Miopia și prezbiopia sunt printre cele mai frecvente erori de refracție găsite în ochiul uman. Deși foarte diferite unele de altele, ambele afectează focalizarea corectă a imaginilor percepute pe retină, provocând ametropie.
Debutul miopiei și prezbiopiei, depinde de diferiți factori, dar uneori aceste defecte pot coexista. Deși este obișnuit să gândești altfel, ochiul miopic poate în timp să-i fie greu să se concentreze asupra obiectelor aflate la distanță apropiată (30/40 cm).
Dacă și dumneavoastră vă confruntați cu o problemă similară, vă va fi util să aflați cum să interveniți.
Miopia este un defect de refracție cauzat cel mai adesea de alungirea globului ocular, sau datorită curburii corneei sau a cristalinului, fiind mai mare decât în mod normal.
În acest caz, imaginile obiectelor îndepărtate primite de retină, sunt neclare. Este o anomalie foarte răspândită și se poate manifesta la orice vârstă, chiar și în copilărie. Cauzele pot fi atribuite atât factorilor genetici/ereditari, cât și a stilului de viață. Desfășurarea activităților care implică vederea de aproape sau în medii slab iluminate timp de multe ore, poate duce la dezvoltarea miopiei sau la agravarea acesteia. Miopia poate fi considerată ușoară, moderată sau severă atunci când depășește 6 dioptrii.
Unele dintre simptome sunt : – vedere încețoșată a obiectelor îndepărtate; – tendința de a miji ochii; – nevoia de a aduce obiectele mai aproape; – oboseală vizuală asociată cu dureri de cap ş.a.
Pe de altă parte, prezbiopia este legată de pierderea fiziologică a elasticității cristalinului, din cauza înaintării în vârstă. În general, se manifestă după vârsta de 40 de ani, cu incapacitatea treptată de a se concentra asupra obiectelor aflate la distanță apropiată(30/40 cm), și se stabilizează în jurul vârstei de 60 de ani.
Vestea bună este că această anomalie, poate fi corectată cu ochelari de vedere sau lentile de contact pentru miopie și prezbiopie, împreună.
Din păcate, prezbiopia nu poate fi prevenită. Este insă posibil să o corectezi cu soluții personalizate, în funcție de nevoile personale.
Cei care poartă deja ochelari de vedere pentru miopie, pot adopta lentile multifocale progresive care permit o vedere optimă la orice distanță. Este cel mai eficient și cel mai puțin invaziv remediu, indiferent de gradul de miopie care există deja.
Lentilele de ultimă generație se pot personaliza cu o precizie extremă, în funcție de stilul de viață şi atitudinile posturale asumate, în activitățile cotidiene. Ca şi caracteristică esențială, oferă fluiditate vizuală fără tranziții de imagine și fără instabilitate în mișcări. Lentilele progresive compensează miopia și prezbiopia împreună, fără a fi nevoie să schimbați ochelarii în funcție de activitățile desfăşurate. Confortul este asigurat!
Cu ajutorul opticianului specialist, puteți identifica cu ușurință soluția care se potrivește cel mai bine stilului dvs. de viață, pentru a avea o vedere mai clară şi relaxată.
Pe lângă ochelari, există lentile de contact multifocale. Este un produs de ultimă generație, conceput pentru a asigura că toate activitățile zilnice sunt desfășurate în mod natural, indiferent dacă necesită vederea de aproape sau la distanță.
Datorită geometriei lor speciale, lentilele de contact multifocale/progresive, permit corectarea simultană a ambelor defecte vizuale. În funcție de tipul de lentilă, poate dura o perioadă de acomodare, pentru ca ochiul să se obișnuiască cu diferitele puncte de focalizare. Confortul de a nu fi nevoit să purtați ochelarii permanent, depășeşte disconfortul temporar de acomodare.
Este o soluție comodă pentru cei care practică sport, sau profesii care necesită maximă siguranță la mişcare(militari, pompieri, alpinişti, sportivi etc.), sau chiar şi atunci când doreşti o schimbare, mergi la o petrecere etc.).
În centrul specializat Lovely Looks Optica Medicală & Oftalmologie, veți găsi produse inovatoare, atât pentru ochelari, cât și pentru lentile de contact. Datorită Protocolului Progresiv adoptat, cu o paratură ultraperformantă, vă poate oferi lentile progresive personalizate, de înaltă precizie.
Programează o consultație, iar specialiştii Lovely Looks Optica Medicala & Oftalmologie din Brașov, vă așteaptă pentru a vă oferi soluții personalizate, in funcție de exigențele personale.
Lovely Looks Optica Medicala Braşov Sf.Ioan15, Centrul – Vechi
Lentilele ochelarilor sunt cheia unei vederi clare. Prin ele vezi lumea, ochii tăi creează emoții care te vor însoți de-a lungul vieții.
Este important să alegi cu responsabilitate ce lentile vei purta la ochelarii tăi şi să nu te limitezi doar in a alege o ramă de ochelari doar pentru că este frumoasă, îți stă bine şi este la modă. O lentilă are multe caracteristici, de aceea este bine să le cunoaștem.
Numărul Abbe este o valoare care indică calitatea optică a unui material și este rezultatul relației dintre refracția și dispersia materialului optic în sine.
Auzim adesea despre optică, dar câți știu ce este și ce studiază? Optica este o parte a fizicii care studiază lumina și este împărțită în optică geometrică și optică fizică.
Optica geometrică studiază traiectoria luminii pentru a înțelege modul în care aceasta se schimbă prin diferitele medii optice, în timp ce optica fizică se ocupă de natura luminii și de interacțiunea acesteia cu mediul optic.
Când vorbim despre focalizarea lentilelor prescrise sau a lentilelor de contact avem în vedere optica geometrică, în timp ce polarizarea lentilelor solare se referă la optica fizică.
