom normotensiv). Pentru sănătatea ochilor noştri, trebuie sa efectuăm controale periodice la medicul oftalmolog.
Ochiul dominant sau dominanța oculară, este un concept care interesează pe toată lumea. De fapt, fiecare dintre noi are un ochi dominant și un ochi non-dominant. Doar în cazuri rare ambii ochi apar ca fiind dominanți.
Aproximativ două treimi din populație este dreptace. Un indiciu util, pentru că în multe cazuri nu domină doar mâna dreaptă, ci și ochiul drept. Nu este întotdeauna cazul, pentru unele persoane cele două nu coincid, iar ochiul dominant se află pe partea opusă mâinii dominante. În aceste cazuri, vorbim de lateralitate încrucișată.
Lateralitate încrucișată se explică atunci când predominanța cerebrală este diferită pentru anumite parți ale corpului. Acest tip de lateralitate poate cauza probleme în învățarea cititului și a scrisului.
De ce este atât de importantă determinarea ochiului tău dominant?
Dominanța ochilor este esențială pentru purtătorii de ochelari și a lentilelor de contact. Mai ales pentru cei care suferă de prezbiopie și folosesc lentile multifocale. În ochelarii și lentilele multifocale, ochiul dominant pune accent pe corectarea vederii la distanță, în timp ce ochiul non-dominant corectează îndeosebi vederea de aproape. Deoarece la lentilele multifocale, creierul primește mai multe imagini diferite pe care apoi le reprocesează instantaneu într-o singură imagine clară, bine definită. Pare un pic de magie, nu?
Dar cunoașterea ochiului tău dominant nu este importantă doar pentru cei care poartă ochelari sau lentile de contact. Ochiul dominant este, de asemenea un element semnificativ în fotografie, și bineînțeles în sport (cum ar fi: tir cu arcul, baseball, golf etc.) unde țintirea este esențială.
Opticianul sau oftalmologul poate determina rapid răspunsul în timpul unui examen de specialitate. Dacă nu aveți programată o consultație, vă puteți identifica ochiul dominant într-un mod alternativ.
Unii purtători de lentile de contact multifocale pot găsi informațiile printre parametrii imprimați pe ambalaj. Ochiul dominant este indicat cu „D”, iar cel non-dominant cu „N”. Cu toate acestea, acest parametru nu este întotdeauna explicit. Uneori, dominanța oculară este „ascunsă” în refracție.
Nu ești sigur care ochi este ochiul tău dominant? Încearcă acest test!
Aduceți mâinile în fața feței formând un triunghi cu degetele mari și arătătoare ale celor două mâini.
Întinde-ți brațele înainte.
Alegeți un obiect mic de fixat de aproximativ 10 cm și care este plasat la aproximativ 3 metri distanță.
Închideți mai întâi un ochi și apoi celălalt.
Rezultat: când închideți unul dintre ochi, nu se întâmplă nimic? Obiectul rămâne vizibil și recognoscibil în triunghi? Aceasta înseamnă că ochiul deschis este cel mai probabil ochiul tău dominant. În mod similar, dacă prin închiderea celuilalt ochi obiectul dispare din câmpul vizual sau se „mișcă” și nu mai este vizibil în interiorul triunghiului, ochiul este non-dominant.
Acest test simplu vă poate ajuta să vă identificați ochiul dominant. Cu toate acestea, dacă doriți o confirmare 100% științifică și corectă, vă sugerăm să vă consultați un optician sau un oftalmolog.
Ți s-a părut util acest test?
Lasă-ne un comentariu.
Gânduri bune! 💓
La bună vedere! 👀
Nicoleta Miclea
Specialist Lovely Looks Optică Medicală Healthy Holistic Living
Lentilele monofocale standard folosite la scară foarte mare în soluțiile optice oferite, se comportă optim la dioptrii mici şi medii.
În condițiile prezenței astigmatismului (corectia cilindrica), odata cu variația puterilor, scad performantele optice ale lentilelor. Asta se datorează creșterii nivelului de aberații, care fac ca razele de lumină să nu se mai focuseze pe retină, iar câmpul vizual se micsorează considerabil.
