Irisul este una dintre cele mai fascinante și complexe structuri ale ochiului uman, nu doar prin diversitatea culorilor sale, ci mai ales prin rolul esențial pe care îl are în procesul vederii.
Dincolo de aspectul estetic, irisul reprezintă un adevărat sistem de reglare și protecție, contribuind la adaptarea ochiului la mediul înconjurător. Înțelegerea structurii și funcției irisului este esențială atât din perspectivă medicală, cât și în abordările complementare, precum iridologia. Ce este irisul? Irisul este partea colorată a ochiului, situată între cornee și cristalin, având în centru pupila, orificiul prin care lumina pătrunde în interiorul ochiului. Acesta funcționează similar diafragmei unui aparat foto, controlând cantitatea de lumină care ajunge la retină, în funcție de intensitatea luminii din mediul exterior. Structura irisului Din punct de vedere anatomic, irisul este o structură complexă alcătuită din mai multe straturi și elemente funcționale:
1. Stroma irisului Este stratul anterior, format din: țesut conjunctiv lax vase de sânge celule pigmentare (melanocite) Acest strat este responsabil pentru culoarea ochilor, determinată de cantitatea și distribuția melaninei.
2. Mușchii irisului Irisul conține două tipuri principale de mușchi: – Mușchiul sfincter al pupilei determină micșorarea pupilei (mioză), în lumină puternică; – Mușchiul dilatator al pupilei determină dilatarea pupilei (midriază), în lumină slabă. Acești mușchi sunt controlați de sistemul nervos autonom, reflectând adaptarea rapidă a organismului la mediul înconjurător.
3. Epiteliul posterior Stratul posterior al irisului este bogat în pigment și are rolul de a absorbi lumina, prevenind reflexiile nedorite în interiorul ochiului.
Funcțiile principale ale irisului ☑️ Reglarea cantității de lumină; ☑️ Funcția principală a irisului este de a controla dimensiunea pupilei, permițând: ☑️ protecția retinei în lumină intensă; ☑️ optimizarea vederii în condiții de lumină scăzută; ☑️ Protecția structurilor interne ale ochiului. Prin reglarea fluxului luminos, irisul contribuie la prevenirea suprastimulării retinei și la menținerea confortului vizual.
Contribuția la claritatea imaginii Prin ajustarea diametrului pupilar, irisul influențează: ☑️ profunzimea câmpului vizual; ☑️ acuitatea vizuală.
Culoarea irisului – mai mult decât estetică Culoarea irisului este determinată de: ☑️ cantitatea de melanină; ☑️ distribuția acesteia în stromă. Astfel apar variații precum: ☑️ ochi căprui (conținut ridicat de melanină); ☑️ ochi albaștri (cantitate redusă de pigment); ☑️ ochi verzi sau gri (combinații și dispersii ale luminii).
Din perspectivă funcțională, ochii mai deschiși pot fi mai sensibili la lumină, datorită protecției pigmentare mai reduse.
Irisul în context holistic și iridologic
În abordările complementare, precum iridologia, irisul este considerat o „hartă” a organismului, reflectând predispoziții și dezechilibre funcționale. Fără a înlocui diagnosticul medical, ☑️analiza irisului poate oferi indicii despre: ☑️ vitalitatea organismului; ☑️ capacitatea de regenerare; ☑️ sensibilități constituționale.
Această perspectivă susține ideea că ochiul nu este doar un organ al vederii, ci și o poartă de observație asupra întregului organism.
Irisul este o structură esențială a ochiului, cu un rol vital în reglarea luminii, protecția retinei și optimizarea vederii.
Complexitatea sa anatomică și funcțională îl transformă într-un element central al sănătății vizuale.
În același timp, din perspectivă holistică, irisul capătă o dimensiune suplimentară, devenind un instrument de observare și înțelegere a echilibrului intern al organismului.
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune🤍
Nicoleta Miclea
Consultant Naturopat ● Specialist în Optică Medicală
În oftalmologie, anizometropia este termenul folosit pentru a descrie situația în care cei doi ochi au o putere de refracție diferită.
Important de știut este că anizometropia nu este întotdeauna o afecțiune gravă, însă poate deveni problematică dacă diferența dintre ochi este mare și nu este corectată la timp.
Ce înseamnă, mai exact, anizometropia? O persoană cu anisometropie poate avea: ☑️ Un ochi miop și celălalt emetrop; ☑️ Un ochi hipermetrop și celălalt emetrop; ☑️ ambii ochi miopi, dar cu valori diferite; ☑️ ambii ochi hipermetropi, cu valori diferite; ☑️ un ochi miop și celălalt hipermetrop, situație numită antimetropie. Vorbim de anizometropie atunci când diferența dintre cei doi ochi depășește 2 dioptrii.
De ce este importantă depistarea timpurie, mai ales la copii? Anizometropia poate fi unilaterală, adică afectează în principal un singur ochi. La copii, această situație trebuie identificată cât mai devreme, deoarece vederea se află în plin proces de dezvoltare. Când un ochi vede mult mai slab decât celălalt, creierul începe să ignore imaginea neclară și să se bazeze doar pe ochiul „mai bun”. Pe termen lung, ochiul mai slab, nu mai este stimulat corespunzător, devine „leneș”, și apare ambliopia sau poate dezvolta și strabism.