Numărul Abbe este numit după omul de știință german Ernst Abbe (1840–1905). Este un număr adimensional care corespunde relației dintre puterea de refracție optică și dispersia cromatică a unui material transparent la lungimile de undă vizibile. Este denumit și număr V.
Numărul Abbe este deosebit de important pentru proiectarea sistemelor de lentile simple pentru care aberația cromatică trebuie redusă la minimum.
Pentru calcule mai precise și sisteme de lentile de înaltă calitate, trebuie să fie utilizată relația exactă de dispersie, adică relația exactă dintre indicele de refracție și lungimea de undă.
Cu toate acestea, numărul Abbe este folosit și pentru a face o preselecție aproximativă a tipurilor de material folosit pentru producția de lentile.
Numărul Abbe este un indice care măsoară dispersia cromatică a unui material transparent la lungimi de undă ale vizibilului.
Prin urmare, este evident că un material va avea caracteristici mai bune optice cu cât numărul de Abbe este mai mare.
Ce număr Abbe indică dispersie redusă?
Indicele scăzut de refracție (~ 1,52) și dispersie redusă (numerele Abbe între 55 și 85).
Numarul Abbe este foarte important si adesea trecut cu vederea.
Regula generala legată de materialul lentilei
Cu cat este mai mare indicele de refractie, cu atat mai densa este lentila. Cu cat lentila este mai densa, cu atat este mai deviata raza de lumina care o traverseaza. Unul din efectele nedorite este reflexia, de aceea este important tratamentul antireflex al acestor lentile.
Alt efect este aberația cromatică care se traduce prin incețoşarea lentilei sau apariția unui „curcubeu” către marginea lentilei.
Numărul Abbe este o constantă adimensională utilizată pentru a descrie proprietățile de dispersie a unei lentile. Acesta este si un rating pentru aberațiile cromatice. Cu cât numărul Abbe este mai mic, cu atat aberațiile cromatice sunt mai mari. Pe masura ce indicele de refractie creste, scade numarul Abbe.
Lentilele din sticlă minerala cu indice mare de refractie „sufera” in special din cauza aberatiilor cromatice.
Materialul din sticlă organică care prezintă un echilibru intre aberații cromatice şi indicele de refracție este 1.70. Pentru acest material, aberațiile cromatice sunt destul de mici iar indicele de refracție este suficient de mare pentrru a propune lentile subțiri şi ușoare.
Unele persoane se pot obişnui cu aberațiile cromatice iar altele nu. Acestea sunt mai mari la periferia lentilelor față de centrul optic.
Multe persoane care poartă lentile din materiale cu indice mare de refracție, nu sesizează aberațiile cromatice. Este un lucru obișnuit pentru indicele 1.74 şi indici mai mari ca acesta.
Daca nu sunteti sigur ce indice de refracție vă este potrivit pentru lentilele ochelarilor dumneavoastră de vedere, vă sugerăm să vă mai informați pe această temă şi să luați o hotărâre în cunoştință de cauză.
Informația stăpâneşte situația.
Cu sănătatea nu-i de glumit şi vederea este prețioasă!
Chalazionul este o afecțiune a pleoapei destul de frecventă, care derivă dintr-o inflamație a glandei meibomiene, responsabilă de producerea componentei lipidice a secreției lacrimale, în urma obstrucției canalului său excretor.
Chalazionul este ușor de recunoscut, obstrucția se manifestă extern cu umflarea pleoapei în corespondență cu glanda afectată.
Fiecare folicul al genelor pe marginia pleoapelor, este prevăzut cu o glandă Zeiss care produce sebum. În aceeași zonă, lângă baza genelor, se află unele glande sudoripare modificate, numite glandele lui Moll. De-a lungul marginii interioare, la apariția genelor, pe de altă parte, glandele meibomiene (sau glandele tarsiene) secretă o substanță bogată în lipide care împiedică pleoapele să se lipească una de cealaltă. Această organizare priveşte marginea pleoapelor, cu excepția porțiunii mediale (care reprezintă aproximativ a opta în interiorul fisurii), reprezentând punctele lacrimale, care coincid cu începutul canalelor de evacuare lacrimale. Toate glandele accesorii ale pleoapelor sunt supuse invaziei bacteriene ocazionale. Din infecțiile unei glande meibomiene se poate forma un chalazion. Pe de altă parte, procesul infecțios al unei glande sebacee a genelor sau a uneia dintre glandele lacrimale accesorii, care se deschid la suprafața dintre foliculii pleoapelor, provoacă o umflare dureroasă localizată, cunoscută sub numele de sty. Chalazionul este cauzat de inflamația uneia sau mai multor glande meibomiene, care sunt dispuse transversal în pleoapele inferioare și superioare. În mod normal, aceste glande contribuie cu secreția lor, la producerea stratului uleios al filmului lacrimal. Dacă orificiile canalelor excretoare ale glandelor meibomiene prezente pe marginea pleoapelor devin ocluse, componenta lipidică produsă nu poate curge spre exterior și determină leziunea nodulară caracteristică (granulom), în punctul corespunzător glandei afectate de obstrucție. În țesuturile moi din jurul pleoapei, poate apărea roșeață, durere, inflamație a conjunctivei ş.a. Obstrucția se poate datora prezenței ,,obstacolelor externe” sau modificării mebo-ului în sine. Unele persoane cu probleme asociate cu secreția de sebum (de exemplu, seboree, piele grasă) au tendința de a avea un mebo mai gros. Alteori, o dietă dezechilibrată sau o perioadă de stres intens, este suficientă pentru o producție a glandei „alterate” în comparație cu norma.
Uneori, chalazionul poate fi consecința blefaritei cronice. Dacă această inflamație a pleoapei este neglijată, acumularea de bucăți mici de piele peeling (asemănătoare cu mătreața) poate duce la obstrucția canalului excretor.
