Un control oftalmologic regulat este esențial pentru menținerea sănătății ochilor și pentru detectarea precoce a eventualelor probleme oculare.
Frecvența cu care ar trebui să repetăm aceste controale variază în funcție de vârstă, starea generală de sănătate și prezența anumitor afecțiuni oftalmologice.
Pentru Copii și Adolescenți
Nou-născuți și sugari: primul examen oftalmologic se recomandă imediat după naștere pentru a depista eventualele probleme congenitale.
Copii mici (1-3 ani): un alt control se recomandă la vârsta de 3 ani, pentru a identifica problemele de vedere care ar putea afecta dezvoltarea și învățarea.
Copii de vârstă școlară (4-6 ani): un control înainte de a începe școala este crucial, deoarece problemele de vedere pot influența performanța academică.
Adolescenți (până la 18 ani): examinările anuale sunt recomandate, mai ales pentru cei care poartă ochelari sau lentile de contact.
Pentru Adulți
Adulți tineri (19-40 ani): un control oftalmologic la fiecare 2 ani este adecvat pentru cei fără probleme de vedere semnificative.
Totuși, persoanele care poartă ochelari sau lentile de contact ar trebui să își verifice vederea anual.
Adulți între 40-60 ani: în această perioadă, riscul pentru afecțiuni oculare precum presbiopia (dificultatea de a vedea clar la apropiere) crește. Examinările oculare anuale sunt recomandate.
Adulți peste 60 de ani: riscul pentru afecțiuni grave precum cataracta, glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă crește semnificativ. Examinările anuale sunt esențiale pentru a monitoriza și gestiona aceste probleme.
Persoane cu Factori de Risc
Anumite condiții pot necesita examinări mai frecvente, indiferent de vârstă:
– Istoric familial de afecțiuni oculare: Persoanele cu membri de familie care au avut glaucom, degenerescență maculară sau alte probleme oculare grave ar trebui să facă controale anuale.
– Afecțiuni sistemice: diabetul, hipertensiunea și alte boli cronice pot afecta sănătatea ochilor, necesitând controale mai frecvente.
– Utilizarea prelungită a ecranelor: cei care petrec mult timp în fața computerelor sau altor dispozitive digitale ar putea dezvolta sindromul de ochi uscat sau alte probleme de vedere, justificând examinări mai dese.
Semne că Ai Nevoie de un Examen Oftalmologic
În afară de controalele regulate, este important să consultăm un oftalmolog imediat dacă apar următoarele simptome:
– Dureri de cap frecvente: pot fi un semn de probleme de vedere nediagnosticate.
– Vedere încețoșată: orice modificare bruscă a clarității vederii trebuie investigată.
– Dificultăți de adaptare la lumina întunecată sau strălucitoare: Pot indica probleme cu ochii sau o afecțiune sistemică.
– Oboseala oculară: dacă ochii se simt obosiți după citit sau utilizarea ecranelor, poate fi necesar un control oftalmologic.
Concluzie
Menținerea sănătății ochilor prin examinări oftalmologice regulate este esențială pentru toată lumea.
Frecvența acestor controale variază în funcție de vârstă, starea de sănătate și prezența unor factori de risc.
Recunoașterea timpurie a simptomelor și consultarea periodică a unui specialist pot preveni și trata eficient multe afecțiuni oculare, asigurând o vedere sănătoasă pe termen lung.
Vederea este prețioasă, ai grijă de ea!
Gânduri bune!💓
Nicoleta Miclea
Counselor Healthy Holistic Living & Științe Optice
Reducerea inegalităților începe prin oferirea copiilor șanse egale. Aceste oportunități depind prea des de calitatea educației pe care o primește un copil, ținând cont că 80% reprezintă ceea ce învață şi percepe un copil prin ochii lui. Oferirea unui copil de șanse egale de învățare poate începe cu ceva la fel de simplu ca și asigurarea faptului că poate vedea bine.
Dacă un copil nu vede bine, își poate pierde încrederea, este probabil să rămână în urmă la clasă și este foarte puțin probabil să-și atingă întregul potențial academic. De cele mai multe ori, copiii nu știu că nu pot vedea bine, așa că nu vor vorbi despre asta, suferind în tăcere pe măsură ce rămân din ce în ce mai în urmă până când le sunt închise oportunitățile.