Ce se întâmplă când diferența este mare? Atunci când diferența dintre ochi este mai mare de 2 dioptrii, lentilele de ochelari au puteri diferite și produc imagini de dimensiuni diferite pe retină. Acest lucru poate afecta: ☑️ vederea binoculară; ☑️ percepția spațiului și a profunzimii; ☑️ confortul vizual.
Pacientul poate acuza: ☑️ oboseală oculară; ☑️ vedere încețoșată sau dublă; ☑️ dureri de cap; ☑️ dificultăți de orientare în spațiu.
Cum se corectează anisometropia? Corecția se face cu:
☑️ ochelari de vedere; ☑️ lentile de contact, în funcție de tipul defectului de refracție (miopie sau hipermetropie).
Copiii tolerează, de obicei, mai bine diferențele de corecție între cei doi ochi. La adulți, însă, diferența tolerată este de aproximativ 2–3 dioptrii. Din acest motiv, corecția completă cu ochelari nu este întotdeauna confortabilă.
De ce sunt preferate lentilele de contact? În multe cazuri, lentilele de contact reprezintă cea mai bună soluție, deoarece: reduc diferența de mărime a imaginilor; oferă o vedere mai naturală; îmbunătățesc vederea binoculară. Atunci când lentilele de contact nu sunt tolerate sau nu pot compensa suficient diferența, chirurgia refractivă poate fi luată în considerare, mai ales pentru a preveni apariția ambliopiei și a strabismului.
Concluzie Anizometropia înseamnă că cei doi ochi nu au aceeași putere de refracție. Atunci când diferența depășește 2 dioptrii, este esențială o evaluare oftalmologică corectă și o soluție de corecție personalizată, adaptată vârstei și nevoilor fiecărui pacient. 👁️ Vederea clară și echilibrată începe cu un control la timp.
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune!🤍
Nicoleta Miclea
Specialist în Optică Medicală ● Consultant Naturopat
Ochiul dominant, numit în limbaj medical dominanță oculară, este un concept esențial în oftalmologie, optică medicală, dar și în activitățile de zi cu zi. Deși folosim ambii ochi simultan, creierul preferă informația vizuală provenită dintr-unul dintre ei. Acesta este ochiul dominant.
✅️ Fiecare persoană are, în mod normal, un ochi dominant și un ochi nedominant. Situațiile în care ambii ochi sunt la fel de dominanți sunt rare.
Ochiul dominant și lateralitatea
Aproximativ două treimi din populație este dreptace, iar în multe cazuri acest lucru se corelează și cu dominanța ochiului drept. Totuși, această asociere nu este o regulă absolută.
Există persoane la care mâna dominantă și ochiul dominant nu se află pe aceeași parte a corpului. În aceste situații vorbim despre lateralitate încrucișată (de exemplu: mână dreaptă – ochi stâng dominant).
Această particularitate este perfect normală, dar devine foarte importantă în anumite contexte, precum corecția optică sau sporturile de precizie.
De ce este important să îți cunoști ochiul dominant?
1. Ochelari și lentile de contact
Determinarea ochiului dominant este esențială mai ales pentru:
✅️ purtătorii de ochelari multifocali;
✅️ purtătorii de lentile de contact multifocale;
✅️ persoanele cu prezbiopie.
În corecțiile multifocale:
✅️ ochiul dominant este optimizat în special pentru vederea la distanță;
✅️ ochiul nedominant este ajustat mai mult pentru vederea de aproape.
Creierul primește simultan informații diferite de la cei doi ochi și le reprocesează instantaneu într-o singură imagine clară și stabilă. Un proces complex, care pentru pacient pare aproape… magie..👀
2. Sport, fotografie și activități de precizie
Cunoașterea ochiului dominant este importantă și în afara cabinetului de optică:
✅️ sporturi de precizie: tir cu arcul, tir sportiv, paintball, baseball, golf;
✅️ fotografie (încadrarea corectă a imaginii);
✅️ activități care implică țintirea sau alinierea exactă.
În aceste situații, folosirea ochiului dominant îmbunătățește coordonarea, acuratețea și performanța.
Cum se determină ochiul dominant?
Examinarea de specialitate
Un optician sau oftalmolog poate determina rapid ochiul dominant în cadrul unui examen oftalmologic complet.
În cazul purtătorilor de lentile de contact multifocale, informația poate apărea uneori pe ambalaj:
D – ochi dominant
N – ochi nedominant
Totuși, acest parametru nu este întotdeauna explicit. Uneori, dominanța oculară este integrată discret în refracția prescrisă.
Test simplu: determină-ți singur ochiul dominant
Nu ești sigur care este ochiul tău dominant? Încearcă acest test rapid:
Testul triunghiului
1. Aduce mâinile în fața feței și formează un triunghi cu degetele mari și arătătoare.
2. Întinde brațele înainte.
3. Alege un obiect mic (la aproximativ 3 metri distanță).
4. Fixează obiectul în interiorul triunghiului.
5. Închide pe rând câte un ochi.
Interpretarea rezultatului
Dacă, atunci când închizi un ochi, obiectul rămâne clar și centrat în triunghi, ochiul rămas deschis este ochiul dominant.