În alte cazuri, chalazionul depinde de utilizarea lentilelor de contact. Acestea intervin ca obstacole externe, deoarece pot provoca un traumatism la nivelul pleoapelor, declanșând un proces inflamator.
În cele din urmă, se pare că o predispoziție constituțională, în principal pe bază ereditară, de a prezenta boli alergice (diateza alergică) poate accentua tulburarea.
Mebo-Sebo
Mebo reprezintă pentru ochi ceea ce reprezintă sebumul pentru piele. Ambele sunt secreții lipidice cu funcții de protecție, și din diverse motive pot suferi modificări mai mult sau mai puțin accentuate.
Chalazionul, este de asemenea, cunoscut ca expresia chistului meibomian, tocmai pentru a indica ținta inflamației (glandele meibomiene) și nodulul tipic care îl distinge (chistul). Chalazion este de asemenea denumit lipogranulom al glandei meibomiene.
Formarea unui chalazion poate depinde de:
Predispoziția constituțională la secreția sebacee sau la diateza alergică;
Dieta dezechilibrată caracterizată prin consumul frecvent de alimente bogate în grăsimi, brânzeturi, carne, dulciuri;
Tulburări ale tractului intestinal (cum ar fi colita spastică);
Perioade de stres intens sau oboseală specifică.
Chalazionul este adesea asociat cu rozacee și seboree. În trecut, se credea că chalazionul avea o origine pur infecțioasă. Astăzi această presupunere a fost eliminată, deși unii cercetători cred că o infecție oculară preexistentă poate accentua cumva simptomele chalazionului.
Sty și chalazion sunt două tulburări adesea confundate între ele. Ambele se caracterizează de fapt, prin apariția bruscă a unei umflături a pleoapei superioare sau inferioare și încep cu roșeață, edem, umflături și dureri de pleoape. Cu toate acestea, sty și chalazion au unele diferențe care le permit să se distingă.
Calazionul este un chist situat în pleoapa superioară sau inferioară, rezultat dintr-o inflamație a glandei meibomiene.
Sty este o inflamație acută a uneia sau mai multor glande sebacee la baza genelor (glanda Zeiss), pe marginea pleoapei in exterior.
Simptomele chalazionului și răspâmdirea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome de chalazion. Cum se manifestă?
Calazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un lipogranulom, care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De cele mai multe ori, pacienții afectați de chalazion nu prezintă simptome relevante. Mai mult decât durerea, chistul poate provoca o senzație neplăcută de ponderare a pleoapelor, mai ales atunci când chalazionul atinge dimensiuni considerabile. Posibila prezență a durerii, roșeață și hiperlacrimare care însoțește chalazionul este explicația cea mai probabilă într-o insultă bacteriană sau mai rar, virală. Când depinde de blefarită, calazionul poate forma mici cruste între gene, până la mâncărime pe marginile pleoapelor și arsură. Sty nu produce simptome și deseori trece de la sine.
De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un chist mic, dureros în centrul pleoapei, în timp ce sty persistă evident pe margina pleoapei de o culoare alb-gălbuie.
Simptomele chalazionului și entitatea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome şi cum se manifestă?
Chalazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină rotunjit (lipogranulom) care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De obicei, această umflare se scurge spontan pe suprafața interioară a pleoapei și se golește sau se calmează în decurs de 2-8 săptămâni, fără a fi nevoie de tratament. Cu toate acestea, există chalazion care devine cronic. Dacă chalazionul nu tinde să se rezolve spontan, este posibil să se fi format o „capsulă” care să înghită glanda. În acest caz, o intervenție chirurgicală minoră ambulatorie trebuie efectuată la sfatul medicului oftalmolog.
În ambulatoriu, după anestezie locală, se face o mică incizie în interiorul pleoapei prin care se introduce un instrument special pentru drenarea conținutului chistului (chiuretajul chalazionului) și( sau ) îndepărtarea completă a glandei care a generat problema. Tratamentul chirurgical este de obicei indicat dacă: Chlazionul este foarte mare;
Chalazionul nu tinde să se rezolve singur sau după terapia medicală;
Chalazionul este situat în centrul pleoapei sau într-o altă poziție enervantă sau obstructivă pentru vederea normală;
Posibile complicații:
Un chalazion poate provoca inflamație ușoară a conjunctivei, vedere încețoșată și, dacă este mare și plasat pe pleoapa superioară, poate:
Cauzând dureri la nivelul ochiului;
Comprimă corneea;
Induce astigmatism.
Chistul caracteristic al chalazionului este aproape întotdeauna de natură benignă. Posibilitatea ca chistul să ascundă o leziune neoplazică este un eveniment extrem de rar.
Câteva sfaturi:
Nu apăsați, frecați, strângeți sau nu intepați calazionul în încercarea sa-l spargi, deoarece acest lucru ar putea duce la complicații mai severe.
La subiecții predispuși, corectarea stilului de alimentație poate reduce riscul formării unui nou chalazion;
Evitați să vă machiați și să folosiți lentile de contact pentru a evita riscul de a induce microtraumatisme și(sau) infecții ale corneei.
Șervețele umede dezinfectante și soluțiile umectante, disponibile în farmacii, ajută la menținerea ochiului hidratat și ameliorează disconfortul cauzat de chalazion.
Presiunea oculară este determinată de echilibrul dintre producția și drenarea fluidelor din interiorul ochiului. Metoda folosită pentru cuantificarea ei se numește tonometrie, măsurarea fiind exprimată in milimetri coloană de mercur (mmHg).
Pentru funcționarea corectă a ochiului și a structurilor sale, este foarte important să menținem presiunea intraoculară în valori cuprinse între 10 și 20 mmHg. Acest interval fiziologic, este necesar în menținerea condițiilor anatomice optime pentru refracție, în consecință pentru a permite vederea corectă.
