CEASUL NOSTRU ORGANIC -RITMUL CIRCADIAN

Lovely Looks Optica Medicala Braşov, Sf.Ioan15, Centrul Vechi.
Daphne Lab România by Lovely Looks Optica Medicala Braşov

Organismul nostru este caracterizat de ritmuri de funcționare zilnică.
Acesta este așa-numitul ritm circadian, care constă din variațiile ciclice care implică zilnic activitățile noastre biologice.

Dar ce este exact ritmul circadian? 


Este un fel de ceas biologic pentru o perioada de 24 de ore.
De fapt, numele derivă din latină circa diem, care înseamnă „în jurul zilei”.
Se caracterizează prin faptul că este un sistem intern complex, responsabil de ciclurile care privesc sângele, tensiunea, temperatura corpului, tonusul muscular, ritmul cardiac, ritmul somn-veghe etc.

Ritmul circadian a fost protagonistul Premiului Nobel pentru Medicină în 2017.
Acest prestigios premiu, a fost acordat celor trei geneticieni cronobiologi- Jeffrey C. Hall, Michael Rosbash și Michael W. Young , care au studiat mecanismul care controlează aceast ciclu special, numit ritmul biologic și au descoperit sistemul, datorită căruia toate organismele vii își reglează ceasul circadian în armonie cu mediul extern.

Organismele care populează planeta Pământ, inclusiv oamenii, au un ceas biologic intern care variază, ca un „ceas adevărat”, pe măsură ce orele trec. Acest mecanism, de fapt se adaptează la diferitele faze ale zilei, reglând funcții cheie precum, niveluri hormonale, somn și metabolism.


Din acest motiv, atunci când ceasul nostru nu este aliniat cu mediul extern, suferim şi totodată privește bunăstarea psiho-fizică. 


Un exemplu în acest sens este jet lag-ul, care din cauza unei schimbări bruște a fusului orar, are efecte negative asupra organismului, deoarece creează o alterare a propriilor ritmuri circadiene.

ORGANELE IMPLICATE

Ritmul circadian este strâns legat de ciclul lumină-întuneric.

Lumina zilei reglează cea mai mare parte a dinamicii biologice interne, puse în mișcare de genele „ceas” care, interacționând cu alte gene, produc o proteină responsabilă la rândul ei, de genele care guvernează diferite alte gene, funcții vitale, cum ar fi de la stimularea foamei până la somn.

În special epifiza, joacă un rol fundamental în cadrul ciclului circadian. Este o glandă, situată la baza craniului, care produce melatonină, hormonul care reglează ritmul circadian al organismului.  Secreția sa este strâns legată de lumină.
De fapt, stimulul luminos este transmis epifizei care inhibă producerea de melatonină, iar întunericul stimulează eliberarea acestuia, favorizând somnul.

În plus, în timpul zilei fiecare organ atinge vârful său de activitate maximă într-o fază precisă.
Fiecare organ, de fapt își urmează propriul ceas și poate da informații organelor învecinate.

În acest caz vorbim de ceasuri „periferice” în strânsă legătură cu ceasul biologic central sau ceasul principal, situat în hipotalamus


Studii recente au evidențiat modul în care organele știu „cât este ceasul”.


Universitatea din California, în colaborare cu Institutul de Cercetare în Biomedicină din Barcelona, a evidențiat modul în care ficatul este capabil să răspundă la stimuli (lumina/întuneric), pregătindu-se pentru a digera la prânz și cină, transformând glucoza în energie.

Ritmul circadian acoperă cele 24 de ore care alcătuiesc o zi, lucrând în cicluri de aproximativ 3 ore.

Intre orele 6-9
Organismul revine treptat in miscare, in urma odihnei din timpul noptii. 
Melatonina, hormonul de somn produs în timpul nopții începe să scadă, în același timp crește nivelul de cortizol, care trezește organismul și activează starea de veghe.

Între orele 9-12
Cortizolul atinge apogeul și temperatura corpului, împreună cu principalele funcții fizice și cognitive, continuă să se trezească din ce în ce mai mult.
Prin urmare, este cel mai bun moment pentru a desfășura cele mai solicitante activități ale zilei, deoarece starea de concentrare atinge maximul la ora 12.

Între orele 12-15
După pauza de masă, activitatea digestivă provoacă o senzație de somnolență și oboseală.  Sistemul nostru nervos parasimpatic, spune corpului nostru să încetinească activitatea în timpul procesului digestiv. 
În plus, nivelurile ridicate de glucoză prezente în sânge după masă acționează asupra anumitor neuroni din hipotalamus, transmițând suspensia producției de orexină către celule. 
Aceasta din urma este proteina implicata in mentinerea starii normale de activitate si de veghe.

Intre orele 15-18
În aceasta faza are loc cresterea temperaturii corpului si eficiența maxima a inimii si a plamanilor.  Este cel mai bun moment pentru a te angaja în activitate fizică, deoarece mușchii sunt, de asemenea mai tonifiați și mai activi.

Între orele 18:00-21:00
Din acest moment, activitatea organismului începe din nou să încetinească, și pe măsură ce se apropie ora de culcare, ficatul și intestinele digeră mai greu grăsimile și zaharurile. 
Din acest motiv este indicat sa ai o masa usoara care să garanteze odihna optimă.