Dacă, la închiderea celuilalt ochi, obiectul dispare, se deplasează sau nu mai este vizibil în triunghi, acel ochi este nedominant.
Acest test oferă o orientare practică, utilă pentru uz general. Pentru o determinare 100% corectă și clinic validată.
Ți s-a părut util acest articol? Spune-ne într-un comentariu și distribuie informația mai departe!
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune🤍
Nicoleta Miclea
Consultant Naturopat ● Specialist în Optică Medicală
Ortocheratologia (Ortho-K) este o metodă modernă, non-invazivă și non-chirurgicală, utilizată pentru corectarea miopiei și a astigmatismului și, mai ales, pentru încetinirea progresiei miopiei la copii și adolescenți.
– Ce este ortocheratologia Ortocheratologia, cunoscută și ca terapie refractivă corneană, este o ramură avansată a contactologiei, care s-a dezvoltat semnificativ în ultimii ani datorită progreselor tehnologice și studiilor clinice internaționale. Metoda se bazează pe purtarea unor lentile de contact rigide gaz-permeabile (RGP), special concepute pentru a fi purtate pe timpul nopții, cu efect de remodelare temporară a corneei.
– Cum funcționează Ortho-K Lentilele ortocheratologice au o geometrie specială, numită geometrie inversă, care acționează delicat asupra epiteliului cornean. În timpul somnului: – sub lentilă se formează un strat lacrimal subțire și uniform; – pleoapa închisă contribuie la o presiune blândă și controlată; – are loc o redistribuire reversibilă a celulelor epiteliale, din centru spre periferie. Prin acest proces se modifică temporar grosimea și puterea de refracție a corneei, ceea ce permite corectarea miopiei și/sau a astigmatismului.
Corneea este responsabilă de aproximativ 45 de dioptrii din totalul de ~ 60 de dioptrii ale puterii de refracție a ochiului.
Ce se întâmplă dimineața După îndepărtarea lentilelor dimineața: – vederea rămâne clară pe parcursul întregii zile; – nu este necesară purtarea ochelarilor sau a lentilelor de contact de zi; – efectul se menține în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Efectul este complet reversibil.
Dacă purtarea lentilelor este întreruptă, vederea revine treptat la valorile inițiale.
Siguranță și oxigenare Lentilele Ortho-K sunt realizate din materiale moderne, cu permeabilitate foarte ridicată la oxigen, asigurând o oxigenare optimă a corneei pe timpul nopții. Numeroase studii clinice desfășurate în SUA și în țările Uniunii Europene confirmă siguranța și eficiența acestei metode, atunci când este corect adaptată și monitorizată de un specialist.
Ortocheratologia la copii și adolescenți Ortocheratologia este recomandată copiilor și adolescenților începând cu vârsta de 6 ani, fiind una dintre cele mai eficiente metode actuale pentru controlul miopiei în evoluție.
De ce este important – chirurgia refractivă este contraindicată până la 20–21 de ani; – ochelarii corectează vederea, dar nu încetinesc progresia miopiei; -miopia la copii este evolutivă și ireversibilă.
Studiile recente arată că lentilele ortocheratologice încetinesc semnificativ alungirea globului ocular, principalul mecanism responsabil de agravarea miopiei.
Beneficiile Ortho-K – Vedere clară pe timpul zilei fără ochelari; – Metodă non-chirurgicală și reversibilă; – Control eficient al progresiei miopiei; – Libertate pentru sport și activități zilnice; – Soluție ideală pentru copii și adolescenți.
Pentru cine este recomandată Ortocheratologia este indicată pentru: – copii și adolescenți cu miopie în evoluție; – persoane active care nu doresc ochelari ziua; – pacienți care nu sunt eligibili pentru chirurgie refractivă.
Consultație și adaptare Ortho-K Adaptarea lentilelor ortocheratologice se face individual, în urma unui screening oftalmologic complet și a măsurătorilor corneene specifice.
Ce spun studiile Studiile clinice internaționale arată că lentilele Ortho-K: ✅️ încetinesc semnificativ alungirea globului ocular; ✅️ reduc progresia miopiei față de corecția clasică cu ochelari; ✅️ sunt una dintre cele mai eficiente metode de control al miopiei la copii.
Cum se face adaptarea Ortho-K La Lovely Looks Brașov
Adaptarea include: ✅️ consult oftalmologic complet ✅️ măsurători corneene avansate ✅️ alegerea personalizată a lentilelor ✅️ monitorizare periodică și ajustări ✅️ Fiecare copil este evaluat individual.
Programează o consultație Ortho-K și nu aștepta ca miopia să avanseze. Cu cât intervenim mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune.
📞 Programează o consultație Ortho-K
0726787010
📍 Serviciul este disponibil la Lovely Looks – Optică Medicală & Oftalmologie Brașov, Sf. Ioan 15 – Centrul Vechi
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune🤍
Nicoleta Miclea
Consultant Naturopat ● Specialist în Optică Medicală
De cele mai multe ori, asociem lacrimile cu emoțiile: bucurie, tristețe, frică sau emoție intensă. Însă lacrimile nu sunt doar o expresie a stărilor sufletești, ci reprezintă un mecanism vital de protecție pentru ochii noștri.
Ele mențin suprafața oculară hidratată, transportă oxigen și nutrienți, contribuie la eliminarea toxinelor și apără ochii de factorii externi iritanți.