Din punct de vedere fiziologic, presiunea intraoculară contribuie la stabilizarea formei globului ocular și să-l protejeaze de deformări care ar putea fi cauzate de greutatea pleoapelor și tonusul mușchilor extraoculari, previne formarea umflăturilor prin drenarea și întoarcerea în fluxul sanguin a lichidelor, care conțin metaboliții deșeurilor.
Câțiva factori pot influența tranzitoriu nivelul tensiunii arteriale, cum ar fi trecerea de la perioada diurnă la cea nocturnă, ritmul cardiac, consumul de alcool și cofeină, exerciții fizice și aportul de lichide sau anumite medicamente sistemice și topice.
O modificare patologică a presiunii oculare, pe de altă parte, poate avea consecințe neplăcute pentru funcția vizuală și poate apărea fără ca pacientul să fie conștient de aceasta. Presiunea ridicată în interiorul ochiului este un indicator important în evaluarea glaucomului, care este un factor de risc al vederii.
Această boală a ochilor, în general nu provoacă dureri sau simptome particulare, dar produce modificări caracteristice ale nervului optic și ale celulelor neuronale prezente în retină. Dacă glaucomul continuă să progreseze și nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate afecta vederea periferică și poate provoca daune ireversibile nervului optic, ceea ce poate duce la orbire.
În majoritatea cazurilor, presiunea oculara este dăunătoare când este mai mare de 21 mmHg, dar unii pacienți pot avea consecințe negative şi la o presiune intraoculară mai mică (glaucom normotensiv). Pentru sănătatea ochilor noştri, trebuie sa efectuăm controale periodice la medicul oftalmolog.
Lovely Looks Optica Medicala Braşov Sf.Ioan15- Centrul Vechi
Conștientizarea acestor patologii este utilă pentru a proteja vederea chiar și de problemele grave.
În orice etapă a vieții, sănătatea ochilor trebuie protejată printr-o dietă și un stil de viață echilibrat.
Asigurându-vă că vă odihniți din plin, reducerea timpului petrecut pe ecran, exercițiile fizice și efectuarea de controale regulate ale ochilor sunt lucrurile pe care trebuie să le faceți pentru a vă proteja vederea. În plus, este important să fii conștient de diferitele afecțiuni care pot afecta ochiul de-a lungul întregii vieți, de la naștere până la bătrânețe.
NAȘTEREA ȘI PRIMA COPIĂRIE
În primul an de viață, vederea se dezvoltă foarte repede, dar este nevoie de câteva luni pentru ca bebelușii să se poată concentra. Deoarece vederea se dezvoltă în aceste prime luni critice, nu este surprinzător că privirea sugarului este pierdută sau slab concentrată.
Strabismul -„Schint”
Este alinierea greșită a ochilor, din cauza incapacității momentane a mușchilor oculari de a lucra împreună. Poate fi identificat la sugari în jurul vârstei de 4 luni, dacă ochii lor nu pot privi în aceeași direcție.
Glaucom infantil primar
Acest tip de glaucom este tipic vârstei de dezvoltare și poate rezulta din defecte congenitale. Apare de obicei înainte de vârsta de 3 ani și derivă dintr-o obstrucție la nivelul ochiului rezultată dintr-o dezvoltare anormală. Simptomele includ vedere periferică slabă, corneea tulbure, în special ochi mari și sensibilitate vizuală la lumină.
Pojarul
Deși rujeola nu este o boală caracteristică a ochilor, poate provoca pierderea vederii și chiar orbire, deoarece poate deteriora corneea, făcând-o încețoșată și decolorată. Din acest motiv, vaccinarea copilului împotriva rujeolei (de obicei printr-un vaccin cuprinzător care include, de asemenea, oreion și rubeolă) este vitală pentru a vă asigura că vederea este protejată.
Conjunctivită
Această afecțiune este deosebit de frecventă, atunci când copiii încep să meargă la grădiniță, deoarece este cauzată de o infecție rezultată dintr-un virus sau bacterie. Conjunctivita este o patologie foarte frecventă, în care ochiul devine roșu și iritat, cu o scurgere apoasă frecventă care poate deveni lipicioasă, care se poate acumula în apropierea genelor. Conjunctivita este de obicei tratată eficient, prin administrarea de picături sau unguente antibiotice specifice.
Daltonismul
Cazurile de daltonism, pot fi recunoscute după dificultatea copilului de a diferenția culorile. Daltonismul apare sub două forme: 1. Prima se caracterizează prin dificultatea de a identifica luminozitatea în anumite culori; 2. A doua, prin incapacitatea de a recunoaște nuanțele diferitelor culori (de obicei roșu, albastru și galben).
Oboseala ochilor de la expunerea la dispozitive digitale
O problemă care apare din ce în ce mai frecvent, în rândul copiilor de toate vârstele, este expunerea prelungită la ecranele dispozitivelor digitale, timp îndelungat. Acest lucru, poate provoca oboseala ochilor cauzată de reflexiile luminii albastre dăunătoare de la ecran. Este important să controlați și să limitați timpul petrecut în fața ecranului, luând pauze regulate sau dedicându-vă și altor activități (ideal în aer liber).
ADOLESCENȚI
Un prim factor cheie, la care trebuie să acordați atenție în rândul adolescenților, este reprezentat de accidentările care pot fi rezultatul sportului sau al unui stil de viață deosebit de activ, și care pot provoca și traumatisme la nivelul ochilor.
Defect de refracție
Defectele de refracție apar de obicei înainte de pubertate, iar momentul dezvoltării este legat de prezența sau absența altor cazuri în familie. Deși erorile de refracție pot duce adesea la hipermetropie și astigmatism, este posibil să existe și cazuri de miopie. Simptomele unui defect de refracție includ vederea încețoșată la anumite distanțe sau probleme de vedere mai generale.