Între orele 21 și miezul nopții
De la aproximativ 21, glanda pineală începe să producă melatonină, care are rolul fundamental de a facilita adormirea și somnul.  În același timp, temperatura începe să scadă, stabilindu-se cel mai bun moment pentru a merge la culcare. 
De aceea, nu este recomandat să faci sport după cină sau să te expui excesiv la așa-numita lumină „albastră” a smartphone-urilor, tabletelor și computerelor care afectează producția de hormon al somnului.

Între 24-03
După miezul nopții, melatonina este la maxim, asigurând astfel un somn profund și odihnitor.  Este momentul în care creierul este împrospătat și organele se relaxează, pregătind corpul pentru ziua următoare.

Între 3-06
Temperatura corpului scade la minim, în timp ce melatonina începe încet să scadă, pregătind corpul pentru o trezire treptată.

RITMUL CIRCADIAN ŞI ALIMENTAȚIA

Dieta joacă un rol decisiv în menținerea sănătății corpului nostru și a ritmului nostru circadian.  Fiecare organ, la fel ca și microbiota intestinală, are un ceas biologic și își urmează propriul ritm. Sincronizarea cu ciclul circadian este legată de semnalul indus de consumul meselor, care este maxim în fazele de mic dejun și prânz, în timp ce scade seara, când încărcătura energetică trebuie ușurată cu o masă ușoară și hrănitoare.

Organismul nostru, așadar, în funcție de fazele ciclului circadian, are nevoie de anumite alimente și nu de altele.


De exemplu, între 7 și 15 este indicat să consumăm carbohidrați, precum cerealele, în timp ce între 15 și 20 este faza proteică, însoțit eventual de legume proaspete și gătite cu metode delicate(posibil in abur, la cuptor sau la gratar).


Ceasul circadian în medicina chineză

Poate nu toată lumea știe că, în  medicina tradiționale chineză, corpul nostru este străbătut de 12 meridiane, sau canale energetice, care corespund principalelor organe: plămâni, splina, inimă, rinichi, pericard, ficat și a intestinelor, adică intestinul gros, stomac, intestin subtire, vezica urinara, vezica biliara, fierea, meridianul ,,lo Yuan Qi”
(triplice riscaldatore).

Fiecare meridian, corespunde unei orbite circadiane care durează aproximativ două ore. 

Fiecare organ are un moment al zilei în care se află la funcționalitatea sa maximă. Tocmai în acest interval orar circulă cel mai mult energia și funcțiile biologice ale fiecarui organ se îndeplinesc cel mai bine.

Ascultă-ți corpul şi înțelege-l!

Sănătatea este prețioasă şi trebuie să avem grijă de ea!

Gânduri bune!

Nicoleta Miclea

Counselor Healthy Holistic Living

Lovely Looks & Daphne Lab România

CORELAȚIA DINTRE POSTURĂ ŞI VEDERE

Lovely Looks Optica Medicala Braşov, Sf.Ioan15,Centrul Vechi.
Lovely Looks Optica Medicala Braşov, Sf.Ioan15, Centrul Vechi.
Lovely Looks Optica Medicala Braşov, Sf.Ioan15, Centrul Vechi.

O postură incorectă, nu numai că poate contribui în timp la probleme de respirație superficială, vascularizație deficitară ş.a., dar poate afecta și vederea.
Se poate întâmpla ca o vederea slabă să contribuie la dezechilibre posturale, care apoi provoacă probleme de sănătate grave.


Pentru mulți dintre noi care petrecem ore întregi în fața unui computer zi de zi, este important să înțelegem legătura dintre postură și vedere,  și cel mai important să știm, cum să prevenim eventualele dezechilibre.
Din punct de vedere științific, 90% din informațiile necesare dezvoltării cognitive și operaționale se desfăşoară cu ajutorul ochilor ( a vederii).

Un orb de la naștere nu are conceptul de culoare, forma obiectelor, fețelor și frumuseților naturale care îl înconjoară.
În schimb, unele deficiențe vizuale pot fi cauza unor posturi anormale, oboseală oculară, dureri de cap, dificultăți în studiu și la locul de muncă, până la compromiterea evoluției copilului, creșterea, pregătirea, cariera, viitorul unui individ.
La vârstnici acestea sunt principala cauză a demenței senile.


La fel, pentru a compensa deficiențele vizuale care nu sunt corectate în mod adecvat, corpul impune asumarea unor posturi anormale, cum ar fi torsiunea gâtului (torticolis este o contractura a muschiilor gatului care limiteaza miscarile de rotație a capului), înclinarea capului, avansarea umerilor și înclinarea coloanei vertebrale.
Tensiunea musculară neregulată rezultată, generează durere și disconfort.

Faceți experiența legării la ochi timp de 30 de minute pentru a dobândi valoarea FUNCȚIEI VIZUALE.
Ea ne afectează ÎNTREGUL CORP, viața de zi cu zi și CALITATEA vieții noastre.

Prin urmare, lipsa de corecție, o corecție insuficientă, dezechilibrată sau inadecvată pentru activitatea desfășurată, DETERMINĂ INEFICIENȚELE așa cum este descris mai sus, înrăutățește calitatea vieții, declanșează procese de compensare la nivel POSTURAL, provocând DURERE mai mult sau mai puțin importantă.


