Picăturile oculare sunt printre cele mai utilizate produse pentru confortul ochilor, însă și printre cele mai greșit folosite.
Aplicate incorect sau alese nepotrivit, ele pot agrava uscăciunea oculară, inflamația cronică și pot contribui, în timp, la apariția unor afecțiuni precum sindromul de ochi uscat sever, pinguecula sau pterigionul.
La Lovely Looks Brașov, considerăm că educația oculară este esențială pentru prevenție și pentru menținerea sănătății și frumuseții ochilor pe termen lung.
De ce este atât de important filmul lacrimal? Suprafața oculară este protejată de filmul lacrimal, alcătuit din trei straturi esențiale: ➡️ lipidic – previne evaporarea lacrimilor; ➡️ apos – asigură hidratarea; ➡️ mucinic – permite aderarea lacrimilor pe cornee;
Dezechilibrul acestui film apare frecvent din cauza: ➡️ utilizării excesive a ecranelor digitale; ➡️ aerului condiționat, vântului, prafului și poluării; ➡️ purtării lentilelor de contact; ➡️ înaintării în vârstă; ➡️ modificărilor hormonale; ➡️ folosirii frecvente a picăturilor cu conservanți;
Rezultatul este uscăciunea oculară, iritația, roșeața și inflamația persistentă.
Alegerea corectă a picăturilor oculare
Nu toate picăturile sunt potrivite pentru utilizare zilnică sau pe termen lung.
Pentru menținerea sănătății ochilor, recomandarea specialiștilor este: ➡️ Lacrimi artificiale fără conservanți,fără fosfați, ideale pentru utilizare frecventă; ➡️ Picături cu acid hialuronic pentru hidratare profundă și protecția corneei; ➡️ Picături cu componentă lipidică, utile în cazul evaporării rapide a lacrimilor; ➡️ Evitarea picăturilor vasoconstrictoare („pentru ochi roșii”), acestea maschează simptomele, dar pot agrava problema pe termen lung.
Cum se folosesc corect picăturile oculare Aplicarea corectă este la fel de importantă ca alegerea produsului: ➡️ Spălați mâinile înainte de utilizare; ➡️ Evitați atingerea vârfului flaconului de ochi sau gene; ➡️O singură picătură este suficientă pentru fiecare ochi, instilată în colțul temporal(extern); ➡️ Închideți ușor ochii 30–60 de secunde după instilare; ➡️ Evitați clipitul intens imediat după aplicare; ➡️ Respectați un interval de minimum 10–15 minute între diferite tipuri de picături.
În majoritatea cazurilor, lacrimile artificiale pot fi utilizate de 2–4 ori pe zi sau conform recomandării specialistului.
Important: prima aplicare dimineața după trezire și ultima inainte de culcare.
Prevenirea pingueculei și pterigionului Pinguecula și pterigionul sunt modificări degenerative ale conjunctivei, frecvent asociate cu: ➡️ Expunerea îndelungată la radiații UV; ➡️ Vânt, praf și medii agresive; ➡️ Uscăciune oculară cronică.
Pentru prevenție este esențial: ➡️ Să folosiți regulat picături hidratante; ➡️ Să purtați ochelari de soare cu protecție UV 100%; ➡️ Să protejați ochii în condiții de vânt și praf; ➡️ Să mențineți o hidratare corespunzătoare a organismului.
Picăturile oculare nu vindecă aceste afecțiuni odată instalate, dar pot reduce inflamația, disconfortul și pot încetini evoluția lor.
Ochi sănătoși înseamnă și ochi frumoși
Un ochi bine îngrijit este: ➡️ mai luminos; ➡️ mai clar; ➡️ mai puțin roșu; ➡️ mai rezistent la factorii de mediu.
Senzația de nisip în ochi, usturimea, lăcrimarea excesivă sau oboseala oculară sunt semne că ochii au nevoie de atenție, nu doar de „o picătură la întâmplare„.
Concluzie Picăturile oculare sunt un instrument valoros de prevenție, atunci când sunt alese și utilizate corect.
O evaluare profesională a suprafeței oculare și a filmului lacrimal poate face diferența între un disconfort temporar și o problemă cronică.
La Lovely Looks Optică Medicală & Oftalmologie Brașov, te ajutăm să alegi soluțiile potrivite pentru ochii tăi, astfel încât să te bucuri de vedere clară, confort și ochi frumoși în fiecare zi.
Gânduri bune!💓
Nicoleta Miclea
Consultant Naturopat – Specialist în Medicină Biointegrativă & Științe Optice
Pterigionul este o afecțiune oculară benignă, care se manifestă sub forma unei excrescențe, de regulă triunghiulare, ce pornește de la nivelul conjunctivei și poate avansa treptat spre cornee. Îl întâlnesc frecvent la persoanele expuse perioade îndelungate la factori de mediu agresivi, precum razele ultraviolete (UV), vântul, praful sau alți iritanți. Acești factori joacă un rol important în apariția și evoluția pterigionului. Din punct de vedere anatomo-patologic, pterigionul presupune o proliferare fibrovasculară a conjunctivei, care duce la formarea unui țesut anormal ce poate invada suprafața corneei.