Keratoconus
Keratoconul este o subțiere progresivă sau o modificare a formei corneei, care are ca rezultat vederea încețoșată sau distorsionată și o sensibilitate deosebită la lumină. Keratoconusul este corectat de obicei cu lentile de contact speciale, pe care specialistul dumneavoastră le poate prescrie.
Cataracta traumatica si dezlipirea de retina
Pe măsură ce adolescenții devin mai activi, leziunile pot duce la traumatisme oculare, inclusiv cataractă sau dezlipire de retină. Cel mai bun mod de a face față acestei situații este prevenirea: protejarea ochilor în timp ce practicați o activitate precum sportul poate face cu adevărat diferența.
ADULT: vârsta de 20-40 ani
Odată cu vârsta adultă, faza de dezvoltare a ochiului se termină, dar mai sunt câteva măsuri și măsuri de precauție care trebuie luate pentru a proteja vederea. Pe lângă menținerea unui stil de viață sănătos, urmând o dietă echilibrată, bogată în antioxidanți, evitarea fumatului și efectuarea unei activități fizice regulate, există câteva boli oculare la care trebuie să fiți atenți.
Oboseala ochilor din cauza luminii albastre
Unele lungimi de undă ale luminilor albastre, care emană de la majoritatea dispozitivelor digitale, pot provoca oboseală în general și oboseală a ochilor. Puteți achiziționa ochelari speciali, care vă pot proteja ochii şi software pentru computere și telefoane mobile care filtrează o parte din lumina albastră.
Nevrita optică / Nevrita optică retrobulbară
Nevrita optică, inflamația nervului optic, poate apărea singură sau ca o consecință a sclerozei multiple. De obicei, este mai frecventă la femei decât la bărbați. Simptomele includ pierderea vederii, pierderea capacității de a percepe culorile sau durerea atunci când dați ochii peste cap și este important să vă consultați specialistul imediat ce aveți aceste simptome.
Retinită pigmentară
Retinita pigmentară este o boală care afectează retina. Este cauzată de mutații genetice și are ca rezultat pierderea treptată a vederii, afectând inițial capacitatea de a vedea în lumină slabă și vederea periferică.
ADULT: vârsta 40-60 ani
Până la vârsta mijlocie, una dintre cele mai frecvente modificări ale vederii este scăderea capacității de a vedea de aproape, ceea ce duce adesea la dificultăți de citire. Această problemă se numește prezbiopie și progresează în timp. Pentru cei care poartă deja ochelari sau lentile de contact, va fi posibilă corectarea acestui defect cu lentile multifocale.
Presbiopia nu trebuie confundată cu simptome, precum estomparea generală, sensibilitatea la lumină, uscăciunea și inflamația, care pot fi asociate cu alte afecțiuni precum cataracta și glaucomul.
Cataractă
Percepută ca o tulburare a lentilelor oculare, această afecțiune este de obicei un semn al îmbătrânirii și este foarte frecventă la vârstnici. Cataracta poate apărea prematur și din cauza anumitor afecțiuni medicale sau a anumitor medicamente, cum ar fi steroizii. Simptomele pot include vedere încețoșată, culori încețoșate, sensibilitate la lumină, scăderea capacității de a vedea noaptea și vedere dublă.
Glaucom
Glaucomul poate rămâne ascuns o perioadă de timp, datorită simptomelor sale minime. Deși afecțiunea poate apărea la oricine, anumite categorii de persoane prezintă un risc crescut de glaucom, precum vârstnicii, persoanele de origine africană, caraibiană sau asiatică, persoanele care au cazuri de glaucom în familie și cei care suferă de diabet, miopie (glaucom cu unghi deschis) sau hipermetropie (glaucom cu unghi închis).
Afecțiunea apare ca urmare a presiunii intraoculare excesive și poate duce la diferite simptome care variază în funcție de tipul de glaucom.
Ochi uscat
Ochiul uscat, este o afectiune care priveşte alterarea filmului lacrimal, acesta hidrateaza ochiul si protejeaza vederea. Din acest motiv, ochiul devine uscat și iritat, cu impact în consecință asupra vederii. De obicei, afecțiunea implică disconfort ocular, o senzație de arsură sau de particule în ochi, mâncărime, inflamație, sensibilitate la fum și acumulare de mucus în ochi, în special dimineața. Nu există un remediu pentru această afecțiune, dar poate fi ținută sub control cu picături cu acid hialuronic cu greutate moleculară mare, și unele unguente pe baza de vitamina A.
Uveita
Uveita este o inflamație a ochiului, care poate fi acută sau cronică și are diferite forme: anterioară, intermediară și posterioară, fiecare cu simptome și tratamente specifice. Cea mai frecventă, este uveita anterioară: deși poate apărea la orice vârstă, este mai frecventă la adulții de vârstă activă. Factorii de risc, includ leziuni și afecțiuni inflamatorii sau autoimune, cum ar fi boala Crohn sau sarcoidoza. Sarcoidoza este o boala rară, care constă în creşterea numărului de celule inflamatorii, zone de inflamație denumite granuloame. Poate afecta diverse părți ale corpului (la nivelul plamanilor, a ganglionilor limfatici, a ochilor si a pielii).
VÂRSTA AVANSATĂ: peste 60 de ani
Persoanele de peste şaizeci de ani, pot avea o deteriorare a vederii din cauza vârstei. Presbiopia continuă la această grupă de vârstă, ceea ce duce la necesitatea ochelarilor de citit sau a lentilelor de contact multifocale.