CATEVA EXEMPLE:


1. ABSENȚA OCHELARILOR
Aproximativ 95% din populație are nevoie de o corecție vizuală, iar 90% din cazuri, un ochi este diferit de celălalt. Prin urmare, pentru a compensa orice deficiență vizuală, se creează tensiuni cel puțin la structurile craniene și apoi la torsiunile cervicale în direcția ochiului mai performant.


2. OCHELARII DIN SUPERMARKET, FARMACII SI ALTE PUNCTE DE VÂNZARE NESPECIALIZATE
Presupunând că nimeni la nivel comercial nu este capabil să facă miracole, în astfel de locuri nespecializate, calitatea lentilelor este cu siguranță slabă. Ceea ce contează cel mai mult este că lentilele sunt de putere dioptrică egală și prin urmare, nepotrivite pentru cei care-i poartă.
În plus, nu respectă distanța interpupilară, care necesită vederea pentru aproape.
Au o distanță standard de 60mm, utilă mai degrabă pentru divergență(vederea la distanță) si nu pentru convergență (vederea la aproape).
Utilizarea prelungită provoacă tensiuni la nivelul mușchilor oculari, rezultând oboseală și durere, dar mai presus de toate phorie și strabism adesea CRONICE, cu dublarea imaginilor care se poate intui cu  ușurință.


3. DISTANȚĂ INTERPUPILARĂ
Pentru o vedere confortabilă și corectă, punctul focal al lentilei trebuie să corespundă pupilei fiecărui ochi, atât pentru vederea de aproape cât şi pentru distanță.
Este clar să înțelegem cum chiar și cele mai mici abateri duc la torsiunea oculară și la repercusiuni craniene.


4. CALITATEA LENTILOR
Ca în orice sector comercial, există produse de calitate scăzută și ieftine și produse de înaltă calitate și inevitabil cu un preț mai mare decât cele anterioare.
Ochiul nostru trebuie să se rotească 360° și prin urmare, necesită o lentilă perfectă pe întreaga sa suprafață. 
Realizarea unui obiectiv de această calitate, necesită tehnologii avansate de producție, care sunt scumpe și incompatibile cu economisirea costurilor.


5. MARIMEA RAMEI
Teoretic, pupila ar trebui să fie în centrul fiecărei lentile.
Dacă rama este mare, există un ,,exces de lentilă”, unde se produc aberații și prisme induse în partea temporală, de multe ori enervante care provoacă torsiune craniană și posturală.
În prezent, moda oferă rame cu forme ample (anou cu diametrul mare), punte nazală mare. Atunci când purtăm astfel de ochelari, pupila este situată in partea superioară a lentilelor, ceea ce nu-i tocmai corect.
În acest fel, axa vizuală trece printr-o prismă, și prin urmare cu distorsiuni inevitabile, care pot fi compensate numai cu lentile de înaltă calitate.


6. SUBCORECȚII
Dacă diopriile ochelarilor sunt insuficiente în raport cu nevoia OBIECTIVĂ a fiecărui ochi, aceasta determină o vedere redusă în comparație cu exigența propriu-zisă.
Prin urmare, creierul ,,comandă” în mod constant să schimbe focalizarea provocând mai întâi spasme la nivelul cristalinului și apoi întregii structuri oculare. Pe lângă oboseala naturală și / sau cefaleea, în cazul ochilor miopi există o creștere a progresivității miopiei.


7. OCHELARII DE SOARE
De obicei le atribuim doar o funcție FASHION, fără a lua în considerare calitatea lentilelor. 
Dacă lentilele sunt de proastă calitate şi nu sunt procesate optic, pot provoca distorsiuni vizuale grave. 
Dacă nu au filtru pentru razele UVA-UVB, un tratament antireflex de calitate, acestea pot provoca daune grave ochilor, în special cristalinului și retinei. Adesea purtătorul acuză disconfort, oboseală, cefalee etc.


CONSIDERAȚII FINALE
Fiecare dintre noi folosește vederea pe tot parcursul zilei, cu excepția duratei somnului.
Orice situație în care utilizăm vederea în mod necorespunzător pentru funcțiile care trebuie îndeplinite, determină cu siguranță tensiuni craniene, cervicale, posturale, care duc inevitabil la oboseală, roșeață oculară, durere și dezechilibru întregului organism.


Vederea este prețioasă şi împreună putem avea grijă de ea!


Programează o întâlnire cu personalul nostru calificat, pentru a identifica sau a discuta despre exigențele dumneavoastră de vedere.


https://opticalovelylooks.ro/programari/
https://opticalovelylooks.ro/cabinetul-nostru/

Gânduri bune!

Nicoleta Miclea


Counselor Healthy Holistic Living
Lovely Looks Optica Medicala Braşov

LA UN MOMENT DAT IN VIAȚĂ VOM ÎNTÂLNI DECLINUL GENERAL AL VEDERII

https://opticalovelylooks.ro/programari/

Vederea ta este rezultatul unei interacțiuni complexe.

Ochii sunt oglinda sufletului, sunt fereastra prin care putem privi spre trupul nostru. Ei ne dau indiciile stării de bine a organismului nostru in general.