Se estimează că, într-un an, organismul produce între 56 și 113 litri de lacrimi, fie ca reacție emoțională, fie ca răspuns la stimuli externi precum praful, fumul sau vântul. Această cantitate echivalează cu aproximativ 150-300 ml pe zi, majoritatea acestei cantități fiind drenată prin punctele lacrimale către cavitatea nazală fără ca noi să observăm.
Ce sunt lacrimile și de ce sunt atât de importante? Lacrimile sunt esențiale pentru sănătatea ochilor și pentru o vedere clară. Ele protejează, curăță și hrănesc corneea și, în același timp, joacă un rol important în exprimarea emoțiilor.
Din punct de vedere funcțional, există trei tipuri principale de lacrimi:
Lacrimile bazale Sunt prezente permanent pe suprafața ochilor. Rolul lor este de a lubrifia, hrăni și curăța corneea, acționând ca un scut protector împotriva prafului, murdăriei și altor particule. Ele asigură confortul ocular zilnic.
Lacrimile reflexe Apar atunci când ochii sunt expuși la factori iritanți precum fumul, corpurile străine sau vaporii (de exemplu, cei degajați la tăierea cepei). Aceste lacrimi au un conținut mai ridicat de anticorpi, contribuind la apărarea ochilor împotriva bacteriilor și microorganismelor.
Lacrimile emoționale Sunt declanșate de trăiri intense cum ar fi bucurie, tristețe, frică sau emoție profundă. Studiile arată că acest tip de lacrimi conține hormoni și proteine care nu se regăsesc în celelalte tipuri, sugerând un rol în reglarea emoțională și reducerea stresului.
Din ce sunt alcătuite lacrimile? Lacrimile au o compoziție complexă, similară cu cea a salivei, și conțin enzime, lipide, metaboliți și electroliți.
Fiecare lacrimă este formată din trei straturi:
Stratul mucos intern, care ajută lacrima să adere la suprafața ochiului;
Stratul apos, responsabil de hidratarea ochiului, protecția corneei și respingerea bacteriilor;
Stratul lipidic extern, care previne evaporarea lacrimii și menține suprafața oculară netedă pentru o vedere clară.
Unde sunt produse lacrimile? Lacrimile sunt produse de glandele lacrimale, situate în partea superioară a orbitei. Prin clipire, ele sunt distribuite uniform pe suprafața ochiului, apoi sunt drenate prin mici orificii aflate în colțurile pleoapelor superioare și inferioare, continuându-și traseul prin canale speciale.
Recomandări practice pentru protejarea ochilor
Pentru a susține producția naturală de lacrimi și sănătatea ochilor, este important să acordăm atenție obiceiurilor zilnice.
➡️ În fața ecranelor (telefon, tabletă, calculator), clipim mai rar, ceea ce favorizează apariția senzației de ochi uscați.
Este recomandat să facem pauze regulate, aplicând regula 20-20-20: la fiecare 20 de minute, privim timp de 20 de secunde un obiect aflat la cel puțin 6 metri distanță.
➡️ Aerul condiționat, încălzirea excesivă și vântul pot accentua uscăciunea oculară. Menținerea unei umidități optime în încăperi, hidratarea corespunzătoare și, la nevoie, utilizarea lacrimilor artificiale pot ajuta la protejarea filmului lacrimal.
➡️ De asemenea, o alimentație bogată în acizi grași omega-3, vitaminele A și E, luteină și zeaxantină, precum și evitarea frecării excesive a ochilor contribuie la menținerea confortului ocular.
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune!💓
Nicoleta Miclea
Consultant Naturopat – Specialist în Medicină Biointegrativă & Științe optice
Un control oftalmologic regulat este esențial pentru menținerea sănătății ochilor și pentru detectarea precoce a eventualelor probleme oculare.
Frecvența cu care ar trebui să repetăm aceste controale variază în funcție de vârstă, starea generală de sănătate și prezența anumitor afecțiuni oftalmologice.
Pentru Copii și Adolescenți
Nou-născuți și sugari: primul examen oftalmologic se recomandă imediat după naștere pentru a depista eventualele probleme congenitale.
Copii mici (1-3 ani): un alt control se recomandă la vârsta de 3 ani, pentru a identifica problemele de vedere care ar putea afecta dezvoltarea și învățarea.
Copii de vârstă școlară (4-6 ani): un control înainte de a începe școala este crucial, deoarece problemele de vedere pot influența performanța academică.
Adolescenți (până la 18 ani): examinările anuale sunt recomandate, mai ales pentru cei care poartă ochelari sau lentile de contact.
Pentru Adulți
Adulți tineri (19-40 ani): un control oftalmologic la fiecare 2 ani este adecvat pentru cei fără probleme de vedere semnificative.
Totuși, persoanele care poartă ochelari sau lentile de contact ar trebui să își verifice vederea anual.
Adulți între 40-60 ani: în această perioadă, riscul pentru afecțiuni oculare precum presbiopia (dificultatea de a vedea clar la apropiere) crește. Examinările oculare anuale sunt recomandate.
Adulți peste 60 de ani: riscul pentru afecțiuni grave precum cataracta, glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă crește semnificativ. Examinările anuale sunt esențiale pentru a monitoriza și gestiona aceste probleme.