Degenerescența maculară datorată vârstei
Degenerescența maculară, frecventă in randul persoanelor cu vârste cuprinse între 50 si 60 de ani, nu are cauze primare cunoscute, deşi se ştie că factorii de risc includ fumatul, hipertensiunea arteriala şi excesul de greutate, pe lângă prezența altor cazuri cu aceeași afecțiune în familie. Boala reduce capacitatea de a citi și de a recunoaște fețele, deoarece afectează vederea centrală mai mult decât vederea periferică și se manifestă prin vedere încețoșată sau distorsionată. Pierderea vederii este de asemenea posibilă, iar liniile drepte pot fi percepute ca strâmbe și ondulate. În plus, obiectele pot părea mai mici decât sunt și culorile lor mai puțin strălucitoare. Degenerescenta maculara se poate agrava progresiv.
Aderența vitro-maculară simptomatică
La majoritatea oamenilor, pe măsură ce îmbătrânesc, gelul care umple ochiul, cunoscut sub numele de vitros, devine lichid și își pierde forma. Acest lucru îl face să se desprindă de retină, cunoscut și sub denumirea de detașare vitroasă posterioră. Se poate întâmpla ca această separare să fie incompletă, astfel unele porțiuni ale gelului vitros să rămână atașate de o parte a retinei (macula). Acest lucru poate provoca distorsionarea vederii, în cazuri chiar severe şi pierderea vederii centrale. Afecțiunea este de obicei monitorizată, iar dacă este necesar, tratată prin îndepărtarea chirurgicală a gelului vitros din restul ochiului.
Ocluzia venei centrale a retinei
Se poate întâmpla ca vena centrală a retinei să se blocheze, provocând o scurgere de sânge, astfel acumulându-se în macula (parte a retinei), face ca aceasta să se umfle, ducând la vedere încețoșată și pierderea vederii. Persoanele cu diabet zaharat și hipertensiune arterială, prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune. Consultarea unui medic este deosebit de importantă, deoarece ocluzia venei centrale a retinei, poate duce la dezvoltarea glaucomului neovascular, care trebuie întotdeauna monitorizat, deoarece poate provoca durere, vedere redusă și orbire permanentă.
Costul ochelarilor de vedere trebuie decontat de angajator. Decizia, luată de Curtea de Justiție a UE
Curtea de la Luxembourg a stabilit că articolul 9 din Directiva 90/270/CEE are ca obiectiv protejarea ochilor și a vederii lucrătorilor, în special dreptul acestora de a primi aparate de corecție speciale, specifice lucrului în cauză, dacă rezultatul testului prevăzut la alineatul (1) al acestui articol 9 sau cel al examenului prevăzut la alineatul (2) al articolului 9 menționat face necesare aparatele respective.
Prin „aparate de corecție” se înțelege nu doar ochelarii, ci și alte tipuri de aparate susceptibile să corecteze sau să prevină dificultățile vizuale;
Dificultățile vizuale care conduc la dreptul unui angajat de a beneficia de un aparat de corecție special nu trebuie să fi fost cauzate în mod necesar de lucrul la monitor;
Ochelarii nu trebuie să fie utilizați exclusiv la locul de muncă sau în exercitarea unor sarcini profesionale;
În legea națională se poate prevedea că lucrătorul poate alege fie să obțină direct de la angajatorul său un aparat de corecție special, fie să suporte el costul și să obțină apoi rambursarea de la angajator;
Un spor general la salariu, plătit în mod permanent pentru condiții grele de muncă, nu acoperă cheltuielile suportate de lucrătorul în cauză pentru o asemenea achiziție.
≈==================================== Articol preluat din: Libertatea >Ştiri> Ştiri din România De Denisa Dudescu, Joi, 05 ianuarie 2023, 10:10 . Ultimul update Joi, 05 ianuarie 2023, 11:32
Culoarea anului de la Pantone, Viva Magenta 18-1750, vibrează cu vigoare, fiind o nuanță înrădăcinată în natură, făcând parte din familia culorii roşii, expresia unui nou semnal de forță.
Viva Magenta este curajoasă și neînfricată, o culoare pulsatorie a cărei exuberanță promovează o sărbătoare veselă și optimistă, scriind o nouă narațiune.
Culoarea din acest an este puternică și plină de vibrație înaltă. Este un nou roșu animat care exprimă bucurie pură, încurajând experimentarea și exprimarea de sine fără reținere, o nuanță electrizantă și fără limite, care se manifestă ca o declarație remarcabilă.
PANTONE 18-1750 Viva Magenta, întâmpină pe oricine cu aceeași vervă pentru viață și spirit rebel. Este o culoare îndrăzneață, plină de spirit și cuprinzătoare pentru toate.
Viva Magenta este o nuanță de roşu vibrantă și jucăușă, îndrăzneață, dar versatilă.
,,O nuanță neconvențională pentru vremuri neconvenționale”, spune Pantone Color Institute, şi mai presus de toate Culoarea Pantone din 2023, Viva Magenta!
Ochiul cântărește doar 0,27% din corpul uman, dar primește mai mult de 80% din informațiile care ne parvin din mediul înconjurător. Vederea noastră este un dar pe cât de prețios, pe atât de delicat.
Ziua Mondială a Vederii (World Sight Day-WSD), organizată anual în a doua zi de joi a lunii octombrie, cu scopul de a crește gradul de conștientizare și de a concentra atenția globală asupra pierderii vederii și a problemelor de sănătate oculară.
Astăzi, lumea este populată de sute de milioane de oameni care sunt nevăzători, mulți dintre ei cu deficiențe de vedere din cauze tratabile sau prevenibile.
Există soluții dovedite și foarte accesibile, dar nu au fost adoptate la scară largă. Am putea spune ca este o nedreptate socială rușinoasă. Este intenția și speranța noastră ca să devină un instrument puternic în lupta de remediere a nedreptăților și eșecurilor care dau naștere acestui fenomen.
Cel puțin 2,2 miliarde de oameni au probleme de vedere. Dintre aceștia, cel puțin 1 miliard de persoane au o deficiență de vedere care ar fi putut fi prevenită sau care nu a fost încă abordată.