Un doctor specialist oftalmolog, poate descoperi printr-o examinare atentă a fundului de ochi, o serie de afecțiuni cum ar fi hipertensiunea arterială,  diabetul, cancerul inainte ca acesta să apară in alte părți din corp.
Aşadar, doctorul specialist oftalmolog poate să diagnosticheze un bolnav de diabet cu predispoziție de boli cardiovasculare, ceretând cu atenție vasele sanguine ale ochiului.
Astfel, îşi dă seama cine acordă o atenție sporita alimentației şi stilului de viață în general, fiind strâns corelată sănătatea ochilor şi cu alimentația fiecărui individ.

CUM FUNCȚIONEAZĂ OCHIUL

Trebuie să ințelegem cum funcționează ochii noştri ca să ştim cum sa-i protejăm şi să intervenim atunci când apare o problemă.
Ochiul este unul dintre cele mai importante organe senzoriale și cel mai complex dintre toate.
Ochiul uman este capabil să sesizeze și să prelucreze zeci de milioane de informații pe secundă.
V-ați gândit vreodată cum funcționează ochiul? Cum se formează imaginile pe care le vedem?
Ce părți ale corpului nostru sunt implicate în acest proces complicat?
Ochiul funcționează asemănător unei camere video, componentele sale acționează împreună pentru a vizualiza lumea din jurul nostru. 

STRUCTURA OCHIULUI UMAN

Pupilă

Orificiul negru din centrul ochiului, care permite trecerea luminii.

Iris

Partea colorată a ochiului, care controlează cantitatea de lumină care trece prin pupilă.

Sclerotica

Partea albă a ochiului.

Membrana conjunctivă

Un strat subțire de țesut care acoperă pleoapa și globul ocular care vă protejează ochiul și îl menține umed.

Cornea
Este stratul exterior al ochiului, mai tot timpul umedă datorită lichidului (filmului) lacrimal care o acoperă.
Este încorporată în scleră (partea alba a ochiului),  împreună formează ceea ce experții numesc tunica externa (bulbi).
Corneea acționează ca o fereastră,  având o formă de disc, este transparentă, permițând penetrarea luminii.
Protejează ochiul împotriva factorilor externi, cum ar fi murdăria, praful sau atingerile (leziuni uşoare).
Este in mod natural foarte elastică, iar curbura sa îi conferă calitățile optice, joacând un rol cheie în obținerea unei imagini clare.

Cristalinul

Un disc transparent aflat în spatele irisului.

Retina

Partea din spate a ochiului, care conține milioane de fotoreceptori (senzori care transformă lumina în semnale electrice). Aceste semnale sunt trimise de-a lungul nervului optic la creier, unde sunt procesate pentru a crea o imagine.

Macula

Un loc mic, aproape de mijlocul retinei, care controlează vederea centrală.

Umoarea vitroasă

O substanță asemănătoare cu jeleul care umple mijlocul ochiului, dându-i formă.

Nervul optic

Nervul din spatele ochiului care transmite semnalele de la retină la creier.

Umoarea apoasă

Un lichid limpede în spațiul dintre iris și cornee. Acesta menține presiunea oculară și conferă părții din față a ochiului forma sa rotunjită.

Toate aceste componente ale ochiului, sunt reglate fin într-un sistem delicat funcțional pentru a ne permite să vedem.

Ochii ne permit să vedem forme, culori și mișcări, precum și să percepem distanța, înălțimea și alte variabile din jurul nostru.

Imaginile pe care le vedem sunt compuse din lumina reflectată de obiectele pe care le privim, care apoi intră în ochi prin pupilă.
Împreună cu cristalinul, corneea curbează (refractă) lumina pentru a o focaliza pe retina din partea din spate a ochiului.
Retina este acoperită de milioane de celule sensibile la lumină numite conuri și bastonașe. Conurile sunt responsabile pentru vederea în timpul zilei, ne permit să vedem imagini în culori și detalii,  iar bastonașele sunt responsabile pentru vederea pe timp de noapte. Retina convertește lumina în semnale electrice, cestea sunt trimise de-a lungul nervului optic la creier, unde sunt procesate apoi pentru a crea o imagine.

Cristalinul ocular focalizează imaginea in mod automat, folosind mușchii pentru a schimba forma și a ajuta la focalizarea pe obiecte la diferite distanțe. Irisul, partea colorată a ochiului, controlează cantitatea de lumină care trece prin pupile în ochi.

Ochii sunt subiectul a numeroase mituri care se refera la obiceiuri si lucruri care ne afecteaza vederea sau o protejeaza.
Cu siguranță, ochii sunt unul dintre cele cinci simturi. Văzul ne ajută cel mai mult să descoperim lumea din jurul nostru. Dintr-o singura privire care dureaza o fractiune de secunda, ochii transmit creierului datele necesare pentru a ne spune forma, dimensiunea, culoarea si textura unui obiect.
Ne indică cât de aproape este acel obiect, dacă se află în picioare sau în mişcare şi viteza cu care se deplasează.
Un organ mic, comparativ cu majoritatea organelor, însa structura lor este incredibil de complexă. Lucreaza impreuna pentru a percepe adancimea, permitandu-ne sa judecam distanta si dimensiunea obiectelor din jur si ne ajuta astfel sa se deplasam printre ele.
Colaboreaza cu muschii, nervii si creierul pentru a produce mesaje si imagini vizuale complexe.
In plus, se adapteaza in mod constant la mediul in schimbare. Atuncu când suntemîn întuneric sau cand ne aflam in lumina puternica a soarelui.