Persoane cu Factori de Risc
Anumite condiții pot necesita examinări mai frecvente, indiferent de vârstă:
– Istoric familial de afecțiuni oculare: Persoanele cu membri de familie care au avut glaucom, degenerescență maculară sau alte probleme oculare grave ar trebui să facă controale anuale.
– Afecțiuni sistemice: diabetul, hipertensiunea și alte boli cronice pot afecta sănătatea ochilor, necesitând controale mai frecvente.
– Utilizarea prelungită a ecranelor: cei care petrec mult timp în fața computerelor sau altor dispozitive digitale ar putea dezvolta sindromul de ochi uscat sau alte probleme de vedere, justificând examinări mai dese.
Semne că Ai Nevoie de un Examen Oftalmologic
În afară de controalele regulate, este important să consultăm un oftalmolog imediat dacă apar următoarele simptome:
– Dureri de cap frecvente: pot fi un semn de probleme de vedere nediagnosticate.
– Vedere încețoșată: orice modificare bruscă a clarității vederii trebuie investigată.
– Dificultăți de adaptare la lumina întunecată sau strălucitoare: Pot indica probleme cu ochii sau o afecțiune sistemică.
– Oboseala oculară: dacă ochii se simt obosiți după citit sau utilizarea ecranelor, poate fi necesar un control oftalmologic.
Concluzie
Menținerea sănătății ochilor prin examinări oftalmologice regulate este esențială pentru toată lumea.
Frecvența acestor controale variază în funcție de vârstă, starea de sănătate și prezența unor factori de risc.
Recunoașterea timpurie a simptomelor și consultarea periodică a unui specialist pot preveni și trata eficient multe afecțiuni oculare, asigurând o vedere sănătoasă pe termen lung.
Vederea este prețioasă, ai grijă de ea!
Gânduri bune!💓
Nicoleta Miclea
Counselor Healthy Holistic Living & Științe Optice
Miopia și prezbiopia sunt printre cele mai frecvente erori de refracție găsite în ochiul uman. Deși foarte diferite unele de altele, ambele afectează focalizarea corectă a imaginilor percepute pe retină, provocând ametropie.
Debutul miopiei și prezbiopiei, depinde de diferiți factori, dar uneori aceste defecte pot coexista. Deși este obișnuit să gândești altfel, ochiul miopic poate în timp să-i fie greu să se concentreze asupra obiectelor aflate la distanță apropiată (30/40 cm).
Dacă și dumneavoastră vă confruntați cu o problemă similară, vă va fi util să aflați cum să interveniți.
Miopia este un defect de refracție cauzat cel mai adesea de alungirea globului ocular, sau datorită curburii corneei sau a cristalinului, fiind mai mare decât în mod normal.
În acest caz, imaginile obiectelor îndepărtate primite de retină, sunt neclare. Este o anomalie foarte răspândită și se poate manifesta la orice vârstă, chiar și în copilărie. Cauzele pot fi atribuite atât factorilor genetici/ereditari, cât și a stilului de viață. Desfășurarea activităților care implică vederea de aproape sau în medii slab iluminate timp de multe ore, poate duce la dezvoltarea miopiei sau la agravarea acesteia. Miopia poate fi considerată ușoară, moderată sau severă atunci când depășește 6 dioptrii.
Unele dintre simptome sunt : – vedere încețoșată a obiectelor îndepărtate; – tendința de a miji ochii; – nevoia de a aduce obiectele mai aproape; – oboseală vizuală asociată cu dureri de cap ş.a.
Pe de altă parte, prezbiopia este legată de pierderea fiziologică a elasticității cristalinului, din cauza înaintării în vârstă. În general, se manifestă după vârsta de 40 de ani, cu incapacitatea treptată de a se concentra asupra obiectelor aflate la distanță apropiată(30/40 cm), și se stabilizează în jurul vârstei de 60 de ani.
Vestea bună este că această anomalie, poate fi corectată cu ochelari de vedere sau lentile de contact pentru miopie și prezbiopie, împreună.
Din păcate, prezbiopia nu poate fi prevenită. Este insă posibil să o corectezi cu soluții personalizate, în funcție de nevoile personale.
Cei care poartă deja ochelari de vedere pentru miopie, pot adopta lentile multifocale progresive care permit o vedere optimă la orice distanță. Este cel mai eficient și cel mai puțin invaziv remediu, indiferent de gradul de miopie care există deja.
Lentilele de ultimă generație se pot personaliza cu o precizie extremă, în funcție de stilul de viață şi atitudinile posturale asumate, în activitățile cotidiene. Ca şi caracteristică esențială, oferă fluiditate vizuală fără tranziții de imagine și fără instabilitate în mișcări. Lentilele progresive compensează miopia și prezbiopia împreună, fără a fi nevoie să schimbați ochelarii în funcție de activitățile desfăşurate. Confortul este asigurat!
Cu ajutorul opticianului specialist, puteți identifica cu ușurință soluția care se potrivește cel mai bine stilului dvs. de viață, pentru a avea o vedere mai clară şi relaxată.
Pe lângă ochelari, există lentile de contact multifocale. Este un produs de ultimă generație, conceput pentru a asigura că toate activitățile zilnice sunt desfășurate în mod natural, indiferent dacă necesită vederea de aproape sau la distanță.
