În oftalmologie, anizometropia este termenul folosit pentru a descrie situația în care cei doi ochi au o putere de refracție diferită.
Important de știut este că anizometropia nu este întotdeauna o afecțiune gravă, însă poate deveni problematică dacă diferența dintre ochi este mare și nu este corectată la timp.
Ce înseamnă, mai exact, anizometropia? O persoană cu anisometropie poate avea: ☑️ Un ochi miop și celălalt emetrop; ☑️ Un ochi hipermetrop și celălalt emetrop; ☑️ ambii ochi miopi, dar cu valori diferite; ☑️ ambii ochi hipermetropi, cu valori diferite; ☑️ un ochi miop și celălalt hipermetrop, situație numită antimetropie. Vorbim de anizometropie atunci când diferența dintre cei doi ochi depășește 2 dioptrii.
De ce este importantă depistarea timpurie, mai ales la copii? Anizometropia poate fi unilaterală, adică afectează în principal un singur ochi. La copii, această situație trebuie identificată cât mai devreme, deoarece vederea se află în plin proces de dezvoltare. Când un ochi vede mult mai slab decât celălalt, creierul începe să ignore imaginea neclară și să se bazeze doar pe ochiul „mai bun”. Pe termen lung, ochiul mai slab, nu mai este stimulat corespunzător, devine „leneș”, și apare ambliopia sau poate dezvolta și strabism.
Ce se întâmplă când diferența este mare? Atunci când diferența dintre ochi este mai mare de 2 dioptrii, lentilele de ochelari au puteri diferite și produc imagini de dimensiuni diferite pe retină. Acest lucru poate afecta: ☑️ vederea binoculară; ☑️ percepția spațiului și a profunzimii; ☑️ confortul vizual.
Pacientul poate acuza: ☑️ oboseală oculară; ☑️ vedere încețoșată sau dublă; ☑️ dureri de cap; ☑️ dificultăți de orientare în spațiu.
Cum se corectează anisometropia? Corecția se face cu:
☑️ ochelari de vedere; ☑️ lentile de contact, în funcție de tipul defectului de refracție (miopie sau hipermetropie).
Copiii tolerează, de obicei, mai bine diferențele de corecție între cei doi ochi. La adulți, însă, diferența tolerată este de aproximativ 2–3 dioptrii. Din acest motiv, corecția completă cu ochelari nu este întotdeauna confortabilă.
De ce sunt preferate lentilele de contact? În multe cazuri, lentilele de contact reprezintă cea mai bună soluție, deoarece: reduc diferența de mărime a imaginilor; oferă o vedere mai naturală; îmbunătățesc vederea binoculară. Atunci când lentilele de contact nu sunt tolerate sau nu pot compensa suficient diferența, chirurgia refractivă poate fi luată în considerare, mai ales pentru a preveni apariția ambliopiei și a strabismului.
Concluzie Anizometropia înseamnă că cei doi ochi nu au aceeași putere de refracție. Atunci când diferența depășește 2 dioptrii, este esențială o evaluare oftalmologică corectă și o soluție de corecție personalizată, adaptată vârstei și nevoilor fiecărui pacient. 👁️ Vederea clară și echilibrată începe cu un control la timp.
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune!🤍
Nicoleta Miclea
Specialist în Optică Medicală ● Consultant Naturopat
Ochiul dominant, numit în limbaj medical dominanță oculară, este un concept esențial în oftalmologie, optică medicală, dar și în activitățile de zi cu zi. Deși folosim ambii ochi simultan, creierul preferă informația vizuală provenită dintr-unul dintre ei. Acesta este ochiul dominant.
✅️ Fiecare persoană are, în mod normal, un ochi dominant și un ochi nedominant. Situațiile în care ambii ochi sunt la fel de dominanți sunt rare.
Ochiul dominant și lateralitatea
Aproximativ două treimi din populație este dreptace, iar în multe cazuri acest lucru se corelează și cu dominanța ochiului drept. Totuși, această asociere nu este o regulă absolută.
Există persoane la care mâna dominantă și ochiul dominant nu se află pe aceeași parte a corpului. În aceste situații vorbim despre lateralitate încrucișată (de exemplu: mână dreaptă – ochi stâng dominant).