Testele oculare obligatorii universale pentru copii ar putea opri acest lucru și este motivul pentru care va punem la dispoziție programe de îngrijire a vederii pentru copii.
De aceea ne-am gândit la parteneriate pentru a răspunde nevoilor corecte si concrete. Crearea de programe de îngrijire a vederii pentru copii necesită o strânsă legătură intre profesionistul vederii, copil, şcoală şi familia acestuia.
Iată doar câteva exemple despre modul în care lucrăm cu partenerii noştri pentru a îmbunătăți egalitatea de șanse pentru copii prin îngrijirea ochilor.
Într-una dintre inițiativele gratuite pentru copii, Lovely Looks Optica Medicala & Oftalmologie Braşov, îşi menține promisiunea pentru a ajuta copiii să vadă bine.
Mulți dintre ei pot avea nevoie de corectarea vederii cu o pereche de ochelari, alții pot avea nevoi speciale de vedere, de aceea vor fi selectați şi consultați de cei mai buni specialişti opticieni-optometrişti, şi oftalmologi cu care lucrăm. Noi, la Lovely Looks Optica Medicală, credem într-un viitor în care toată lumea poate vedea bine și lucrează cu pasiune pentru a-şi îndeplini obiectivele stabilite.
Copii cu ochi sănătoşi şi frumoşi pentru un viitor mai bun”.
Chalazionul este o afecțiune a pleoapei destul de frecventă, care derivă dintr-o inflamație a glandei meibomiene, responsabilă de producerea componentei lipidice a secreției lacrimale, în urma obstrucției canalului său excretor.
Chalazionul este ușor de recunoscut, obstrucția se manifestă extern cu umflarea pleoapei în corespondență cu glanda afectată.
Fiecare folicul al genelor pe marginia pleoapelor, este prevăzut cu o glandă Zeiss care produce sebum. În aceeași zonă, lângă baza genelor, se află unele glande sudoripare modificate, numite glandele lui Moll. De-a lungul marginii interioare, la apariția genelor, pe de altă parte, glandele meibomiene (sau glandele tarsiene) secretă o substanță bogată în lipide care împiedică pleoapele să se lipească una de cealaltă. Această organizare priveşte marginea pleoapelor, cu excepția porțiunii mediale (care reprezintă aproximativ a opta în interiorul fisurii), reprezentând punctele lacrimale, care coincid cu începutul canalelor de evacuare lacrimale. Toate glandele accesorii ale pleoapelor sunt supuse invaziei bacteriene ocazionale. Din infecțiile unei glande meibomiene se poate forma un chalazion. Pe de altă parte, procesul infecțios al unei glande sebacee a genelor sau a uneia dintre glandele lacrimale accesorii, care se deschid la suprafața dintre foliculii pleoapelor, provoacă o umflare dureroasă localizată, cunoscută sub numele de sty. Chalazionul este cauzat de inflamația uneia sau mai multor glande meibomiene, care sunt dispuse transversal în pleoapele inferioare și superioare. În mod normal, aceste glande contribuie cu secreția lor, la producerea stratului uleios al filmului lacrimal. Dacă orificiile canalelor excretoare ale glandelor meibomiene prezente pe marginea pleoapelor devin ocluse, componenta lipidică produsă nu poate curge spre exterior și determină leziunea nodulară caracteristică (granulom), în punctul corespunzător glandei afectate de obstrucție. În țesuturile moi din jurul pleoapei, poate apărea roșeață, durere, inflamație a conjunctivei ş.a. Obstrucția se poate datora prezenței ,,obstacolelor externe” sau modificării mebo-ului în sine. Unele persoane cu probleme asociate cu secreția de sebum (de exemplu, seboree, piele grasă) au tendința de a avea un mebo mai gros. Alteori, o dietă dezechilibrată sau o perioadă de stres intens, este suficientă pentru o producție a glandei „alterate” în comparație cu norma.
Uneori, chalazionul poate fi consecința blefaritei cronice. Dacă această inflamație a pleoapei este neglijată, acumularea de bucăți mici de piele peeling (asemănătoare cu mătreața) poate duce la obstrucția canalului excretor.
În alte cazuri, chalazionul depinde de utilizarea lentilelor de contact. Acestea intervin ca obstacole externe, deoarece pot provoca un traumatism la nivelul pleoapelor, declanșând un proces inflamator.