2,6 miliarde de oameni au miopie, inclusiv 312 milioane de copii sub 19 ani.
În plus, milioane de oameni trăiesc cu diverse boli oculare care cresc riscul de pierdere a vederii: – 196 de milioane de oameni care trăiesc cu degenerescență maculară legată de vârstă; – 146 de milioane de oameni care trăiesc cu retinopatie diabetică; -76 de milioane de oameni care trăiesc cu glaucom; -5 milioane de oameni care trăiesc cu trichiasis trachomatis; -277 milioane de oameni care trăiesc cu miopie mare.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Vederii, membrii (IAPB – International Agency for the Prevention of Blindness), lucrează împreună pentru a crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la pierderea vederii și problemele de vedere ca probleme majore de sănătate publică internațională.
Acestea au scopul de a influența guvernele/miniștrii sănătății să participe și să desemneze fonduri în programele naționale de prevenire a orbirii. Informarea şi conştientizarea publicul cu privire la prevenirea pierderii vederii, este extrem de importantă. De aceea ne străduim să contribuim și să împărtășim știri, fapte despre sănătatea ochilor și importanța sa incontestabilă.
Evaluarea sănătății oculare e cheia întregului proces de gestionare eficientă a vederii şi sănătății oculare.
Primul pas: programează un test oftalmologic/optometric, ajută de cele mai multe ori la detectarea tulburărilor de vedere;
Pasul 2: este foarte important să purtați ochelarii prescrisi de specialistul vederii. Nu este adevărat că ochelarii vă înrăutățesc vederea, dimpotrivă, vă vor ajuta să vedeți mai clar, ajutându-vă la prevenirea oboselii oculare;
Pasul 3: Folosiți regula 20-20-20 şi anume: Când utilizați ecrane digitale, la fiecare 20 de minute faceți o pauză de 20 de secunde pentru a privi un obiect situat la o distanță de 20 de metri.
Pasul 4: Petrece cât mai mult timp în natură (cel puțin 90 minute /zi);
Rămâi informat!
Sănătatea in general şi a ochilor în special, este primordială.
La bună (re)Vedere!
Există o singură modalitate de a vedea viitorul: să previi astăzi!
Ochiul are nevoie de o cantitate imensă de sânge, in mod deosebit de oxigenul si nutrimentele transportate de acesta, pentru o bună funcționare.
În zona din spatele retinei, are loc cel mai mare debit sangvin din intreg organismul. Singurul loc din organism unde nu este deloc vascularizat, este corneea umană. Corneea se bazează pe rețeaua robustă de vase înconjurătoare, pentru a hrăni celulele care îi înlocuiesc permanent suprafața şi pe rețeaua de vase din partea din față a ochiului ca să poată produce un lichid bogat in nutrimente care îi scaldă suprafața din spate. In acest mod, optimizarea fluxului de sânge către ochi, ajută la menținerea vederii şi la o sănătate corespunzătoare ochilor.
Un studiu facut pe grupuri de oameni cu vârsta cuprinsă între 43 şi 86 de ani, a demonstrat că o viață activă fizic, în comparație cu o viață sedentară, scade riscul slăbirii vederii sau a tulburărilor specifice cu până la 60%.
În acelaşi timp, o alimentație echilibrată, poate avea un aport pozititiv.
Fierul este esențial pentru transportul oxigenului în tot organismul. Însă avem nevoie şi de cupru pentru enzimele care contribuie la transporul fierului, şi pentru a ne asigura ca organismul poate să acceseze forma corectă de fier de care are nevoie. Totodată folatul, vitaminele B6 şi B12activează enzimele necesare in producția de hemoglobină. Să nu uităm de provitamina A care susține dezvoltarea hematiilor (globule roşii), Vitamina C şi E care sunt şi ele implicate. Observăm o adevărată ,,muncă în echipă.”
Arginina, un aminoacid care se gaseşte în multe nutrimente, poate menține un bun echilibru a oxigenului în sânge, un flux sangvin corespunzător, îndeosebi în retină. Contribuția cea mai mare, o are ca precursor al formării oxidului de azot, o moleculă de semnalizare care ajută vasele de sânge să se dilate. Vasele de sânge se pot dilata şi contracta pentru a putea suporta curgerea sângelui prin ele. Dilatarea vaselor de sânge, ajută la redirecționarea unei cantități mai mari la țesut din varii motive (îndeosebi la diabetici).
Arginina o putem găsi in următoarele alimente: produsele lactate, peşte, carne de pui, carne de vită, arahide, nuci, alune, fasolea lima, fasolea mare, mazăre, porumb, spanac, brocoli.
Ca să nu rămână oxidul de azot prea mult in interiorul celulei, să nu se degradeze într-o toxină numită peroxi-nitrit, care la rândul ei poate provoca deteriorări oxidative, avem nevoie de antioxidanți.
Bioflavonoidele oferă beneficii întregului organism şi in acelaşi timp circulației sângelui. Blocarea trombocitelor nesănătoase afectate de procesul oxidativ, controbuie la diminuarea coagulării, întărirerea capilarelor (în caz de edeme).
*Trombocitele sunt cel mai mic tip de celule sangvine, având funcția principala de a ajuta în procesul de coagulare a sângelui.
Bioflavonoidele conțin mii de nutrimente pe care le conțin plantele, acționând ca antioxidanți puternici. Incă nu este recomandată o cantitate care trebuie consumată zilnic, organismul absoarbe doar o mică parte din alimentele consumate si care le conțin.
nuci pecan, alune de pădure, fistic, semințe de pin.
Altele:
Boabe de cacao, ciocolată negră amară, ceai verde, ceai negru, polen de albine.