Această particularitate este perfect normală, dar devine foarte importantă în anumite contexte, precum corecția optică sau sporturile de precizie.
De ce este important să îți cunoști ochiul dominant?
1. Ochelari și lentile de contact
Determinarea ochiului dominant este esențială mai ales pentru:
✅️ purtătorii de ochelari multifocali;
✅️ purtătorii de lentile de contact multifocale;
✅️ persoanele cu prezbiopie.
În corecțiile multifocale:
✅️ ochiul dominant este optimizat în special pentru vederea la distanță;
✅️ ochiul nedominant este ajustat mai mult pentru vederea de aproape.
Creierul primește simultan informații diferite de la cei doi ochi și le reprocesează instantaneu într-o singură imagine clară și stabilă. Un proces complex, care pentru pacient pare aproape… magie..👀
2. Sport, fotografie și activități de precizie
Cunoașterea ochiului dominant este importantă și în afara cabinetului de optică:
✅️ sporturi de precizie: tir cu arcul, tir sportiv, paintball, baseball, golf;
✅️ fotografie (încadrarea corectă a imaginii);
✅️ activități care implică țintirea sau alinierea exactă.
În aceste situații, folosirea ochiului dominant îmbunătățește coordonarea, acuratețea și performanța.
Cum se determină ochiul dominant?
Examinarea de specialitate
Un optician sau oftalmolog poate determina rapid ochiul dominant în cadrul unui examen oftalmologic complet.
În cazul purtătorilor de lentile de contact multifocale, informația poate apărea uneori pe ambalaj:
D – ochi dominant
N – ochi nedominant
Totuși, acest parametru nu este întotdeauna explicit. Uneori, dominanța oculară este integrată discret în refracția prescrisă.
Test simplu: determină-ți singur ochiul dominant
Nu ești sigur care este ochiul tău dominant? Încearcă acest test rapid:
Testul triunghiului
1. Aduce mâinile în fața feței și formează un triunghi cu degetele mari și arătătoare.
2. Întinde brațele înainte.
3. Alege un obiect mic (la aproximativ 3 metri distanță).
4. Fixează obiectul în interiorul triunghiului.
5. Închide pe rând câte un ochi.
Interpretarea rezultatului
Dacă, atunci când închizi un ochi, obiectul rămâne clar și centrat în triunghi, ochiul rămas deschis este ochiul dominant.
Dacă, la închiderea celuilalt ochi, obiectul dispare, se deplasează sau nu mai este vizibil în triunghi, acel ochi este nedominant.
Acest test oferă o orientare practică, utilă pentru uz general. Pentru o determinare 100% corectă și clinic validată.
Ți s-a părut util acest articol? Spune-ne într-un comentariu și distribuie informația mai departe!
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune🤍
Nicoleta Miclea
Consultant Naturopat ● Specialist în Optică Medicală
Nicoleta Miclea Consultant Naturopat ● Specialist în Optică Medicală
Ți s-a întâmplat vreodată să îți freci ochii obosiți sau să îi strângi foarte tare și, dintr-odată, să apară pete luminoase, scântei sau forme colorate care par să plutească în câmpul vizual? Deși pot părea ciudate sau chiar alarmante, aceste senzații au o explicație bine documentată din punct de vedere medical.
Cum se numește acest fenomen? Termenul științific este fosfene sau fotopsii. Ele reprezintă un tip particular de percepție vizuală apărută fără ca în realitate să existe o sursă de lumină externă. Cu alte cuvinte, nu vedem lumini reale, ci un răspuns al propriului nostru sistem vizual.
De ce apar fosfenele? Atunci când ne frecăm ochii sau aplicăm presiune asupra globului ocular, are loc o stimulare mecanică a fotoreceptorilor din retină, acele celule responsabile cu percepția luminii. Creșterea presiunii intraoculare determină fotoreceptorii să trimită semnale către creier, iar creierul le interpretează ca fiind: ☑️ fulgere ☑️ flash-uri de lumină ☑️ pete strălucitoare ☑️ forme geometrice, uneori colorate
Este un mecanism pur fiziologic, efectiv creierul traduce presiunea ca lumină.