Dimensiunea sa poate varia: uneori rămâne mic și asimptomatic, alteori devine vizibil și deranjant. În stadiile mai avansate, pterigionul poate modifica suprafața corneei, determinând apariția astigmatismului și, implicit, afectarea calității vederii.
Printre simptomele cel mai des întâlnite se numără: ➡️roșeața oculară, ➡️iritația, ➡️senzația de corp străin, ➡️uscăciunea ochilor, iar în cazuri severe, vederea încețoșată.
De cele mai multe ori, diagnosticul este pus în cadrul unui consult oftalmologic de rutină.
Abordarea terapeutică depinde de mărimea pterigionului și de gradul de disconfort pe care îl produce. În formele ușoare, tratamentul este conservator și poate include lacrimi artificiale sau antiinflamatoare, menite să calmeze simptomele.
Atunci când pterigionul interferează cu vederea sau provoacă un disconfort important, se recomandă tratamentul chirurgical. Intervenția constă în excizia pterigionului, însă este important de știut că există riscul de recidivă.
Din acest motiv, se folosesc adesea tehnici suplimentare, precum grefarea conjunctivei autologe sau aplicarea unor tratamente adjuvante, pentru a reduce șansele de reapariție.
În îngrijirea zilnică, recomand utilizarea picăturilor oculare de foarte bună calitate, fără conservanți și fără fosfați, care hidratează eficient suprafața oculară și reduc iritația, fără a agresa ochiul pe termen lung.
Un control oftalmologic regulat este esențial pentru menținerea sănătății ochilor și pentru detectarea precoce a eventualelor probleme oculare.
Frecvența cu care ar trebui să repetăm aceste controale variază în funcție de vârstă, starea generală de sănătate și prezența anumitor afecțiuni oftalmologice.
Pentru Copii și Adolescenți
Nou-născuți și sugari: primul examen oftalmologic se recomandă imediat după naștere pentru a depista eventualele probleme congenitale.
Copii mici (1-3 ani): un alt control se recomandă la vârsta de 3 ani, pentru a identifica problemele de vedere care ar putea afecta dezvoltarea și învățarea.
Copii de vârstă școlară (4-6 ani): un control înainte de a începe școala este crucial, deoarece problemele de vedere pot influența performanța academică.
Adolescenți (până la 18 ani): examinările anuale sunt recomandate, mai ales pentru cei care poartă ochelari sau lentile de contact.
Pentru Adulți
Adulți tineri (19-40 ani): un control oftalmologic la fiecare 2 ani este adecvat pentru cei fără probleme de vedere semnificative.
Totuși, persoanele care poartă ochelari sau lentile de contact ar trebui să își verifice vederea anual.
Adulți între 40-60 ani: în această perioadă, riscul pentru afecțiuni oculare precum presbiopia (dificultatea de a vedea clar la apropiere) crește. Examinările oculare anuale sunt recomandate.
Adulți peste 60 de ani: riscul pentru afecțiuni grave precum cataracta, glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă crește semnificativ. Examinările anuale sunt esențiale pentru a monitoriza și gestiona aceste probleme.
Persoane cu Factori de Risc
Anumite condiții pot necesita examinări mai frecvente, indiferent de vârstă:
– Istoric familial de afecțiuni oculare: Persoanele cu membri de familie care au avut glaucom, degenerescență maculară sau alte probleme oculare grave ar trebui să facă controale anuale.
– Afecțiuni sistemice: diabetul, hipertensiunea și alte boli cronice pot afecta sănătatea ochilor, necesitând controale mai frecvente.
– Utilizarea prelungită a ecranelor: cei care petrec mult timp în fața computerelor sau altor dispozitive digitale ar putea dezvolta sindromul de ochi uscat sau alte probleme de vedere, justificând examinări mai dese.
Semne că Ai Nevoie de un Examen Oftalmologic
În afară de controalele regulate, este important să consultăm un oftalmolog imediat dacă apar următoarele simptome:
– Dureri de cap frecvente: pot fi un semn de probleme de vedere nediagnosticate.
– Vedere încețoșată: orice modificare bruscă a clarității vederii trebuie investigată.
– Dificultăți de adaptare la lumina întunecată sau strălucitoare: Pot indica probleme cu ochii sau o afecțiune sistemică.
– Oboseala oculară: dacă ochii se simt obosiți după citit sau utilizarea ecranelor, poate fi necesar un control oftalmologic.
Concluzie
Menținerea sănătății ochilor prin examinări oftalmologice regulate este esențială pentru toată lumea.
Frecvența acestor controale variază în funcție de vârstă, starea de sănătate și prezența unor factori de risc.
Recunoașterea timpurie a simptomelor și consultarea periodică a unui specialist pot preveni și trata eficient multe afecțiuni oculare, asigurând o vedere sănătoasă pe termen lung.
Vederea este prețioasă, ai grijă de ea!