Vederea este prețioasă şi împreună putem avea grijă de ea!

Vizitați opticianul în mod regulat pentru un screening minuțios.
Între examene, dacă observați o schimbare sau sunteți îngrijorat de vedere, contactați imediat specialistul.
Identificarea și tratarea problemelor din timp ne pot ajuta să avem o vedere bună tot restul vieții.

Vederea este prețioasă şi împreună putem avea grijă de ea!

Programări

Gânduri bune!
N.M.
Counselor Healthy Holistic Living

Componenta ce mai importantă a ochelarilor de vedere

,,Ochii, asemeni unor santinele, ocupă poziția cea mai înaltă a corpului”. – Marcus Tullius Cicero

Lentilele oftalmice constituie cea mai importantă componentă a unei perechi de ochelari, având cel mai însemnat rol în asigurarea unei vederi optime.
Pentru a ajunge la o astfel de performanță, au de parcurs un drum destul de lung, înainte să fie montate în ramele dumneavoastră de ochelari.
Fabricarea lentilelor de ochelari începe cu o vizită la opticianul dumneavoastră și numai după o consultație minuțioasă, el va crea profilul dumneavoasră vizual și personalizat.
Pentru a alege o lentilă de ochelari potrivită, se efectuează măsurători pentru a determina cum trebuie poziționată în ramele dumneavoastră preferate.
Toți acești factori sunt deosebit de importanți, deoarece datele obținute se transmit la producătorul de lentile de ochelari, care va produce lentilele personalizate, în funcție de exigențele dumneavoastră.
Cum se realizează o lentilă modernă si personalizată?
Numai pe baza unui consult minuțios optometric de stabilirea corecției.
Mai întâi se produce o lentilă semifinisată și se poate alege dintre două materiale: plasticul, cunoscut sub denumirea de sticlă organică și sticla adevărată, cunoscută și sub denumirea de sticlă minerală.
Aproape toate lentilele de precizie personalizate, indiferent de producător, sunt cunoscute și sub denumirea de lentile de prescripție. Acestea se produc prin utilizarea tehnologiei freeform, o tehnică de producție de noua generație dezvoltată de ZEISS, patentată de întreaga industrie a lentilelor de ochelari.
Lentilele de stoc, spre deosebire de lentilele de prescripție, se fabrică prin procedeul de turnare, in cantități mai mari si nu sunt personalizate. Există o simplă diferență între aceste două tipuri de lentile de ochelari și anume:
▶️opticianul alege de obicei lentile de ochelari produse în stoc pentru ochelari simpli, la un preț avantajos; exemplu: pentru ochelarii de citit sau când purtătorul are nevoie rapid de niște lentile de schimb.
▶️Lentilele produse în stoc sunt perfect potrivite pentru corecția vederii standard, însă nu oferă același nivel de performanță ca și lentilele de prescripție individualizate.

Gânduri bune!😊
Counselor Healthy Holistic Living
N.M.

Click aici pentru a te programa acum!


Sursă imagine: https://eyevaninc.heteml.net/eyevaneyewear/wp-content/themes/eyevan/images/about/sabae/10_pic1_sp.jpg

Presiunea oculară deloc de neglijat

Lovely Looks Optica Medicala Braşov, Sf.Ioan15-Centrul Vechi.

Presiunea oculară este determinată de echilibrul dintre producția și drenarea fluidelor din interiorul ochiului.
Metoda folosită pentru cuantificarea ei se numește tonometrie, măsurarea fiind exprimată in milimetri coloană de mercur (mmHg).


Pentru funcționarea corectă a ochiului și a structurilor sale, este foarte important să menținem presiunea intraoculară în valori cuprinse între 10 și 21 mmHg.
Acest interval fiziologic, este necesar în menținerea condițiilor anatomice optime pentru refracție, în consecință pentru a permite vederea corectă.


Din punct de vedere fiziologic, presiunea intraoculară contribuie la stabilizarea formei globului ocular și să-l protejeaze de deformări care ar putea fi cauzate de greutatea pleoapelor și tonusul mușchilor extraoculari, previne formarea umflăturilor prin drenarea și întoarcerea în fluxul sanguin a lichidelor, care conțin metaboliții deșeurilor.


Câțiva factori pot influența tranzitoriu nivelul tensiunii arteriale, cum ar fi trecerea de la perioada diurnă la cea nocturnă, ritmul cardiac, consumul de alcool și cofeină, exerciții fizice și aportul de lichide sau anumite medicamente sistemice și topice.


O modificare patologică a presiunii oculare, pe de altă parte, poate avea consecințe neplăcute pentru funcția vizuală și poate apărea fără ca pacientul să fie conștient de aceasta.


Presiunea ridicată în interiorul ochiului este un indicator important în evaluarea glaucomului, care este un factor de risc al vederii.
Această boală a ochilor, în general nu provoacă dureri sau simptome particulare, dar produce modificări caracteristice ale nervului optic și ale celulelor neuronale prezente în retină.