Cum se manifestă fotopsiile? Fotopsiile pot apărea sub diferite forme: ☑️ puncte sau cercuri luminoase ☑️ scântei sau „stele” ☑️ fulgere scurte, intermitente ☑️ senzații vizuale care apar brusc și dispar rapid
Cel mai frecvent, ele apar: ☑️ când ne frecăm ochii energic ☑️ în stare de oboseală accentuată ☑️ după un efort vizual intens ☑️ când strângem ochii foarte tare În aceste situații, fenomenul este perfect normal.
Când este indicat un consult oftalmologic? Deși, de cele mai multe ori, fosfenele sunt inofensive, fotopsiile pot avea și alte cauze, unele necesitând evaluare medicală. De aceea, este recomandat să consulți medicul oftalmolog dacă: ☑️ apar frecvent, fără un motiv evident ☑️ sunt însoțite de scădere a vederii ☑️ apar brusc și persistent ☑️ sunt asociate cu alte simptome oculare
În cadrul consultației, medicul va examina retina și structurile oculare pentru a stabili dacă fotopsiile sunt un fenomen fiziologic benign, sau un posibil semn al unei afecțiuni oculare ce necesită tratament.
Nu este nevoie să te îngrijorezi înainte de un consult.
În foarte multe cazuri, aceste senzații apar pur și simplu ca reacție la presiune, oboseală sau suprasolicitare vizuală.
Totuși, prevenția și controlul oftalmologic regulat rămân cele mai bune metode de protejare a sănătății ochilor.
Ochii noștri ne transmit semnale constant, important este să știm să le înțelegem și să le ascultăm 👁️💚
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune! 🤍
Nicoleta Miclea
✍️ Consultant Naturopat ● Specialist în Optică Medicală
De cele mai multe ori, asociem lacrimile cu emoțiile: bucurie, tristețe, frică sau emoție intensă. Însă lacrimile nu sunt doar o expresie a stărilor sufletești, ci reprezintă un mecanism vital de protecție pentru ochii noștri.
Ele mențin suprafața oculară hidratată, transportă oxigen și nutrienți, contribuie la eliminarea toxinelor și apără ochii de factorii externi iritanți.
Se estimează că, într-un an, organismul produce între 56 și 113 litri de lacrimi, fie ca reacție emoțională, fie ca răspuns la stimuli externi precum praful, fumul sau vântul. Această cantitate echivalează cu aproximativ 150-300 ml pe zi, majoritatea acestei cantități fiind drenată prin punctele lacrimale către cavitatea nazală fără ca noi să observăm.
Ce sunt lacrimile și de ce sunt atât de importante? Lacrimile sunt esențiale pentru sănătatea ochilor și pentru o vedere clară. Ele protejează, curăță și hrănesc corneea și, în același timp, joacă un rol important în exprimarea emoțiilor.
Din punct de vedere funcțional, există trei tipuri principale de lacrimi:
Lacrimile bazale Sunt prezente permanent pe suprafața ochilor. Rolul lor este de a lubrifia, hrăni și curăța corneea, acționând ca un scut protector împotriva prafului, murdăriei și altor particule. Ele asigură confortul ocular zilnic.
Lacrimile reflexe Apar atunci când ochii sunt expuși la factori iritanți precum fumul, corpurile străine sau vaporii (de exemplu, cei degajați la tăierea cepei). Aceste lacrimi au un conținut mai ridicat de anticorpi, contribuind la apărarea ochilor împotriva bacteriilor și microorganismelor.
Lacrimile emoționale Sunt declanșate de trăiri intense cum ar fi bucurie, tristețe, frică sau emoție profundă. Studiile arată că acest tip de lacrimi conține hormoni și proteine care nu se regăsesc în celelalte tipuri, sugerând un rol în reglarea emoțională și reducerea stresului.
Din ce sunt alcătuite lacrimile? Lacrimile au o compoziție complexă, similară cu cea a salivei, și conțin enzime, lipide, metaboliți și electroliți.
Fiecare lacrimă este formată din trei straturi:
Stratul mucos intern, care ajută lacrima să adere la suprafața ochiului;
Stratul apos, responsabil de hidratarea ochiului, protecția corneei și respingerea bacteriilor;
Stratul lipidic extern, care previne evaporarea lacrimii și menține suprafața oculară netedă pentru o vedere clară.