Gânduri bune!💓
Nicoleta Miclea
Counselor Healthy Holistic Living & Științe Optice
Este extrem de important să poți identifica nevoile reale ale oamenilor. Dar nu întotdeauna putem rezolva ,,problema” doar cu o simplă pereche de ochelari.
În realitate nu este atât de simplu. Trebuie să căutăm soluțiile optice şi optometrice corecte pentru fiecare persoană, pentru a le îmbunătăți calitatea vieții.
Ce poate cauza obiceiul incomod și adesea dureros de a adopta o postură incorectă?
Dintre diversele cauze, Organizația Mondială a Sănătății și Ministerul Sănătății au indicat disfuncția vizuală drept unul dintre factorii principali.
Ochiul are două funcții: să vadă și să perceapă poziția corpului în spațiu.
O disfuncție a percepției vizuale poate provoca chiar dezechilibru postural serios, întrucât postura incorectă poate da naștere la probleme oculomotorii și defecte vizuale.
Să luăm un exemplu: ce se întâmplă dacă încerci să stai pe un picior cu ochii închiși? În cele mai multe cazuri, echilibrul va eșua. Este un experiment aparent foarte simplu, dar lipsa de informații care vin de la ochi, nu permite sistemului care controlează echilibrul să miște axa corpului.
Defectele vizuale (miopie, astigmatism, hipermetropie), sunt legate de sistemul de coordonare al ochilor, capului, trunchiului. Pentru a menține echilibrul și prin urmare a menține eficiența senzorio-motorie normală (achiziția semnalului și gestionarea actului motor postural și de mișcare), aceste sisteme trebuie să rămână coordonate.
Problemele de vedere afectează relația persoanei cu mediul înconjurător, deoarece pot modifica forma poziției capului, în consecință restul corpului.
Sistemul nervos central autonom, gestionează diverse informații venite atât din exterior, cât și din percepția internă a corpului nostru, oferindu-ne echilibru cu cea mai mică ,,cheltuială” de energie posibilă.
Care sunt cele mai frecvente simptome ale unei posturi greşite? Acestea sunt dureri de gât, dureri de spate, dureri de cap, dureri de picioare, tensiune musculară, amețeli și vertij, zgomot în urechi.
O alterare a funcției vizuale, implică o schimbare a posturii și invers.
Scopul principal al relatiei viziune-postură, este asigurarea functionarii perfecte binoculare a perceptiei vizuale, in acelasi timp stabilitate si echilibrul corpului nostru. Vederea slabă și/sau prost corectată, poate provoca decompensarea sistemului nervos central, în consecință, o postură greşită. Mai exact, fiecărui defect vizual îi corespunde o postură greșită.
Principalele modificări ale vederii, provoacă consecințe diferite asupra sistemului nostru vizual.
Astigmatism: duce la o înclinare a capului;
Miopie: dacă gradul de vedere este diferit pentru cei doi ochi, are loc o rotație a capului, care face ca ochiul cu miopie mai mare, să se apropie mai mult de obiect;
Hipermetropia: conduce ochii la o muncă continuă de focalizare a acomodării definite, provocând frecvente dureri de cap și contracturi ale mușchilor cervicali;
Presbiopia: face lectura mai dificilă, mai ales odată cu înaintarea în vârstă. Provoacă contractura mușchilor cervicali și a umerilor;
Strabism: poate duce la diverse complicații în funcție de formă și întindere, precum rotația omoplaților;
Convergență insuficientă: disfuncție a unuia sau mai multor mușchi ai ochiului, care într-un mod neevident, duce la oboseală și la mișcarea capului pentru a ajuta la urmărirea obiectelor atunci când ochii obosesc.
Toate ametropiile, în general (astigmatism, miopie, hipermetropie…), anomalii de refracție sau de mișcare a ochiului, pot provoca diferite consecințe la nivelul poziției capului pentru orientarea în spațiu.
Iată importanța testelor vizual-posturale, pentru a evalua calitatea și eficiența funcției vizuale și posturale.
Ce este examenul vizual postural?
Examenul Vizual-Postural este un test de specialitate, care vă permite să examinați simultan funcționalitatea sistemului vizual și relația pe care acesta o are cu postura. Munca multidisciplinara asociata specialistului in legaturile dintre sistemul vizual si cel postural (Ortoptist, Optician-Optometrist, Oftalmolog), sunt cheia unei evaluari obiective si aplicarea corectiei corespunzătoare.
Opticianul-optometrist şi posturologul, lucrează împreună pentru a oferi corecție optimă și reprogramare posturală globală.
Prin examenul fizic și istoricul medical al pacientului, opticianul-optometrist şi posturologul, trebuie să recunoască când o modificare a posturii se datorează sau nu vederii.
Examenul fizic constă în:
Observarea subiectului; Determinarea dominanței oculare; determinarea tendinței subiectului de a fi dreptaci sau stângaci; Testul muscular; Test de motilitate oculară, acuitate vizuală monoculară de aproape, de departe și convergență; Examinarea posturii în timpul scrierii;
De asemenea, optometristul efectuează teste subiective pentru a evalua necesitatea utilizării mijloacelor dioptrice de compensare vizuală, precum ochelarii sau lentilele de contact.