Dacă glaucomul continuă să progreseze și nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate afecta vederea periferică și poate provoca daune ireversibile nervului optic, ceea ce poate duce la orbire.
În majoritatea cazurilor, presiunea oculara este dăunătoare când este mai mare de 21 mmHg, dar unii pacienți pot avea consecințe negative şi la o presiune intraoculară mai mică (glaucom normotensiv).


Pentru sănătatea ochilor noştri, trebuie sa efectuăm controale periodice.

Programări

Servicii

Cabinetul nostru

Gânduri bune!

Counselor Healthy Holistic Living
N.M.

Lumina Albastră

BLU BLOCK

Este un tratament antireflex specific, studiat si dezvoltat pentru a limita daunele provocate de acea parte negativa din lumina albastra (380 – 460 nm). Ochiul este protejat datorita unui filtru absorbant, ce lasa nealterata lungimea de unda a culorii albastru – turquoise (responsabila de reglarea ritmului circadian).

Datorita caracteristicilor de ultima generatie ale acestui tratament (super-hidrofobic, ultra-durificare, antistatic), se imbunatatesc considerabil performantele lentilelor oftalmice corectoare (contrast mai bun, intretinere mai usoara, rezistenta mai mare la degradare pe o perioada mai lunga de timp).

LUMINA ALBASTRA

Lumina albastra este acea parte din radiatia luminoasa, incadrata in spectrul vizibil, ce are valori intre 380 si 500 nm. Principala sursa de “Lumina Albastra” o reprezinta “Soarele”, dar ea se gaseste si in mediile artificiale de iluminat (becuri cu halogen, becuri led, etc) sau in numeroase dispozitive electronice (tablete, smart-phonuri, televizoare, etc).

EFECTELE LUMINII ALBASTRE

Utilizarea frecventa a dipozitivelor electronice creste nivelul de expunere al ochilor la lumina albastra. Aceasta poate produce dereglari de sanatate ale intregului organism, modificarea ritmului circadian si modificari la nivelul retinei – degenerescenta maculara (DMLV). Cea mai pregnanta afectiune este “lipsa somnului”, ce tinde sa devina cronica in intreaga lume.

BENEFICII CONSUMATORI

Cu o vedere mult mai relaxanta, purtatorii vor putea sa-si desfasoare activitatile in fata dispozitivelor electronice pe sesiuni mult mai mari de timp, fara sa fie nevoiti sa suporte iritatiile oculare, durerile cervicale sau oboseala oculara.

https://opticalovelylooks.ro/categorie-produs/ochelari-pentru-calculator/

Gânduri bune!

Counselor

Nicoleta Miclea

ÎȚI CURG LACRIMILE TOT TIMPUL?

Sindromul ochiului uscat este o boală cauzată de deshidratarea cronică a conjunctivei și a corneei care provoacă iritații. 

Se datorează în principal unei reduceri cantitative sau a unei modificări calitative a filmului lacrimal, care acoperă ochiul şi de regulă îl lubrifiază și îl protejează. Producția slabă sau evaporarea excesivă a lacrimilor, poate fi o complicație de blefarită, conjunctivită, forme uşoare de alergie sau alte boli inflamatorii ale ochilor. 

Mai mult, sindromul ochiului uscat poate fi rezultatul unor boli sistemice, cum ar fi sindromul Sjögren (este boală autoimună, în sensul că organismul produce anticorpi împotriva propriilor celule sau ţesuturi).

Se manifestă în principal prin uscăciune la nivelul ochilor şi la nivelul gurii), poate fi o tulburare tipică a bătrâneții datorită atrofiei glandelor lacrimale, lupus eritematos sistemic şi artrita reumatoidă, la femeile în menopauză datorită dezechilibrelor hormonale și la cei care folosesc mult timp lentilele de contact, sau anumite medicamente sistemice (antihipertensive, anxiolitice, somnifere, antihistaminice  și multe altele).

În cazurile severe, ochiul este expus la o frecare mai mare din cauza mișcării pleoapelor și a unui risc mai mare de infecții. Mai mult, poate degenera până la apariția leziunilor la structurile externe ale ochiului: infecții, ulcerații, neovascularizare (crearea și dezvoltarea de noi vase capilare în zonele corneei), cheratite ş.a.

Cele mai frecvente simptome ale sindromului de ochi uscat sunt mâncărimea, usturimea, iritarea și disconfortul la lumină (fotofobie). În plus, o senzație de furnicături și zgârieturi, a unui corp străin în interiorul ochiului, vederea încețoşată, dificultăți la deschiderea pleoapei la trezire, durere și hiperemie oculară (ochi roşii). 

De asemenea, poate apărea oboseală oculară, iar mucusul este observat la unii pacienți în ochi sau în jurul acestuia. Toate aceste tulburări cresc în urma eforturilor vizuale prelungite sau în condiții de mediu necorespunzătoare, cum ar fi expunerea la vânt sau căldură, permanența în medii cu praf, fum, aer condiționat sau încălzit.
Examenul ocular relevă modificări ale conjunctivei și ale filmului lacrimal. Pentru a evalua cantitatea de lacrimi produse într-o anumită perioadă de timp, testul Schirmer, care se efectuează prin plasarea de benzi mici de hârtie absorbantă pe marginea pleoapei, poate fi util. Testul de rupere a filmului lacrimal, pe de altă parte, permite o evaluare calitativă a filmului lacrimal.
 Dry eye – Fluorescein Break-up Time, care arată timpul de rupere al filmului lacrimal.