Unde sunt produse lacrimile? Lacrimile sunt produse de glandele lacrimale, situate în partea superioară a orbitei. Prin clipire, ele sunt distribuite uniform pe suprafața ochiului, apoi sunt drenate prin mici orificii aflate în colțurile pleoapelor superioare și inferioare, continuându-și traseul prin canale speciale.
Recomandări practice pentru protejarea ochilor
Pentru a susține producția naturală de lacrimi și sănătatea ochilor, este important să acordăm atenție obiceiurilor zilnice.
➡️ În fața ecranelor (telefon, tabletă, calculator), clipim mai rar, ceea ce favorizează apariția senzației de ochi uscați.
Este recomandat să facem pauze regulate, aplicând regula 20-20-20: la fiecare 20 de minute, privim timp de 20 de secunde un obiect aflat la cel puțin 6 metri distanță.
➡️ Aerul condiționat, încălzirea excesivă și vântul pot accentua uscăciunea oculară. Menținerea unei umidități optime în încăperi, hidratarea corespunzătoare și, la nevoie, utilizarea lacrimilor artificiale pot ajuta la protejarea filmului lacrimal.
➡️ De asemenea, o alimentație bogată în acizi grași omega-3, vitaminele A și E, luteină și zeaxantină, precum și evitarea frecării excesive a ochilor contribuie la menținerea confortului ocular.
Să facem din grija pentru sănătate o prioritate!
Gânduri bune!💓
Nicoleta Miclea
Consultant Naturopat – Specialist în Medicină Biointegrativă & Științe optice
Să previi este mai uşor decât să tratezi. Atunci când vorbim despre prevenție, ne referim la diagnosticarea precoce, verificări adecvate, dar făcând un pas înapoi, atenție la evitarea obiceiurilor proaste care ar putea afecta vederea.
Prea des li se cer medicilor o soluție miraculoasă pentru afecțiuni care depind de comportamente greșite.
Nu există nici un medicament care să vindece obiceiurile greșite. De prea multe ori tulburările de vedere sunt ignorate.
Exemplu des întâlnit: ,,- Văd rău de aproape și folosesc ochelarii soției/soțului. – Când ai făcut ultimul controntrol? – Acum trei ani”. Exemplele pot continua și pot părea banale, dar sunt cele cu care ne confruntăm în cabinetul nostru Lovely Looks Optica Medicala Braşov.
Tinând cont că rolul vederii reprezintă mai mult de 80% din informațiile de care avem nevoie pentru activitățile zilnice, ṣi în speranța că poate fi util, vă prezint un ,,Decalog” simplu pentru sănătatea ochilor noștri și implicit a vederii prețioase:
Verificări periodice:
1. Chiar dacă vedeți bine și nu aveți patologii oculare, este important să vi se efectueze un screening o data la un an de zile; 2. După diagnosticul unei boli oculare sau după o operație, este important să urmați cu strictețe verificările recomandate de medic; 3. Menținerea sub control a tensiunii arteriale și a nivelului de zahăr din sânge poate evita complicațiile oculare;
4. Dacă apare iritație, nu vă frecați ochii, solicitați asistență medicală pentru a înțelege cauza tulburării;
5. Purtați numai ochelari prescriși de un oftalmolog/optician.
6. Dacă în timp devine din ce în ce mai dificil să citești cu atenție, împrumutarea ochelarilor soțului tău nu este soluția corectă; 7. Achiziționați tipul de lentile de contact prescrise de medicul oftalmolog și recomandate de optician;
8. Nu este vorba doar de dioptrii, fiecare lentilă are și alte caracteristici pe care numai un specialist le poate lua în considerare deoarece trebuie să se adapteaze perfect la ochiul pacientului.
9. Nu păstrați lentilele de contact mai mult decât este indicat;
10. Protejați-vă întotdeauna de razele UV cu ochelari de soare de calitate certificată. Expunerea excesivă și prelungită la razele ultraviolete favorizează apariția cataractei și degenerescența maculară.
Alte sfaturi utile:
Machiaj: • Regula generală este ca la machiajul ochilor, linia de inserție a genelor nu trebuie niciodată depășită;
• Îndepărtați complet machiajul fără a lăsa reziduri pe ochi;
• Alegeți întotdeauna produse de calitate, hipoalergenice, testate oftalmologic și dermatologic.