Este important ca subiectul să fie apoi verificat în mod regulat, atât de posturolog cât și de către optometrist pentru a preveni căderea lui din nou în obiceiurile anterioare. De exemplu, o înrăutățire a vederii dacă nu este contracarată, poate duce la noi probleme posturale, sau un obicei postural incorect, poate duce la modificări ale vederii.
Miopia și prezbiopia sunt printre cele mai frecvente erori de refracție găsite în ochiul uman. Deși foarte diferite unele de altele, ambele afectează focalizarea corectă a imaginilor percepute pe retină, provocând ametropie.
Debutul miopiei și prezbiopiei, depinde de diferiți factori, dar uneori aceste defecte pot coexista. Deși este obișnuit să gândești altfel, ochiul miopic poate în timp să-i fie greu să se concentreze asupra obiectelor aflate la distanță apropiată (30/40 cm).
Dacă și dumneavoastră vă confruntați cu o problemă similară, vă va fi util să aflați cum să interveniți.
Miopia este un defect de refracție cauzat cel mai adesea de alungirea globului ocular, sau datorită curburii corneei sau a cristalinului, fiind mai mare decât în mod normal.
În acest caz, imaginile obiectelor îndepărtate primite de retină, sunt neclare. Este o anomalie foarte răspândită și se poate manifesta la orice vârstă, chiar și în copilărie. Cauzele pot fi atribuite atât factorilor genetici/ereditari, cât și a stilului de viață. Desfășurarea activităților care implică vederea de aproape sau în medii slab iluminate timp de multe ore, poate duce la dezvoltarea miopiei sau la agravarea acesteia. Miopia poate fi considerată ușoară, moderată sau severă atunci când depășește 6 dioptrii.
Unele dintre simptome sunt : – vedere încețoșată a obiectelor îndepărtate; – tendința de a miji ochii; – nevoia de a aduce obiectele mai aproape; – oboseală vizuală asociată cu dureri de cap ş.a.
Pe de altă parte, prezbiopia este legată de pierderea fiziologică a elasticității cristalinului, din cauza înaintării în vârstă. În general, se manifestă după vârsta de 40 de ani, cu incapacitatea treptată de a se concentra asupra obiectelor aflate la distanță apropiată(30/40 cm), și se stabilizează în jurul vârstei de 60 de ani.
Vestea bună este că această anomalie, poate fi corectată cu ochelari de vedere sau lentile de contact pentru miopie și prezbiopie, împreună.
Din păcate, prezbiopia nu poate fi prevenită. Este insă posibil să o corectezi cu soluții personalizate, în funcție de nevoile personale.
Cei care poartă deja ochelari de vedere pentru miopie, pot adopta lentile multifocale progresive care permit o vedere optimă la orice distanță. Este cel mai eficient și cel mai puțin invaziv remediu, indiferent de gradul de miopie care există deja.
Lentilele de ultimă generație se pot personaliza cu o precizie extremă, în funcție de stilul de viață şi atitudinile posturale asumate, în activitățile cotidiene. Ca şi caracteristică esențială, oferă fluiditate vizuală fără tranziții de imagine și fără instabilitate în mișcări. Lentilele progresive compensează miopia și prezbiopia împreună, fără a fi nevoie să schimbați ochelarii în funcție de activitățile desfăşurate. Confortul este asigurat!
Cu ajutorul opticianului specialist, puteți identifica cu ușurință soluția care se potrivește cel mai bine stilului dvs. de viață, pentru a avea o vedere mai clară şi relaxată.
Pe lângă ochelari, există lentile de contact multifocale. Este un produs de ultimă generație, conceput pentru a asigura că toate activitățile zilnice sunt desfășurate în mod natural, indiferent dacă necesită vederea de aproape sau la distanță.
Datorită geometriei lor speciale, lentilele de contact multifocale/progresive, permit corectarea simultană a ambelor defecte vizuale. În funcție de tipul de lentilă, poate dura o perioadă de acomodare, pentru ca ochiul să se obișnuiască cu diferitele puncte de focalizare. Confortul de a nu fi nevoit să purtați ochelarii permanent, depășeşte disconfortul temporar de acomodare.
Este o soluție comodă pentru cei care practică sport, sau profesii care necesită maximă siguranță la mişcare(militari, pompieri, alpinişti, sportivi etc.), sau chiar şi atunci când doreşti o schimbare, mergi la o petrecere etc.).
În centrul specializat Lovely Looks Optica Medicală & Oftalmologie, veți găsi produse inovatoare, atât pentru ochelari, cât și pentru lentile de contact. Datorită Protocolului Progresiv adoptat, cu o paratură ultraperformantă, vă poate oferi lentile progresive personalizate, de înaltă precizie.
Programează o consultație, iar specialiştii Lovely Looks Optica Medicala & Oftalmologie din Brașov, vă așteaptă pentru a vă oferi soluții personalizate, in funcție de exigențele personale.