În plus, percepția prin ochelari poate fi influențată negativ, datorită unui sistem optic neadecvat parametrilor optici ai purtatorului, diferiți de valorile standard (ex. distanța vertex prea mare, unghiul de inclinație mai mare sau mai mic, asimetriile faciale necompensate).
La lentilele monofocale tradiționale, zona periferica unde se găsesc aberații, incepe la 1/3 de la centrul lentilei.
La lentilele asferice, zona în care se găsesc aberațiile, se reduce considerabil, câmpul vizual rămânând totuși obstrucționat.
Cu LENTILE EXTESA, aberațiile periferice sunt aproape eliminate, zona de câmp vizual optim este pe întreaga suprafață a lentilei.
EXTESA, este o soluție monofocală specializată pentru corecția optimă a puterilor medii si mari.
Ea inglobează o construcție unică a suprafeței cu tehnologia digital FreeForm. Toți parametrii purtatorului sunt calculați pentru a obține un câmp vizual maxim pentru o vedere binoculară optimă. Sistemul optic rezultat, va avea puterile recalculate adecvate in orice direcție a privirii.
BENEFICII CONSUMATORI:
Indispensabile pentru astigmatisme medii si mari;
Putere optica recalculata pe toata suprafata lentilei (cu parametri individuali);
Elimină aberațiile laterale;
Precizie mare în distingerea obiectelor în mișcare;
Percepţie detalii si claritate chiar si cu luminozitate mică;
Nivel estetic net superior în comparație cu variantele sferice sau asferice;
Costul ochelarilor de vedere trebuie decontat de angajator. Decizia, luată de Curtea de Justiție a UE
Curtea de la Luxembourg a stabilit că articolul 9 din Directiva 90/270/CEE are ca obiectiv protejarea ochilor și a vederii lucrătorilor, în special dreptul acestora de a primi aparate de corecție speciale, specifice lucrului în cauză, dacă rezultatul testului prevăzut la alineatul (1) al acestui articol 9 sau cel al examenului prevăzut la alineatul (2) al articolului 9 menționat face necesare aparatele respective.
Prin „aparate de corecție” se înțelege nu doar ochelarii, ci și alte tipuri de aparate susceptibile să corecteze sau să prevină dificultățile vizuale;
Dificultățile vizuale care conduc la dreptul unui angajat de a beneficia de un aparat de corecție special nu trebuie să fi fost cauzate în mod necesar de lucrul la monitor;
Ochelarii nu trebuie să fie utilizați exclusiv la locul de muncă sau în exercitarea unor sarcini profesionale;
În legea națională se poate prevedea că lucrătorul poate alege fie să obțină direct de la angajatorul său un aparat de corecție special, fie să suporte el costul și să obțină apoi rambursarea de la angajator;
Un spor general la salariu, plătit în mod permanent pentru condiții grele de muncă, nu acoperă cheltuielile suportate de lucrătorul în cauză pentru o asemenea achiziție.
≈==================================== Articol preluat din: Libertatea >Ştiri> Ştiri din România De Denisa Dudescu, Joi, 05 ianuarie 2023, 10:10 . Ultimul update Joi, 05 ianuarie 2023, 11:32
Culoarea anului de la Pantone, Viva Magenta 18-1750, vibrează cu vigoare, fiind o nuanță înrădăcinată în natură, făcând parte din familia culorii roşii, expresia unui nou semnal de forță.
Viva Magenta este curajoasă și neînfricată, o culoare pulsatorie a cărei exuberanță promovează o sărbătoare veselă și optimistă, scriind o nouă narațiune.
Culoarea din acest an este puternică și plină de vibrație înaltă. Este un nou roșu animat care exprimă bucurie pură, încurajând experimentarea și exprimarea de sine fără reținere, o nuanță electrizantă și fără limite, care se manifestă ca o declarație remarcabilă.
PANTONE 18-1750 Viva Magenta, întâmpină pe oricine cu aceeași vervă pentru viață și spirit rebel. Este o culoare îndrăzneață, plină de spirit și cuprinzătoare pentru toate.
Viva Magenta este o nuanță de roşu vibrantă și jucăușă, îndrăzneață, dar versatilă.
,,O nuanță neconvențională pentru vremuri neconvenționale”, spune Pantone Color Institute, şi mai presus de toate Culoarea Pantone din 2023, Viva Magenta!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.