Sursa de alimentație:
• Evitați dietele dezechilibrate și drastice, care pot induce carențe de vitamine si minerale, periculoase şi pentru vedere, încetinind regenerarea celulelor care îmbătrânesc treptat;
• Consumați o cantitate suficientă de proteine esențiale ;
• Consumați multe fructe și legume bogate în antioxidanți, pentru a întârzia procesele de apariție a cataractei și a degenerescenței maculare legate de vârstă.
Tehnologie- PC, tabletă, smartphone, carte electronică și TV:
• Limitați orele petrecute în fața unui ecran. Cei care lucrează mult timp folosind computer-ul , dispozitive digitale, ar trebui să se dedice altor activități în timpul liber;
• Folosiți ochelari cu lentile speciale de protecție impotriva luminii albastre;
• Îndepărtarea ochilor de la dispozitivele digitale din când în când și privirea la distanță care permite să vă schimbați perspectiva;
• Iluminați temeinic camera în care citiți sau lucrați. Lumina ecranului computerului sau a cărții electronice în sine nu este suficientă și nu mențineți iluminarea smartphone-ului prea scăzută pentru a economisi bateria, deoarece acest lucru duce la oboseala ochilor, activați protecția pentru ochi a dispozitivelor digitale;
• Mențineți o distanță adecvată față de televizor. Specialiştii în domeniu recomandă următoarele cifre orientative: – televizor cu diagonala de 60 – 80 cm -> distanţă de aproximativ 1.5 – 2.5 metri; – televizor cu diagonala de 80 –107 cm -> distanţă de aproximativ 2.5 – 3.5metri
Sportul: – Activitatea fizică regulată protejează corpul de ateroscleroză, diabet și hipertensiune arterială, menține la distanță și complicațiile oculare;
– La copii, activitățile în aer liber cu priveliște, care străbate distanțe mari, par să aibă un efect protector asupra apariției sau evoluției miopiei;
– În piscină nu purtați niciodată lentile de contact, dar protejați-vă ochii de clor cu ochelarii speciali.
Fumatul, alcoolul și somnul: – Fumatul sau renunțarea cât mai curând posibil, este importantă pentru sănătatea întregului organism, inclusiv a ochilor. De fapt, acest obicei crește foarte mult riscul de cataractă și degenerescență maculară legată de vârstă;
– Evitarea abuzului de alcool protejează și ochii, deoarece un aport excesiv poate să favorizeze debutul precoce al degenerescenței maculare legate de vârstă;
– Dormi cât este necesar. Nu există un număr de ore de somn care să se aplice tuturor, dar în raport cu vârsta și caracteristicile individuale, trebuie să vă odihniți atât cât aveți nevoie pentru a vă simți bine în timpul zilei. Pentru un somn restaurator ( faza REM)pecialiştii recomandă 7/8 ore de somn și mersul la somn înainte de miezul nopții ( 22:00/23:00- 06:00/07:00).
Traumă: Protejați ochii cu ochelari de soare, cu lentile de calitate certificate în timpul activităților în care aceștia pot fi afectați. De exemplu în timpul grădinăritului sau al mersului cu bicicleta;
– Respectați reglementările de siguranță la locul de muncă, atunci când este prevăzută protecția împotriva factorilor fizici sau a substanțelor chimice;
– Evitați locurile periculoase sau care ar putea ascunde pericole.
Automobil: Nu neglijați să purtați ochelari sau lentile de contact prescrise pentru conducere;
– Preferați întotdeauna ramele şi lentile rezistente, deoarece deschiderea airbag-ului ar putea transforma ochelarii în obiecte foarte periculoase;
– Aveți mare grijă cu benzile de cauciuc și cârligele pentru fixarea bagajelor pe suportul de bagaje, care pot provoca leziuni oculare grave;
Picături pentru ochi și lacrimi artificiale: – Picăturile pentru ochi, precum și lacrimile artificiale, nu pot fi utilizate din proprie inițiativă, ci întotdeauna sub supravegherea și prescripția specialistului;
– Nu utilizați picături oftalmice expirate (scrieți data la care a fost deschis recipientul sau folosiți monodoze);
– Ochii roșii nu sunt neapărat întotdeauna un semn de iritații sau alergii. Dacă roșeața persistă, consultați un oftalmolog.