Lovely Looks Optica Medicala Braşov Sf.Ioan15, Centrul – Vechi
Lentilele ochelarilor sunt cheia unei vederi clare. Prin ele vezi lumea, ochii tăi creează emoții care te vor însoți de-a lungul vieții.
Este important să alegi cu responsabilitate ce lentile vei purta la ochelarii tăi şi să nu te limitezi doar in a alege o ramă de ochelari doar pentru că este frumoasă, îți stă bine şi este la modă. O lentilă are multe caracteristici, de aceea este bine să le cunoaștem.
Numărul Abbe este o valoare care indică calitatea optică a unui material și este rezultatul relației dintre refracția și dispersia materialului optic în sine.
Auzim adesea despre optică, dar câți știu ce este și ce studiază? Optica este o parte a fizicii care studiază lumina și este împărțită în optică geometrică și optică fizică.
Optica geometrică studiază traiectoria luminii pentru a înțelege modul în care aceasta se schimbă prin diferitele medii optice, în timp ce optica fizică se ocupă de natura luminii și de interacțiunea acesteia cu mediul optic.
Când vorbim despre focalizarea lentilelor prescrise sau a lentilelor de contact avem în vedere optica geometrică, în timp ce polarizarea lentilelor solare se referă la optica fizică.
Numărul Abbe este numit după omul de știință german Ernst Abbe (1840–1905). Este un număr adimensional care corespunde relației dintre puterea de refracție optică și dispersia cromatică a unui material transparent la lungimile de undă vizibile. Este denumit și număr V.
Numărul Abbe este deosebit de important pentru proiectarea sistemelor de lentile simple pentru care aberația cromatică trebuie redusă la minimum.
Pentru calcule mai precise și sisteme de lentile de înaltă calitate, trebuie să fie utilizată relația exactă de dispersie, adică relația exactă dintre indicele de refracție și lungimea de undă.
Cu toate acestea, numărul Abbe este folosit și pentru a face o preselecție aproximativă a tipurilor de material folosit pentru producția de lentile.
Numărul Abbe este un indice care măsoară dispersia cromatică a unui material transparent la lungimi de undă ale vizibilului.
Prin urmare, este evident că un material va avea caracteristici mai bune optice cu cât numărul de Abbe este mai mare.
Ce număr Abbe indică dispersie redusă?
Indicele scăzut de refracție (~ 1,52) și dispersie redusă (numerele Abbe între 55 și 85).
Numarul Abbe este foarte important si adesea trecut cu vederea.
Regula generala legată de materialul lentilei
Cu cat este mai mare indicele de refractie, cu atat mai densa este lentila. Cu cat lentila este mai densa, cu atat este mai deviata raza de lumina care o traverseaza. Unul din efectele nedorite este reflexia, de aceea este important tratamentul antireflex al acestor lentile.
Alt efect este aberația cromatică care se traduce prin incețoşarea lentilei sau apariția unui „curcubeu” către marginea lentilei.
Numărul Abbe este o constantă adimensională utilizată pentru a descrie proprietățile de dispersie a unei lentile. Acesta este si un rating pentru aberațiile cromatice. Cu cât numărul Abbe este mai mic, cu atat aberațiile cromatice sunt mai mari. Pe masura ce indicele de refractie creste, scade numarul Abbe.
Lentilele din sticlă minerala cu indice mare de refractie „sufera” in special din cauza aberatiilor cromatice.
Materialul din sticlă organică care prezintă un echilibru intre aberații cromatice şi indicele de refracție este 1.70. Pentru acest material, aberațiile cromatice sunt destul de mici iar indicele de refracție este suficient de mare pentrru a propune lentile subțiri şi ușoare.
Unele persoane se pot obişnui cu aberațiile cromatice iar altele nu. Acestea sunt mai mari la periferia lentilelor față de centrul optic.
Multe persoane care poartă lentile din materiale cu indice mare de refracție, nu sesizează aberațiile cromatice. Este un lucru obișnuit pentru indicele 1.74 şi indici mai mari ca acesta.
Daca nu sunteti sigur ce indice de refracție vă este potrivit pentru lentilele ochelarilor dumneavoastră de vedere, vă sugerăm să vă mai informați pe această temă şi să luați o hotărâre în cunoştință de cauză.
Informația stăpâneşte situația.
Cu sănătatea nu-i de glumit şi vederea este prețioasă!
Reducerea inegalităților începe prin oferirea copiilor șanse egale. Aceste oportunități depind prea des de calitatea educației pe care o primește un copil, ținând cont că 80% reprezintă ceea ce învață şi percepe un copil prin ochii lui. Oferirea unui copil de șanse egale de învățare poate începe cu ceva la fel de simplu ca și asigurarea faptului că poate vedea bine.
Dacă un copil nu vede bine, își poate pierde încrederea, este probabil să rămână în urmă la clasă și este foarte puțin probabil să-și atingă întregul potențial academic. De cele mai multe ori, copiii nu știu că nu pot vedea bine, așa că nu vor vorbi despre asta, suferind în tăcere pe măsură ce rămân din ce în ce mai în urmă până când le sunt închise oportunitățile.