În cele din urmă, se pare că o predispoziție constituțională, în principal pe bază ereditară, de a prezenta boli alergice (diateza alergică) poate accentua tulburarea.
Mebo-Sebo
Mebo reprezintă pentru ochi ceea ce reprezintă sebumul pentru piele. Ambele sunt secreții lipidice cu funcții de protecție, și din diverse motive pot suferi modificări mai mult sau mai puțin accentuate.
Chalazionul, este de asemenea, cunoscut ca expresia chistului meibomian, tocmai pentru a indica ținta inflamației (glandele meibomiene) și nodulul tipic care îl distinge (chistul). Chalazion este de asemenea denumit lipogranulom al glandei meibomiene.
Formarea unui chalazion poate depinde de:
Predispoziția constituțională la secreția sebacee sau la diateza alergică;
Dieta dezechilibrată caracterizată prin consumul frecvent de alimente bogate în grăsimi, brânzeturi, carne, dulciuri;
Tulburări ale tractului intestinal (cum ar fi colita spastică);
Perioade de stres intens sau oboseală specifică.
Chalazionul este adesea asociat cu rozacee și seboree. În trecut, se credea că chalazionul avea o origine pur infecțioasă. Astăzi această presupunere a fost eliminată, deși unii cercetători cred că o infecție oculară preexistentă poate accentua cumva simptomele chalazionului.
Sty și chalazion sunt două tulburări adesea confundate între ele. Ambele se caracterizează de fapt, prin apariția bruscă a unei umflături a pleoapei superioare sau inferioare și încep cu roșeață, edem, umflături și dureri de pleoape. Cu toate acestea, sty și chalazion au unele diferențe care le permit să se distingă.
Calazionul este un chist situat în pleoapa superioară sau inferioară, rezultat dintr-o inflamație a glandei meibomiene.
Sty este o inflamație acută a uneia sau mai multor glande sebacee la baza genelor (glanda Zeiss), pe marginea pleoapei in exterior.
Simptomele chalazionului și răspâmdirea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome de chalazion. Cum se manifestă?
Calazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un lipogranulom, care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De cele mai multe ori, pacienții afectați de chalazion nu prezintă simptome relevante. Mai mult decât durerea, chistul poate provoca o senzație neplăcută de ponderare a pleoapelor, mai ales atunci când chalazionul atinge dimensiuni considerabile. Posibila prezență a durerii, roșeață și hiperlacrimare care însoțește chalazionul este explicația cea mai probabilă într-o insultă bacteriană sau mai rar, virală. Când depinde de blefarită, calazionul poate forma mici cruste între gene, până la mâncărime pe marginile pleoapelor și arsură. Sty nu produce simptome și deseori trece de la sine.
De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un chist mic, dureros în centrul pleoapei, în timp ce sty persistă evident pe margina pleoapei de o culoare alb-gălbuie.
Simptomele chalazionului și entitatea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome şi cum se manifestă?
Chalazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină rotunjit (lipogranulom) care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De obicei, această umflare se scurge spontan pe suprafața interioară a pleoapei și se golește sau se calmează în decurs de 2-8 săptămâni, fără a fi nevoie de tratament. Cu toate acestea, există chalazion care devine cronic. Dacă chalazionul nu tinde să se rezolve spontan, este posibil să se fi format o „capsulă” care să înghită glanda. În acest caz, o intervenție chirurgicală minoră ambulatorie trebuie efectuată la sfatul medicului oftalmolog.
În ambulatoriu, după anestezie locală, se face o mică incizie în interiorul pleoapei prin care se introduce un instrument special pentru drenarea conținutului chistului (chiuretajul chalazionului) și( sau ) îndepărtarea completă a glandei care a generat problema. Tratamentul chirurgical este de obicei indicat dacă: Chlazionul este foarte mare;
Chalazionul nu tinde să se rezolve singur sau după terapia medicală;
Chalazionul este situat în centrul pleoapei sau într-o altă poziție enervantă sau obstructivă pentru vederea normală;
Posibile complicații:
Un chalazion poate provoca inflamație ușoară a conjunctivei, vedere încețoșată și, dacă este mare și plasat pe pleoapa superioară, poate:
Cauzând dureri la nivelul ochiului;
Comprimă corneea;
Induce astigmatism.