Cicero compara ochii cu niște santinele:
„Ochii, asemeni unor santinele, ocupă poziția cea mai inaltă a corpului.”
Este extrem de important să poți identifica nevoile reale ale oamenilor. Dar nu întotdeauna putem rezolva ,,problema” doar cu o simplă pereche de ochelari.
În realitate nu este atât de simplu. Trebuie să căutăm soluțiile optice şi optometrice corecte pentru fiecare persoană, pentru a le îmbunătăți calitatea vieții.
Ce poate cauza obiceiul incomod și adesea dureros de a adopta o postură incorectă?
Dintre diversele cauze, Organizația Mondială a Sănătății și Ministerul Sănătății au indicat disfuncția vizuală drept unul dintre factorii principali.
Ochiul are două funcții: să vadă și să perceapă poziția corpului în spațiu.
O disfuncție a percepției vizuale poate provoca chiar dezechilibru postural serios, întrucât postura incorectă poate da naștere la probleme oculomotorii și defecte vizuale.
Să luăm un exemplu: ce se întâmplă dacă încerci să stai pe un picior cu ochii închiși? În cele mai multe cazuri, echilibrul va eșua. Este un experiment aparent foarte simplu, dar lipsa de informații care vin de la ochi, nu permite sistemului care controlează echilibrul să miște axa corpului.
Defectele vizuale (miopie, astigmatism, hipermetropie), sunt legate de sistemul de coordonare al ochilor, capului, trunchiului. Pentru a menține echilibrul și prin urmare a menține eficiența senzorio-motorie normală (achiziția semnalului și gestionarea actului motor postural și de mișcare), aceste sisteme trebuie să rămână coordonate.
Problemele de vedere afectează relația persoanei cu mediul înconjurător, deoarece pot modifica forma poziției capului, în consecință restul corpului.
Sistemul nervos central autonom, gestionează diverse informații venite atât din exterior, cât și din percepția internă a corpului nostru, oferindu-ne echilibru cu cea mai mică ,,cheltuială” de energie posibilă.
Care sunt cele mai frecvente simptome ale unei posturi greşite? Acestea sunt dureri de gât, dureri de spate, dureri de cap, dureri de picioare, tensiune musculară, amețeli și vertij, zgomot în urechi.
O alterare a funcției vizuale, implică o schimbare a posturii și invers.
Scopul principal al relatiei viziune-postură, este asigurarea functionarii perfecte binoculare a perceptiei vizuale, in acelasi timp stabilitate si echilibrul corpului nostru. Vederea slabă și/sau prost corectată, poate provoca decompensarea sistemului nervos central, în consecință, o postură greşită. Mai exact, fiecărui defect vizual îi corespunde o postură greșită.
Principalele modificări ale vederii, provoacă consecințe diferite asupra sistemului nostru vizual.
Astigmatism: duce la o înclinare a capului;
Miopie: dacă gradul de vedere este diferit pentru cei doi ochi, are loc o rotație a capului, care face ca ochiul cu miopie mai mare, să se apropie mai mult de obiect;
Hipermetropia: conduce ochii la o muncă continuă de focalizare a acomodării definite, provocând frecvente dureri de cap și contracturi ale mușchilor cervicali;
Presbiopia: face lectura mai dificilă, mai ales odată cu înaintarea în vârstă. Provoacă contractura mușchilor cervicali și a umerilor;
Strabism: poate duce la diverse complicații în funcție de formă și întindere, precum rotația omoplaților;
Convergență insuficientă: disfuncție a unuia sau mai multor mușchi ai ochiului, care într-un mod neevident, duce la oboseală și la mișcarea capului pentru a ajuta la urmărirea obiectelor atunci când ochii obosesc.
Toate ametropiile, în general (astigmatism, miopie, hipermetropie…), anomalii de refracție sau de mișcare a ochiului, pot provoca diferite consecințe la nivelul poziției capului pentru orientarea în spațiu.
Iată importanța testelor vizual-posturale, pentru a evalua calitatea și eficiența funcției vizuale și posturale.
Ce este examenul vizual postural?