Testele oculare obligatorii universale pentru copii ar putea opri acest lucru și este motivul pentru care va punem la dispoziție programe de îngrijire a vederii pentru copii.
De aceea ne-am gândit la parteneriate pentru a răspunde nevoilor corecte si concrete. Crearea de programe de îngrijire a vederii pentru copii necesită o strânsă legătură intre profesionistul vederii, copil, şcoală şi familia acestuia.
Iată doar câteva exemple despre modul în care lucrăm cu partenerii noştri pentru a îmbunătăți egalitatea de șanse pentru copii prin îngrijirea ochilor.
Într-una dintre inițiativele gratuite pentru copii, Lovely Looks Optica Medicala & Oftalmologie Braşov, îşi menține promisiunea pentru a ajuta copiii să vadă bine.
Mulți dintre ei pot avea nevoie de corectarea vederii cu o pereche de ochelari, alții pot avea nevoi speciale de vedere, de aceea vor fi selectați şi consultați de cei mai buni specialişti opticieni-optometrişti, şi oftalmologi cu care lucrăm. Noi, la Lovely Looks Optica Medicală, credem într-un viitor în care toată lumea poate vedea bine și lucrează cu pasiune pentru a-şi îndeplini obiectivele stabilite.
Copii cu ochi sănătoşi şi frumoşi pentru un viitor mai bun”.
Chalazionul este o afecțiune a pleoapei destul de frecventă, care derivă dintr-o inflamație a glandei meibomiene, responsabilă de producerea componentei lipidice a secreției lacrimale, în urma obstrucției canalului său excretor.
Chalazionul este ușor de recunoscut, obstrucția se manifestă extern cu umflarea pleoapei în corespondență cu glanda afectată.
Fiecare folicul al genelor pe marginia pleoapelor, este prevăzut cu o glandă Zeiss care produce sebum. În aceeași zonă, lângă baza genelor, se află unele glande sudoripare modificate, numite glandele lui Moll. De-a lungul marginii interioare, la apariția genelor, pe de altă parte, glandele meibomiene (sau glandele tarsiene) secretă o substanță bogată în lipide care împiedică pleoapele să se lipească una de cealaltă. Această organizare priveşte marginea pleoapelor, cu excepția porțiunii mediale (care reprezintă aproximativ a opta în interiorul fisurii), reprezentând punctele lacrimale, care coincid cu începutul canalelor de evacuare lacrimale. Toate glandele accesorii ale pleoapelor sunt supuse invaziei bacteriene ocazionale. Din infecțiile unei glande meibomiene se poate forma un chalazion. Pe de altă parte, procesul infecțios al unei glande sebacee a genelor sau a uneia dintre glandele lacrimale accesorii, care se deschid la suprafața dintre foliculii pleoapelor, provoacă o umflare dureroasă localizată, cunoscută sub numele de sty. Chalazionul este cauzat de inflamația uneia sau mai multor glande meibomiene, care sunt dispuse transversal în pleoapele inferioare și superioare. În mod normal, aceste glande contribuie cu secreția lor, la producerea stratului uleios al filmului lacrimal. Dacă orificiile canalelor excretoare ale glandelor meibomiene prezente pe marginea pleoapelor devin ocluse, componenta lipidică produsă nu poate curge spre exterior și determină leziunea nodulară caracteristică (granulom), în punctul corespunzător glandei afectate de obstrucție. În țesuturile moi din jurul pleoapei, poate apărea roșeață, durere, inflamație a conjunctivei ş.a. Obstrucția se poate datora prezenței ,,obstacolelor externe” sau modificării mebo-ului în sine. Unele persoane cu probleme asociate cu secreția de sebum (de exemplu, seboree, piele grasă) au tendința de a avea un mebo mai gros. Alteori, o dietă dezechilibrată sau o perioadă de stres intens, este suficientă pentru o producție a glandei „alterate” în comparație cu norma.
Uneori, chalazionul poate fi consecința blefaritei cronice. Dacă această inflamație a pleoapei este neglijată, acumularea de bucăți mici de piele peeling (asemănătoare cu mătreața) poate duce la obstrucția canalului excretor.
În alte cazuri, chalazionul depinde de utilizarea lentilelor de contact. Acestea intervin ca obstacole externe, deoarece pot provoca un traumatism la nivelul pleoapelor, declanșând un proces inflamator.
În cele din urmă, se pare că o predispoziție constituțională, în principal pe bază ereditară, de a prezenta boli alergice (diateza alergică) poate accentua tulburarea.
Mebo-Sebo
Mebo reprezintă pentru ochi ceea ce reprezintă sebumul pentru piele. Ambele sunt secreții lipidice cu funcții de protecție, și din diverse motive pot suferi modificări mai mult sau mai puțin accentuate.
Chalazionul, este de asemenea, cunoscut ca expresia chistului meibomian, tocmai pentru a indica ținta inflamației (glandele meibomiene) și nodulul tipic care îl distinge (chistul). Chalazion este de asemenea denumit lipogranulom al glandei meibomiene.