Tratamentul se bazează pe administrarea de lacrimi artificiale sau geluri umede, pentru a restabili filmul lacrimal și a ameliora simptomele. Mai mult, este esențială corectarea patologiilor subiacente (oftalmologice şi de altă natură) și a oricăror complicații.

Deficiența de vitamina A, determină pierderi de celule caliciforme (goblet), cu creşterea keratinizării şi metaplazie scuamoasă, la nivelul corneei si conjunctivei. Asta înseamnă secreție lacrimală excesivă şi leziune epitelială conjunctivală.

Emoțiile puternice, râsul sau căscatul te fac uneori să lăcrimezi, dar alteori pot să îți curgă pe obraz fără nici un motiv.
Acesta poate fi un semn că ochii tăi au neapărat nevoie de ajutor pentru a-şi recăpăta sănătatea.

VitA POS şi HYLO GEL persistă mai mult pe suprafața oculară şi are un timp de acțiune prelungit în comparație cu picăturile oculare, reducând simptomele de ochi uscat.
Vâscozitatea lacrimilor artificiale care conțin Acid Hialuronic depinde de foarte mulți factori. Până de curând se credea că factorul decisiv era dat de concentrația acestuia.
️ Concentrația Acidului Hialuronic nu este decisivă ci calitatea moleculei.
️ Lungimea lanțului molecular contribuie masiv la vâscozitatea soluției.
️ Gama HYLO folosește doar Acid Hialuronic cu un lanț molecular lung și de înaltă calitate.

Accesează magazin  

Gânduri bune!

Counselor

Nicoleta Miclea

Lentilele lenticulare

Monofocal lenticular -23.50 D

A fost special conceput pentru miopia severă.
În afara lentilelor de contact, lentilele lenticulare sunt adesea singurele posibilități disponibile pentru a corecta miopia severă.

Intervalul de puteri recomandat pentru miopia severă, este de la -14,00 D până la sph -20,00 D. Cu ajutorul experților Essilor, am reuşit să facem un pacient fericit, o pereche de ochelari cu lentile lenticulare de -23,50 D. Este o adevărată performanță!


Este recomandat ca rama să fie întotdeauna, aleasă astfel încât distanța dintre centrii optici să nu fie cu mult mai mare decât distanța interpupilară PD a pacientului, deoarece descentrarea pronunțată înspre interior reduce dimensiunea deschiderii.

✔O a doua pereche de ochelari este întotdeauna recomandată pentru pacienții cu miopie severă.


Mulțumim pentru încreferea acordată d.na Elena!❤

Gânduri bune!

Counselor

Nicoleta Miclea

KERATOCONUS – O BOALĂ SILENȚIOASĂ A OCHIULUI

Ce este keratoconusul?

Este o boală degenerativă a corneei non-inflamatorie, se caracterizată printr-o subțiere progresivă a stromei centrale și paracentrale și o aplatizare conică (sau ectazie) a profilului corneei care induce apariția astigmatismului miopic neregulat.
Termenul „keratoconus” derivă din două cuvinte grecești: keratos = cornee și din cuvântul konos = con.
În practică, înseamnă cornee conică și este o afecțiune în care corneea își pierde forma sferică normală, deformându-se neregulat într-o formă de con.
Acest fapt afectează claritatea vederii chiar și atunci când sunt folosiți ochelari. 
Este necesar să știm că lentilele ochelarilor sunt construite cu conceptele de simetrie care trebuie apoi găsite în ochi.
În keratocon, deformarea corneei apare într-un mod neregulat, asimetric și prin urmare, nu poate fi corectată decât parțial cu ochelarii tradiționali. 
Această deformare, se datorează unei modificări a structurii stromei corneene care duce la subțierea sa progresivă și la aplatizare.
Este o afecțiune progresivă care poate evolua rapid sau se poate dezvolta lent de-a lungul anilor. 
Afectează adesea ambii ochi (90% -95% din cazuri), dar apare în momente diferite, astfel încât inițial un singur ochi poate părea afectat de boală.

Etiologia keratoconului rămâne încă neclară până în prezent.
Faptul că această patologie este adesea prezentă la mai mulți membri ai aceleiași familii, ne determină să ne gândim la un rol puternic al aspectelor genetice, dar genele responsabile nu au fost încă identificate clar. 
Cu toate acestea, s-a înțeles că şi cu mecanisme care nu au fost încă elucidate, aceste gene ar modifica fluctuația regulată a fibrelor de colagen din cornee. 
Fibrele de colagen ale corneei care vor dura în timp, sunt supuse de corpul nostru la „întreținere” continuă, o înlocuire progresivă efectuată de celule specifice numite keratocite.
 În practică, patologia ar implica un dezechilibru între producerea și degradarea fibrelor de colagen ale stromei corneene. 
Acest lucru ar duce la o rezistență mecanică redusă a corneei, ceea ce ar duce la o subțire și deformare a acesteia. În ochi, la fel ca într-un balon, are loc o presiune internă (presiune intraoculară). Se întâmplă ca această presiune în punctul de rezistență minimă a corneei să determine o proeminență în formă de con spre exterior. Keratoconus-ul apare în general ca o boală izolată, dar poate fi asociată cu alte boli (boli ale țesutului conjunctiv, dermatită atopică, retinită pigmentară etc.).