Chistul caracteristic al chalazionului este aproape întotdeauna de natură benignă. Posibilitatea ca chistul să ascundă o leziune neoplazică este un eveniment extrem de rar.
Câteva sfaturi:
Nu apăsați, frecați, strângeți sau nu intepați calazionul în încercarea sa-l spargi, deoarece acest lucru ar putea duce la complicații mai severe.
La subiecții predispuși, corectarea stilului de alimentație poate reduce riscul formării unui nou chalazion;
Evitați să vă machiați și să folosiți lentile de contact pentru a evita riscul de a induce microtraumatisme și(sau) infecții ale corneei.
Șervețele umede dezinfectante și soluțiile umectante, disponibile în farmacii, ajută la menținerea ochiului hidratat și ameliorează disconfortul cauzat de chalazion.
Ochiul dominant sau dominanța oculară, este un concept care interesează pe toată lumea. De fapt, fiecare dintre noi are un ochi dominant și un ochi non-dominant. Doar în cazuri rare ambii ochi apar ca fiind dominanți.
Aproximativ două treimi din populație este dreptace. Un indiciu util, pentru că în multe cazuri nu domină doar mâna dreaptă, ci și ochiul drept. Nu este întotdeauna cazul, pentru unele persoane cele două nu coincid, iar ochiul dominant se află pe partea opusă mâinii dominante. În aceste cazuri, vorbim de lateralitate încrucișată.
Lateralitate încrucișată se explică atunci când predominanța cerebrală este diferită pentru anumite parți ale corpului. Acest tip de lateralitate poate cauza probleme în învățarea cititului și a scrisului.
De ce este atât de importantă determinarea ochiului tău dominant?
Dominanța ochilor este esențială pentru purtătorii de ochelari și a lentilelor de contact. Mai ales pentru cei care suferă de prezbiopie și folosesc lentile multifocale. În ochelarii și lentilele multifocale, ochiul dominant pune accent pe corectarea vederii la distanță, în timp ce ochiul non-dominant corectează îndeosebi vederea de aproape. Deoarece la lentilele multifocale, creierul primește mai multe imagini diferite pe care apoi le reprocesează instantaneu într-o singură imagine clară, bine definită. Pare un pic de magie, nu?
Dar cunoașterea ochiului tău dominant nu este importantă doar pentru cei care poartă ochelari sau lentile de contact. Ochiul dominant este, de asemenea un element semnificativ în fotografie, și bineînțeles în sport (cum ar fi: tir cu arcul, baseball, golf etc.) unde țintirea este esențială.
Opticianul sau oftalmologul poate determina rapid răspunsul în timpul unui examen de specialitate. Dacă nu aveți programată o consultație, vă puteți identifica ochiul dominant într-un mod alternativ.
Unii purtători de lentile de contact multifocale pot găsi informațiile printre parametrii imprimați pe ambalaj. Ochiul dominant este indicat cu „D”, iar cel non-dominant cu „N”. Cu toate acestea, acest parametru nu este întotdeauna explicit. Uneori, dominanța oculară este „ascunsă” în refracție.
Nu ești sigur care ochi este ochiul tău dominant? Încearcă acest test!
Aduceți mâinile în fața feței formând un triunghi cu degetele mari și arătătoare ale celor două mâini.
Întinde-ți brațele înainte.
Alegeți un obiect mic de fixat de aproximativ 10 cm și care este plasat la aproximativ 3 metri distanță.
Închideți mai întâi un ochi și apoi celălalt.
Rezultat: când închideți unul dintre ochi, nu se întâmplă nimic? Obiectul rămâne vizibil și recognoscibil în triunghi? Aceasta înseamnă că ochiul deschis este cel mai probabil ochiul tău dominant. În mod similar, dacă prin închiderea celuilalt ochi obiectul dispare din câmpul vizual sau se „mișcă” și nu mai este vizibil în interiorul triunghiului, ochiul este non-dominant.
Acest test simplu vă poate ajuta să vă identificați ochiul dominant. Cu toate acestea, dacă doriți o confirmare 100% științifică și corectă, vă sugerăm să vă consultați un optician sau un oftalmolog.
Ți s-a părut util acest test?
Lasă-ne un comentariu.
Gânduri bune! 💓
La bună vedere! 👀
Nicoleta Miclea
Specialist Lovely Looks Optică Medicală Healthy Holistic Living
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.