Formarea unui chalazion poate depinde de:
Predispoziția constituțională la secreția sebacee sau la diateza alergică;
Dieta dezechilibrată caracterizată prin consumul frecvent de alimente bogate în grăsimi, brânzeturi, carne, dulciuri;
Tulburări ale tractului intestinal (cum ar fi colita spastică);
Perioade de stres intens sau oboseală specifică.
Chalazionul este adesea asociat cu rozacee și seboree. În trecut, se credea că chalazionul avea o origine pur infecțioasă. Astăzi această presupunere a fost eliminată, deși unii cercetători cred că o infecție oculară preexistentă poate accentua cumva simptomele chalazionului.
Sty și chalazion sunt două tulburări adesea confundate între ele. Ambele se caracterizează de fapt, prin apariția bruscă a unei umflături a pleoapei superioare sau inferioare și încep cu roșeață, edem, umflături și dureri de pleoape. Cu toate acestea, sty și chalazion au unele diferențe care le permit să se distingă.
Calazionul este un chist situat în pleoapa superioară sau inferioară, rezultat dintr-o inflamație a glandei meibomiene.
Sty este o inflamație acută a uneia sau mai multor glande sebacee la baza genelor (glanda Zeiss), pe marginea pleoapei in exterior.
Simptomele chalazionului și răspâmdirea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome de chalazion. Cum se manifestă?
Calazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un lipogranulom, care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De cele mai multe ori, pacienții afectați de chalazion nu prezintă simptome relevante. Mai mult decât durerea, chistul poate provoca o senzație neplăcută de ponderare a pleoapelor, mai ales atunci când chalazionul atinge dimensiuni considerabile. Posibila prezență a durerii, roșeață și hiperlacrimare care însoțește chalazionul este explicația cea mai probabilă într-o insultă bacteriană sau mai rar, virală. Când depinde de blefarită, calazionul poate forma mici cruste între gene, până la mâncărime pe marginile pleoapelor și arsură. Sty nu produce simptome și deseori trece de la sine.
De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un chist mic, dureros în centrul pleoapei, în timp ce sty persistă evident pe margina pleoapei de o culoare alb-gălbuie.
Simptomele chalazionului și entitatea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome şi cum se manifestă?
Chalazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină rotunjit (lipogranulom) care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De obicei, această umflare se scurge spontan pe suprafața interioară a pleoapei și se golește sau se calmează în decurs de 2-8 săptămâni, fără a fi nevoie de tratament. Cu toate acestea, există chalazion care devine cronic. Dacă chalazionul nu tinde să se rezolve spontan, este posibil să se fi format o „capsulă” care să înghită glanda. În acest caz, o intervenție chirurgicală minoră ambulatorie trebuie efectuată la sfatul medicului oftalmolog.
În ambulatoriu, după anestezie locală, se face o mică incizie în interiorul pleoapei prin care se introduce un instrument special pentru drenarea conținutului chistului (chiuretajul chalazionului) și( sau ) îndepărtarea completă a glandei care a generat problema. Tratamentul chirurgical este de obicei indicat dacă: Chlazionul este foarte mare;
Chalazionul nu tinde să se rezolve singur sau după terapia medicală;
Chalazionul este situat în centrul pleoapei sau într-o altă poziție enervantă sau obstructivă pentru vederea normală;
Posibile complicații:
Un chalazion poate provoca inflamație ușoară a conjunctivei, vedere încețoșată și, dacă este mare și plasat pe pleoapa superioară, poate:
Cauzând dureri la nivelul ochiului;
Comprimă corneea;
Induce astigmatism.
Chistul caracteristic al chalazionului este aproape întotdeauna de natură benignă. Posibilitatea ca chistul să ascundă o leziune neoplazică este un eveniment extrem de rar.
Câteva sfaturi:
Nu apăsați, frecați, strângeți sau nu intepați calazionul în încercarea sa-l spargi, deoarece acest lucru ar putea duce la complicații mai severe.
La subiecții predispuși, corectarea stilului de alimentație poate reduce riscul formării unui nou chalazion;
Evitați să vă machiați și să folosiți lentile de contact pentru a evita riscul de a induce microtraumatisme și(sau) infecții ale corneei.
Șervețele umede dezinfectante și soluțiile umectante, disponibile în farmacii, ajută la menținerea ochiului hidratat și ameliorează disconfortul cauzat de chalazion.
Presiunea oculară este determinată de echilibrul dintre producția și drenarea fluidelor din interiorul ochiului. Metoda folosită pentru cuantificarea ei se numește tonometrie, măsurarea fiind exprimată in milimetri coloană de mercur (mmHg).
Pentru funcționarea corectă a ochiului și a structurilor sale, este foarte important să menținem presiunea intraoculară în valori cuprinse între 10 și 20 mmHg. Acest interval fiziologic, este necesar în menținerea condițiilor anatomice optime pentru refracție, în consecință pentru a permite vederea corectă.