Când apare?

Keratoconul apare foarte rar în copilărie, manifestându-se de obicei la pubertate între 12 și 15 ani. Forma este adesea evolutivă până la vârsta de 25-30 ani și tinde să se stabilizeze după vârsta de 35-40 de ani. 
Progresia keratoconusului este independentă de anumite afecțiuni clinice oculare și este imprevizibilă.

Cum vede pacientul cu keratoconus?

Principalele simptome pe care pacientul le raportează într-un stadiu incipient pot fi similare cu cele ale unei miopii simple.
O neclaritate a vederii apare mai ales atunci când privește departe. 
Ulterior, calitatea imaginii se înrăutățește și apare perceperea unui „frotiu” al imaginilor sau a unei distorsiuni a acestora, mai ales noaptea, cu halouri sau imagini „alungite și distorsionate” ale luminilor. 
Uneori există, percepția imaginilor duble sau a unei deformări clare a imaginilor drepte. Acest lucru se traduce în practică într-o „oboseală vizuală” pentru vedere la toate distanțele. 
Pacientul se plânge de necesitatea căutării continue a unei „focalizări mai bune”. 
Uneori este prezentă și fotofobia (intoleranța la lumină).

Genetica, sistemul imunitar, stresul oxidativ, factorii endocrini, toate au un rol în dezvoltarea keratoconus-ului.
Multe boli genetice sunt asociate cu keratoconul inclusiv Sindromul Down, Sindromul Marfan sau Sindromul Ehlers-Danlos

După stadiul de evoluție se clasifică astfel:

keratoconus ușor:  < 48 D

keratoconus mediu: 48 – 54 D

keratocon sever: > 54 D

Simptomele keratoconului:

▶️Vedere neclară care nu poate fi corectată prin portul ochelarilor;

▶️Sensibilitate la lumină;

▶️Dificultatea de a conduce pe timp de noapte;

▶️Halouri (în special noaptea);

▶️Dureri de cap și ochi;

Primele deformări ale corneei pot trece complet neobservate dacă nu recurgi la
aparatură performantă.

Diagnosticul poate fi ajutat de diverse măsuratori (diagnostic imagistic), ce se efectuează cu aparate extrem de sofisticate și precise:

⚠️Topografia corneană este esențială în keratoconus-ul incipient;

⚠️Pahimetrie corneană;

⚠️Presiune intraoculară;

⚠️Endotelioscopie corneană (aprecierea numarului și morfologiei celulelor endoteliale) tomografie de cornee (HRT și OCT de pol anterior).

Într-un stadiu ulterior, keratoconul determină apariția astigmatismului și adesea a miopiei. Inițial aceste defecte pot fi corectate complet cu o pereche normală de ochelari.


Din păcate, în acest caz asistăm adesea la modificări frecvente ale defectului vizual care necesită „retușarea” ochelarilor.
Pe măsură ce deformarea progresează, există o creștere a astigmatismului, astfel încât ochelarii să nu fie foarte eficienți în a garanta o bună viziune.
 Apoi, trebuie folosite lentile de contact.

 Nu toate lentilele de contact sunt potrivite.
În acest caz specific, trebuie folosite lentile dure rigide sau semirigide. De fapt, numai acestea sunt capabile să „regularizeze” suprafața corneei în așa fel încât să permită o viziune acceptabilă. 


Deoarece lentilele au o structură rigidă, în general nu sunt tolerate imediat, provocând simptome precum senzația de corp străin, fotofobie, durere în globul ocular. 

Odată cu apariția topografiilor, este posibil să le personalizați pe măsură pentru fiecare cornee, reducând timpii de adaptare.

 Cu toate acestea, regula obișnuită este de a crea, cu ,,obiectivul”, o ușoară presiune pe vârful conului pentru a-l regulariza.
Lentilele de contact sunt un sistem de control valid, dar trebuie utilizate sub supraveghere continuă de către oftalmolog și contactolog.

 Cu topografia corneană modernă este posibil să se creeze un protocol de control fiabil. Acest lucru ajută aplicatorul foarte mult, deoarece poate preveni complicațiile care duc la înlocuirea lentilei în timp util, dacă este necesar.
 

Keratoconul nu poate fi prevenit, nu există măsuri preventive specifice!

Tratamentul keratoconului

Datorită neregularităților corneei, se încearcă o corecție a refracției prin folosirea ochelarilor sau a lentilelor de contact moi. Următoarea formă de corecție sunt lentilele de contact rigide gaz-permeabile, care mențin forma corneei, obținându-se astfel o corecție mai bună a vederii.

În cazul în care este într-un stadiu avansat, aceste metode de tratament nu sunt suficiente și se recurge la tratamentul UV-X Crosslinking sau transplantul de cornee.

Pentru consultatii aici👇

Vederea este prețioasă, ai grijă de ea!

Gânduri bune!

Counselor,

Nicoleta Miclea