Datorită geometriei lor speciale, lentilele de contact multifocale/progresive, permit corectarea simultană a ambelor defecte vizuale. În funcție de tipul de lentilă, poate dura o perioadă de acomodare, pentru ca ochiul să se obișnuiască cu diferitele puncte de focalizare. Confortul de a nu fi nevoit să purtați ochelarii permanent, depășeşte disconfortul temporar de acomodare.
Este o soluție comodă pentru cei care practică sport, sau profesii care necesită maximă siguranță la mişcare(militari, pompieri, alpinişti, sportivi etc.), sau chiar şi atunci când doreşti o schimbare, mergi la o petrecere etc.).
În centrul specializat Lovely Looks Optica Medicală & Oftalmologie, veți găsi produse inovatoare, atât pentru ochelari, cât și pentru lentile de contact. Datorită Protocolului Progresiv adoptat, cu o paratură ultraperformantă, vă poate oferi lentile progresive personalizate, de înaltă precizie.
Programează o consultație, iar specialiştii Lovely Looks Optica Medicala & Oftalmologie din Brașov, vă așteaptă pentru a vă oferi soluții personalizate, in funcție de exigențele personale.
Lovely Looks Optica Medicala Braşov Sf.Ioan15, Centrul – Vechi
Lentilele ochelarilor sunt cheia unei vederi clare. Prin ele vezi lumea, ochii tăi creează emoții care te vor însoți de-a lungul vieții.
Este important să alegi cu responsabilitate ce lentile vei purta la ochelarii tăi şi să nu te limitezi doar in a alege o ramă de ochelari doar pentru că este frumoasă, îți stă bine şi este la modă. O lentilă are multe caracteristici, de aceea este bine să le cunoaștem.
Numărul Abbe este o valoare care indică calitatea optică a unui material și este rezultatul relației dintre refracția și dispersia materialului optic în sine.
Auzim adesea despre optică, dar câți știu ce este și ce studiază? Optica este o parte a fizicii care studiază lumina și este împărțită în optică geometrică și optică fizică.
Optica geometrică studiază traiectoria luminii pentru a înțelege modul în care aceasta se schimbă prin diferitele medii optice, în timp ce optica fizică se ocupă de natura luminii și de interacțiunea acesteia cu mediul optic.
Când vorbim despre focalizarea lentilelor prescrise sau a lentilelor de contact avem în vedere optica geometrică, în timp ce polarizarea lentilelor solare se referă la optica fizică.
Numărul Abbe este numit după omul de știință german Ernst Abbe (1840–1905). Este un număr adimensional care corespunde relației dintre puterea de refracție optică și dispersia cromatică a unui material transparent la lungimile de undă vizibile. Este denumit și număr V.
Numărul Abbe este deosebit de important pentru proiectarea sistemelor de lentile simple pentru care aberația cromatică trebuie redusă la minimum.
Pentru calcule mai precise și sisteme de lentile de înaltă calitate, trebuie să fie utilizată relația exactă de dispersie, adică relația exactă dintre indicele de refracție și lungimea de undă.
Cu toate acestea, numărul Abbe este folosit și pentru a face o preselecție aproximativă a tipurilor de material folosit pentru producția de lentile.
Numărul Abbe este un indice care măsoară dispersia cromatică a unui material transparent la lungimi de undă ale vizibilului.
Prin urmare, este evident că un material va avea caracteristici mai bune optice cu cât numărul de Abbe este mai mare.
Ce număr Abbe indică dispersie redusă?
Indicele scăzut de refracție (~ 1,52) și dispersie redusă (numerele Abbe între 55 și 85).
Numarul Abbe este foarte important si adesea trecut cu vederea.
Regula generala legată de materialul lentilei
Cu cat este mai mare indicele de refractie, cu atat mai densa este lentila. Cu cat lentila este mai densa, cu atat este mai deviata raza de lumina care o traverseaza. Unul din efectele nedorite este reflexia, de aceea este important tratamentul antireflex al acestor lentile.
Alt efect este aberația cromatică care se traduce prin incețoşarea lentilei sau apariția unui „curcubeu” către marginea lentilei.
Numărul Abbe este o constantă adimensională utilizată pentru a descrie proprietățile de dispersie a unei lentile. Acesta este si un rating pentru aberațiile cromatice. Cu cât numărul Abbe este mai mic, cu atat aberațiile cromatice sunt mai mari. Pe masura ce indicele de refractie creste, scade numarul Abbe.
Lentilele din sticlă minerala cu indice mare de refractie „sufera” in special din cauza aberatiilor cromatice.
Materialul din sticlă organică care prezintă un echilibru intre aberații cromatice şi indicele de refracție este 1.70. Pentru acest material, aberațiile cromatice sunt destul de mici iar indicele de refracție este suficient de mare pentrru a propune lentile subțiri şi ușoare.
Unele persoane se pot obişnui cu aberațiile cromatice iar altele nu. Acestea sunt mai mari la periferia lentilelor față de centrul optic.
Multe persoane care poartă lentile din materiale cu indice mare de refracție, nu sesizează aberațiile cromatice. Este un lucru obișnuit pentru indicele 1.74 şi indici mai mari ca acesta.