Din punct de vedere fiziologic, presiunea intraoculară contribuie la stabilizarea formei globului ocular și să-l protejeaze de deformări care ar putea fi cauzate de greutatea pleoapelor și tonusul mușchilor extraoculari, previne formarea umflăturilor prin drenarea și întoarcerea în fluxul sanguin a lichidelor, care conțin metaboliții deșeurilor.
Câțiva factori pot influența tranzitoriu nivelul tensiunii arteriale, cum ar fi trecerea de la perioada diurnă la cea nocturnă, ritmul cardiac, consumul de alcool și cofeină, exerciții fizice și aportul de lichide sau anumite medicamente sistemice și topice.
O modificare patologică a presiunii oculare, pe de altă parte, poate avea consecințe neplăcute pentru funcția vizuală și poate apărea fără ca pacientul să fie conștient de aceasta. Presiunea ridicată în interiorul ochiului este un indicator important în evaluarea glaucomului, care este un factor de risc al vederii.
Această boală a ochilor, în general nu provoacă dureri sau simptome particulare, dar produce modificări caracteristice ale nervului optic și ale celulelor neuronale prezente în retină. Dacă glaucomul continuă să progreseze și nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate afecta vederea periferică și poate provoca daune ireversibile nervului optic, ceea ce poate duce la orbire.
În majoritatea cazurilor, presiunea oculara este dăunătoare când este mai mare de 21 mmHg, dar unii pacienți pot avea consecințe negative şi la o presiune intraoculară mai mică (glaucom normotensiv). Pentru sănătatea ochilor noştri, trebuie sa efectuăm controale periodice la medicul oftalmolog.
Ochiul dominant sau dominanța oculară, este un concept care interesează pe toată lumea. De fapt, fiecare dintre noi are un ochi dominant și un ochi non-dominant. Doar în cazuri rare ambii ochi apar ca fiind dominanți.
Aproximativ două treimi din populație este dreptace. Un indiciu util, pentru că în multe cazuri nu domină doar mâna dreaptă, ci și ochiul drept. Nu este întotdeauna cazul, pentru unele persoane cele două nu coincid, iar ochiul dominant se află pe partea opusă mâinii dominante. În aceste cazuri, vorbim de lateralitate încrucișată.
Lateralitate încrucișată se explică atunci când predominanța cerebrală este diferită pentru anumite parți ale corpului. Acest tip de lateralitate poate cauza probleme în învățarea cititului și a scrisului.
De ce este atât de importantă determinarea ochiului tău dominant?
Dominanța ochilor este esențială pentru purtătorii de ochelari și a lentilelor de contact. Mai ales pentru cei care suferă de prezbiopie și folosesc lentile multifocale. În ochelarii și lentilele multifocale, ochiul dominant pune accent pe corectarea vederii la distanță, în timp ce ochiul non-dominant corectează îndeosebi vederea de aproape. Deoarece la lentilele multifocale, creierul primește mai multe imagini diferite pe care apoi le reprocesează instantaneu într-o singură imagine clară, bine definită. Pare un pic de magie, nu?
Dar cunoașterea ochiului tău dominant nu este importantă doar pentru cei care poartă ochelari sau lentile de contact. Ochiul dominant este, de asemenea un element semnificativ în fotografie, și bineînțeles în sport (cum ar fi: tir cu arcul, baseball, golf etc.) unde țintirea este esențială.
Opticianul sau oftalmologul poate determina rapid răspunsul în timpul unui examen de specialitate. Dacă nu aveți programată o consultație, vă puteți identifica ochiul dominant într-un mod alternativ.
Unii purtători de lentile de contact multifocale pot găsi informațiile printre parametrii imprimați pe ambalaj. Ochiul dominant este indicat cu „D”, iar cel non-dominant cu „N”. Cu toate acestea, acest parametru nu este întotdeauna explicit. Uneori, dominanța oculară este „ascunsă” în refracție.
Nu ești sigur care ochi este ochiul tău dominant? Încearcă acest test!
Aduceți mâinile în fața feței formând un triunghi cu degetele mari și arătătoare ale celor două mâini.
Întinde-ți brațele înainte.
Alegeți un obiect mic de fixat de aproximativ 10 cm și care este plasat la aproximativ 3 metri distanță.
Închideți mai întâi un ochi și apoi celălalt.
Rezultat: când închideți unul dintre ochi, nu se întâmplă nimic? Obiectul rămâne vizibil și recognoscibil în triunghi? Aceasta înseamnă că ochiul deschis este cel mai probabil ochiul tău dominant. În mod similar, dacă prin închiderea celuilalt ochi obiectul dispare din câmpul vizual sau se „mișcă” și nu mai este vizibil în interiorul triunghiului, ochiul este non-dominant.
Acest test simplu vă poate ajuta să vă identificați ochiul dominant. Cu toate acestea, dacă doriți o confirmare 100% științifică și corectă, vă sugerăm să vă consultați un optician sau un oftalmolog.
Ți s-a părut util acest test?
Lasă-ne un comentariu.
Gânduri bune! 💓
La bună vedere! 👀
Nicoleta Miclea
Specialist Lovely Looks Optică Medicală Healthy Holistic Living
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.