Modificările posturale ale copiilor pot deteriora vederea.
Este important să învățăm din copilărie să avem grijă de coloana vertebrală care ne va susține pe tot parcursul vieții.
Verificarea eventualelor modificări posturale, este esențială pentru punerea în aplicare a celui mai adecvat tratament terapeutic, pentru corectarea acestora și asigurarea creșterii sănătoase a copiilor.
Pe parcursul vârstei pediatrice și a adolescenței este frecvent să apară alterații ale coloanei vertebrale, datorate mai ales atitudinilor posturale incorecte relungite în timp.
Când vine vorba de modificări ușoare, putem interveni printr-o activitate fizică adecvată.
Pentru a preveni, este necesar să-i educăm pe copii să adopte o postură corectă și să facă exerciții regulat.
W-Sitting este poziția observată cel mai frecvent la copiii mai mici, în timp ce se joacă.
Fesele copilului se sprijină pe podea, genunchii sunt îndoiți și picioarele sunt deplasate către părțile laterale ale șoldurilor și sunt orientate în afara corpului.
Privind această poziție de sus, picioarele copilului par să formeze litera „W”.
Este o poziție de tranziție, frecventă la copii până la 5 ani, datorită flexibilității mai mari a oaselor și a articulațiilor.
Poate deveni problematic atunci când această poziție este adoptată pentru perioade îndelungate.
În această poziție, copilul creează o bază de sprijin mare, care crește stabilitatea trunchiului, mai ales dacă aceasta reprezintă o zonă de vulnerabilitate pentru el.
Această poziție necesită un control postural mai mic, cu o activare mai mică a mușchilor trunchiului „necesară” pentru a rămâne erect și permite copilului să-și adune energiile pentru a se concentra asupra jocului.
Copiii care tind să adopte poziția W-sitting mai frecvent, sunt de fapt cei care au o stabilitate și un tonus slab la nivelul trunchiului, și se bazează pe această poziție pentru a putea manipula jucăriile pentru a se juca mai ușor.
Când se află în poziția W, corpul este ca și cum ar fi „fixat” pe podea, astfel ca să-i permită să se joace cu jucăriile care sunt în fața lor, dar nu permite rotirea trunchiului și să mute greutatea în lateral, întoarcerea și îndoirea pentru a ajunge la jucăriile care sunt pe partea opusă.
Rotația trunchiului și deplasarea laterală a greutății corporale, permit menținerea echilibrului în timpul alergării sau jocului în aer liber, fiind necesare pentru „traversarea liniei mediene” la scriere sau alte activități, cum ar fi lucru la masă.
Axa verticală este o linie imaginară care merge din cap până în picioare și separă părțile din dreapta și stânga corpului.
Traversarea acestei linii înseamnă că o parte a corpului (de exemplu, o mână sau un picior) se deplasează spontan în partea opusă, așa cum se întâmplă în timpul scrierii, dar și în multe alte activități zilnice.
Poziția ,,W „implică o trecere minimă a liniei transversale, cu o consecință de integrare bilaterală slabă.
Integrarea între partea stângă și dreapta a corpului creează dificultate sau întârziere în dezvoltarea dominației manuale, deoarece rotația trunchiului nu are loc. Copilul este mai puțin înclinat să traverseze linia mediană pentru a ajunge la obiectele care sunt pe partea opusă, în schimb, le va lua pe cele care sunt pe partea dreaptă cu mâna dreaptă și pe cele care sunt în partea stângă cu mâna stângă.
Mai mult, în această poziție vom fi limitati in activarea vestibulară.Nervul vestibular este raspunzator de mentinerea echilibrului corpului.
Adoptarea acestei poziții la copii pentru o perioada mai lunga de timp, poate afecta integrarea vizual-motorie, procesarea auditivă și o dezvoltare fiziologică a articulațiilor pelviene și a coloanei vertebrale.
Deja la mijlocul secolului trecut, primele teorii au început să se formuleze asupra interferenței dintre ochi și postura generală a corpului.
Un nume care merită menționat, este cel al doctorului Harmon, cercetător care a propus distanța optimă de citire care îi poartă numele, si care a efectuat studii bazate pe teoria dinamicii viziunii.
În 1958, a descoperit că persoanele cu probleme vizuale s-au comportamentale astfel:
• Activare limitată a trunchiului și tonus muscular redus;
• Trecerea minimă a liniei transversale cu dificultatea dezvoltarii in coordonarea bilaterală, de a transfera obiecte de la o mână la alta;
• Dificultate în dezvoltarea dominanței manuale și coordonarea ochilor;
• Întârzierea în a dobândi echilibrul, conștientizarea corpului și instabilitatea în consecință la mers sau alergare, activitati sportive etc.
• Laxitate articulară, în special la bazin și (sau) hipermobilitate la nivelul articulațiilor;
• Disociere slabă între gât și trunchi și eșecul consecvent sau integrarea limitată a reflexelor primitive (The Symmetrical Tonic Neck Reflex (STNR), a cărui persistență poate fi de fapt una dintre cauzele posibile ale W-sitting);
• Incetinirea stimulilor vestibulari, vizuali si auditivi;
• Probleme de coordonare și atenție.
De aici nevoia de a corecta această postură cât mai devreme, invitând copilul să-și asume poziții cât mai corecte atunci când stă, cum ar fi așezat cu picioarele încrucișate sau cu ambele picioare poziționate pe aceeași parte, sau pe genunchi, sau într-o poziție predispusă (poziție de mare utilitate pentru integrarea diferitelor sisteme senzoriale).
Desigur, în cazul în care copilul are dificultăți în a se așeza folosind alte poziții, este necesar să solicitați intervenția unui terapeut expert.
Gânduri bune!
Counselor Healthy Holistic Living
Nicoleta Miclea
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.