Daca nu sunteti sigur ce indice de refracție vă este potrivit pentru lentilele ochelarilor dumneavoastră de vedere, vă sugerăm să vă mai informați pe această temă şi să luați o hotărâre în cunoştință de cauză.
Informația stăpâneşte situația.
Cu sănătatea nu-i de glumit şi vederea este prețioasă!
Chalazionul este o afecțiune a pleoapei destul de frecventă, care derivă dintr-o inflamație a glandei meibomiene, responsabilă de producerea componentei lipidice a secreției lacrimale, în urma obstrucției canalului său excretor.
Chalazionul este ușor de recunoscut, obstrucția se manifestă extern cu umflarea pleoapei în corespondență cu glanda afectată.
Fiecare folicul al genelor pe marginia pleoapelor, este prevăzut cu o glandă Zeiss care produce sebum. În aceeași zonă, lângă baza genelor, se află unele glande sudoripare modificate, numite glandele lui Moll. De-a lungul marginii interioare, la apariția genelor, pe de altă parte, glandele meibomiene (sau glandele tarsiene) secretă o substanță bogată în lipide care împiedică pleoapele să se lipească una de cealaltă. Această organizare priveşte marginea pleoapelor, cu excepția porțiunii mediale (care reprezintă aproximativ a opta în interiorul fisurii), reprezentând punctele lacrimale, care coincid cu începutul canalelor de evacuare lacrimale. Toate glandele accesorii ale pleoapelor sunt supuse invaziei bacteriene ocazionale. Din infecțiile unei glande meibomiene se poate forma un chalazion. Pe de altă parte, procesul infecțios al unei glande sebacee a genelor sau a uneia dintre glandele lacrimale accesorii, care se deschid la suprafața dintre foliculii pleoapelor, provoacă o umflare dureroasă localizată, cunoscută sub numele de sty. Chalazionul este cauzat de inflamația uneia sau mai multor glande meibomiene, care sunt dispuse transversal în pleoapele inferioare și superioare. În mod normal, aceste glande contribuie cu secreția lor, la producerea stratului uleios al filmului lacrimal. Dacă orificiile canalelor excretoare ale glandelor meibomiene prezente pe marginea pleoapelor devin ocluse, componenta lipidică produsă nu poate curge spre exterior și determină leziunea nodulară caracteristică (granulom), în punctul corespunzător glandei afectate de obstrucție. În țesuturile moi din jurul pleoapei, poate apărea roșeață, durere, inflamație a conjunctivei ş.a. Obstrucția se poate datora prezenței ,,obstacolelor externe” sau modificării mebo-ului în sine. Unele persoane cu probleme asociate cu secreția de sebum (de exemplu, seboree, piele grasă) au tendința de a avea un mebo mai gros. Alteori, o dietă dezechilibrată sau o perioadă de stres intens, este suficientă pentru o producție a glandei „alterate” în comparație cu norma.
Uneori, chalazionul poate fi consecința blefaritei cronice. Dacă această inflamație a pleoapei este neglijată, acumularea de bucăți mici de piele peeling (asemănătoare cu mătreața) poate duce la obstrucția canalului excretor.
În alte cazuri, chalazionul depinde de utilizarea lentilelor de contact. Acestea intervin ca obstacole externe, deoarece pot provoca un traumatism la nivelul pleoapelor, declanșând un proces inflamator.
În cele din urmă, se pare că o predispoziție constituțională, în principal pe bază ereditară, de a prezenta boli alergice (diateza alergică) poate accentua tulburarea.
Mebo-Sebo
Mebo reprezintă pentru ochi ceea ce reprezintă sebumul pentru piele. Ambele sunt secreții lipidice cu funcții de protecție, și din diverse motive pot suferi modificări mai mult sau mai puțin accentuate.
Chalazionul, este de asemenea, cunoscut ca expresia chistului meibomian, tocmai pentru a indica ținta inflamației (glandele meibomiene) și nodulul tipic care îl distinge (chistul). Chalazion este de asemenea denumit lipogranulom al glandei meibomiene.
Formarea unui chalazion poate depinde de:
Predispoziția constituțională la secreția sebacee sau la diateza alergică;
Dieta dezechilibrată caracterizată prin consumul frecvent de alimente bogate în grăsimi, brânzeturi, carne, dulciuri;
Tulburări ale tractului intestinal (cum ar fi colita spastică);
Perioade de stres intens sau oboseală specifică.
Chalazionul este adesea asociat cu rozacee și seboree. În trecut, se credea că chalazionul avea o origine pur infecțioasă. Astăzi această presupunere a fost eliminată, deși unii cercetători cred că o infecție oculară preexistentă poate accentua cumva simptomele chalazionului.
Sty și chalazion sunt două tulburări adesea confundate între ele. Ambele se caracterizează de fapt, prin apariția bruscă a unei umflături a pleoapei superioare sau inferioare și încep cu roșeață, edem, umflături și dureri de pleoape. Cu toate acestea, sty și chalazion au unele diferențe care le permit să se distingă.
Calazionul este un chist situat în pleoapa superioară sau inferioară, rezultat dintr-o inflamație a glandei meibomiene.
Sty este o inflamație acută a uneia sau mai multor glande sebacee la baza genelor (glanda Zeiss), pe marginea pleoapei in exterior.