DIM (Diindolilmetan)
Este un bioflavonoid care controlează inflamația. Sursele alimentare cele mai bune: brocoli, conopida, varza de Bruxelles, varza, varza kale, bok choy/ pak-choi(varza chinezească), năsturel(măcriş de baltă).
Quercitina:
Este un bioflavonoid care controlează inflamația. Cele mai bune surse: Legume: ardei iuți, ceapă roşie, bame, varza kale, salata romană, spanac, fasole verde, brocoli.
Resveratrolul Este un antioxidant purernic cu o activitate anticancerigenă. Resveratrolul este un compus polifenolic, una dintre numeroasele molecule pe care plantele le produc pentru a se proteja în situații stresante: răni, infecții cu ciuperci sau bacterii și expunere la razele ultraviolete.
Resveratrolul este solubil în grăsimi și vine în diferite configurații, trans și cis, adesea legat de molecule de glucoză pentru a forma glucozide.
Termenul de ,,PARADOX FRANCEZ”, a fost introdus de S. Renaud la începutul anilor 1990, pentru a descrie incidența scăzută a bolilor cardiovasculare și a obezității în rândul francezilor, în contrast cu dieta lor relativ bogată în grăsimi.
Identificarea lui în vinul roșu la începutul anilor 90, a stârnit un mare interes și a fost folosită pentru a explica ,,Paradoxul francez, și anume faptul că locuitorii din sudul Franței, în ciuda unei alimentații bogate în grăsimi saturate, au o incidență redusă a bolilor cardiovasculare.
Consumul cu moderație de vin roșu (1pahar pe zi la masa), bogat în reveratrol și alte flavonoide, a fost indicat ca unul dintre posibilii factori de protecție, dând loc unui corp impresionant de studii asupra rolului pe care l-ar avea acest compus, în prevenirea și tratarea unui număr mare de boli.
Resveratrolul se găsește în strugurii negri/roşii/roz sucul de struguri, vin, alune, cacao și toate fructele de pădure din familia Vaccinium, diferitele specii de afin.
Troxerutina este un derivat al unui biflavonoid natural (rutin), folosită in terapia vasoprotectoare, îmbunătățind circulația sangvină.
Printre cele mai bune zurse:
Fructe: citrice, mere (in special coaja), caise, piersici, merişoare crude.
Legume: ardei gras verde , sparanghel.
Cereale: hrişcă.
Carotenoidele, sunt pigmenții vegetali organici cu un rol antioxidant şi alte beneficii.
Din famila carotenoidelor face parte:
ASTAXANTINA Este un antioxidant puternic. Printre cele mai bogate surse sunt: peştele: kirill, creveții, somonul, păstrăvul. Algele.
Beta-caroten, este o carotenoidă de culoare portocalie, prezentă în fructele şi legumele de această culoare, precum şi în cele care au culoarea roşie sau verde, deoarece conțin pigmentul portocaliu ascuns. Consumul zilnic poate sa meargă până la 30 mg/zi. Fumătorii trebuie să facă atenție să nu depăşească 20 mg/ zi, deoarece poate fi riscant. S-a constatat că depăşirea acestei cantități zilnice, poate creşte riscul apariției cancerului pulmonar.
Crocină şi Crocetina, sunt carotenoide/antioxidanți puternici care provin din şofran.
Luteina şi Zeaxantina, este o carotenoidă de culoare portocalie, prezenta în fructele şi legumele de axeastă culoare, precum şi în cele care au culoarea roşie sau verde, deoarece conțin pigmentul portocaliu ascuns. Consumând zilnic 6-12 mg de luteină, celulele din retina ochiului poate să obțină zeaxantina. Cu toate acestea, un consum de 4-8mg zeaxantina, este recomandat.
Sursele alimentare cele mai bune: Kale, spanac, pătrunjel, mazăre verde, varză de Bruxelles, porumb, fasole verde, dovleac, salata romană, dovlecei, brocoli, arpagic, bame, ardei iuți roşii.
Licopenul, este un carotenoid roşu, antioxidant care se gaseşte în fructele şi legumele de culoare roşie si roz. Cantitatea recomadată este de 4-8 mg/zi. Susrsele cele mai bogate sunt: tomatele, guavă, pepene roşu, grepfrut, papaya.
SUPER – ANTIOXIDANȚI Acidul alfa-lipoic (,,antioxidantul antioxidanților”), recomandat 200-600 mg/zi; Sursele alimentare: Carne de vită, produse lactate, carne de pui, peşte, ouă, spanac, broccoli, mazăre, varză de Bruxelles, tomate.
Glutationul, antioxidant implicat in mai multe activități importante ale corpului uman. Surse alimentare: nuci, carne tocată de vită, muşchi de vită, carne de pui, cod, cod negru, ton, creveți, sparanghel, cartofi, spanac, bame, dovlecei, conopidă, broccoli morcovi, ardei graşi roşii şi verzi, mazăre verde, castraveți, frunze de nap, avocado, tomate, lămâi, piersici, grepfrut, portocale, căpșuni, pepene roşu, pepene galben, papaya, mango, pere, mere.
Sulforafanul, un excelent antioxidant. Consum recomandat zilnic 59-400 µg/zi. Sursele alimentare: muguri de baby- broccoli, lujeri de broccoli, varză de Bruxelles, varză roşie, varză albă, conopidă.
*în articolul viitor vom continua lista metalelor/mineralelor esențiale pentru organismul uman, implicit pentru a avea ochi sanătoşi şi frumoşi 🙂
Închei acest capitol cu celebrul motto dat de Hypocrate:
”Fie ca hrana sa-ți fie medicament si medicamentul hrana”.
Plecând de la acest celebrul motto, conștientizarea rolului şi importanța alimentelor pe care le consumam zi de zi, este esențială. Alimentele sunt cele care ar trebui să promoveze sănătatea, starea de bine a întregului organism, si sa ne ajute chiar şi în procesul de vindecare.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.