Simptomele chalazionului și răspâmdirea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome de chalazion. Cum se manifestă?
Calazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un lipogranulom, care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De cele mai multe ori, pacienții afectați de chalazion nu prezintă simptome relevante. Mai mult decât durerea, chistul poate provoca o senzație neplăcută de ponderare a pleoapelor, mai ales atunci când chalazionul atinge dimensiuni considerabile. Posibila prezență a durerii, roșeață și hiperlacrimare care însoțește chalazionul este explicația cea mai probabilă într-o insultă bacteriană sau mai rar, virală. Când depinde de blefarită, calazionul poate forma mici cruste între gene, până la mâncărime pe marginile pleoapelor și arsură. Sty nu produce simptome și deseori trece de la sine.
De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un chist mic, dureros în centrul pleoapei, în timp ce sty persistă evident pe margina pleoapei de o culoare alb-gălbuie.
Simptomele chalazionului și entitatea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome şi cum se manifestă?
Chalazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină rotunjit (lipogranulom) care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De obicei, această umflare se scurge spontan pe suprafața interioară a pleoapei și se golește sau se calmează în decurs de 2-8 săptămâni, fără a fi nevoie de tratament. Cu toate acestea, există chalazion care devine cronic. Dacă chalazionul nu tinde să se rezolve spontan, este posibil să se fi format o „capsulă” care să înghită glanda. În acest caz, o intervenție chirurgicală minoră ambulatorie trebuie efectuată la sfatul medicului oftalmolog.
În ambulatoriu, după anestezie locală, se face o mică incizie în interiorul pleoapei prin care se introduce un instrument special pentru drenarea conținutului chistului (chiuretajul chalazionului) și( sau ) îndepărtarea completă a glandei care a generat problema. Tratamentul chirurgical este de obicei indicat dacă: Chlazionul este foarte mare;
Chalazionul nu tinde să se rezolve singur sau după terapia medicală;
Chalazionul este situat în centrul pleoapei sau într-o altă poziție enervantă sau obstructivă pentru vederea normală;
Posibile complicații:
Un chalazion poate provoca inflamație ușoară a conjunctivei, vedere încețoșată și, dacă este mare și plasat pe pleoapa superioară, poate:
Cauzând dureri la nivelul ochiului;
Comprimă corneea;
Induce astigmatism.
Chistul caracteristic al chalazionului este aproape întotdeauna de natură benignă. Posibilitatea ca chistul să ascundă o leziune neoplazică este un eveniment extrem de rar.
Câteva sfaturi:
Nu apăsați, frecați, strângeți sau nu intepați calazionul în încercarea sa-l spargi, deoarece acest lucru ar putea duce la complicații mai severe.
La subiecții predispuși, corectarea stilului de alimentație poate reduce riscul formării unui nou chalazion;
Evitați să vă machiați și să folosiți lentile de contact pentru a evita riscul de a induce microtraumatisme și(sau) infecții ale corneei.
Șervețele umede dezinfectante și soluțiile umectante, disponibile în farmacii, ajută la menținerea ochiului hidratat și ameliorează disconfortul cauzat de chalazion.
Presiunea oculară este determinată de echilibrul dintre producția și drenarea fluidelor din interiorul ochiului. Metoda folosită pentru cuantificarea ei se numește tonometrie, măsurarea fiind exprimată in milimetri coloană de mercur (mmHg).
Pentru funcționarea corectă a ochiului și a structurilor sale, este foarte important să menținem presiunea intraoculară în valori cuprinse între 10 și 20 mmHg. Acest interval fiziologic, este necesar în menținerea condițiilor anatomice optime pentru refracție, în consecință pentru a permite vederea corectă.
Din punct de vedere fiziologic, presiunea intraoculară contribuie la stabilizarea formei globului ocular și să-l protejeaze de deformări care ar putea fi cauzate de greutatea pleoapelor și tonusul mușchilor extraoculari, previne formarea umflăturilor prin drenarea și întoarcerea în fluxul sanguin a lichidelor, care conțin metaboliții deșeurilor.
Câțiva factori pot influența tranzitoriu nivelul tensiunii arteriale, cum ar fi trecerea de la perioada diurnă la cea nocturnă, ritmul cardiac, consumul de alcool și cofeină, exerciții fizice și aportul de lichide sau anumite medicamente sistemice și topice.
O modificare patologică a presiunii oculare, pe de altă parte, poate avea consecințe neplăcute pentru funcția vizuală și poate apărea fără ca pacientul să fie conștient de aceasta. Presiunea ridicată în interiorul ochiului este un indicator important în evaluarea glaucomului, care este un factor de risc al vederii.
Această boală a ochilor, în general nu provoacă dureri sau simptome particulare, dar produce modificări caracteristice ale nervului optic și ale celulelor neuronale prezente în retină. Dacă glaucomul continuă să progreseze și nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate afecta vederea periferică și poate provoca daune ireversibile nervului optic, ceea ce poate duce la orbire.
În majoritatea cazurilor, presiunea oculara este dăunătoare când este mai mare de 21 mmHg, dar unii pacienți pot avea consecințe negative şi la o presiune intraoculară mai mică (glaucom normotensiv). Pentru sănătatea ochilor noştri, trebuie sa efectuăm controale periodice la medicul oftalmolog.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.