Examenul Vizual-Postural este un test de specialitate, care vă permite să examinați simultan funcționalitatea sistemului vizual și relația pe care acesta o are cu postura. Munca multidisciplinara asociata specialistului in legaturile dintre sistemul vizual si cel postural (Ortoptist, Optician-Optometrist, Oftalmolog), sunt cheia unei evaluari obiective si aplicarea corectiei corespunzătoare.
Opticianul-optometrist şi posturologul, lucrează împreună pentru a oferi corecție optimă și reprogramare posturală globală.
Prin examenul fizic și istoricul medical al pacientului, opticianul-optometrist şi posturologul, trebuie să recunoască când o modificare a posturii se datorează sau nu vederii.
Examenul fizic constă în:
Observarea subiectului; Determinarea dominanței oculare; determinarea tendinței subiectului de a fi dreptaci sau stângaci; Testul muscular; Test de motilitate oculară, acuitate vizuală monoculară de aproape, de departe și convergență; Examinarea posturii în timpul scrierii;
De asemenea, optometristul efectuează teste subiective pentru a evalua necesitatea utilizării mijloacelor dioptrice de compensare vizuală, precum ochelarii sau lentilele de contact.
Este important ca subiectul să fie apoi verificat în mod regulat, atât de posturolog cât și de către optometrist pentru a preveni căderea lui din nou în obiceiurile anterioare. De exemplu, o înrăutățire a vederii dacă nu este contracarată, poate duce la noi probleme posturale, sau un obicei postural incorect, poate duce la modificări ale vederii.
Reducerea inegalităților începe prin oferirea copiilor șanse egale. Aceste oportunități depind prea des de calitatea educației pe care o primește un copil, ținând cont că 80% reprezintă ceea ce învață şi percepe un copil prin ochii lui. Oferirea unui copil de șanse egale de învățare poate începe cu ceva la fel de simplu ca și asigurarea faptului că poate vedea bine.
Dacă un copil nu vede bine, își poate pierde încrederea, este probabil să rămână în urmă la clasă și este foarte puțin probabil să-și atingă întregul potențial academic. De cele mai multe ori, copiii nu știu că nu pot vedea bine, așa că nu vor vorbi despre asta, suferind în tăcere pe măsură ce rămân din ce în ce mai în urmă până când le sunt închise oportunitățile.
Testele oculare obligatorii universale pentru copii ar putea opri acest lucru și este motivul pentru care va punem la dispoziție programe de îngrijire a vederii pentru copii.
De aceea ne-am gândit la parteneriate pentru a răspunde nevoilor corecte si concrete. Crearea de programe de îngrijire a vederii pentru copii necesită o strânsă legătură intre profesionistul vederii, copil, şcoală şi familia acestuia.
Iată doar câteva exemple despre modul în care lucrăm cu partenerii noştri pentru a îmbunătăți egalitatea de șanse pentru copii prin îngrijirea ochilor.
Într-una dintre inițiativele gratuite pentru copii, Lovely Looks Optica Medicala & Oftalmologie Braşov, îşi menține promisiunea pentru a ajuta copiii să vadă bine.
Mulți dintre ei pot avea nevoie de corectarea vederii cu o pereche de ochelari, alții pot avea nevoi speciale de vedere, de aceea vor fi selectați şi consultați de cei mai buni specialişti opticieni-optometrişti, şi oftalmologi cu care lucrăm. Noi, la Lovely Looks Optica Medicală, credem într-un viitor în care toată lumea poate vedea bine și lucrează cu pasiune pentru a-şi îndeplini obiectivele stabilite.
Copii cu ochi sănătoşi şi frumoşi pentru un viitor mai bun”.
Chalazionul este o afecțiune a pleoapei destul de frecventă, care derivă dintr-o inflamație a glandei meibomiene, responsabilă de producerea componentei lipidice a secreției lacrimale, în urma obstrucției canalului său excretor.
Chalazionul este ușor de recunoscut, obstrucția se manifestă extern cu umflarea pleoapei în corespondență cu glanda afectată.
Fiecare folicul al genelor pe marginia pleoapelor, este prevăzut cu o glandă Zeiss care produce sebum. În aceeași zonă, lângă baza genelor, se află unele glande sudoripare modificate, numite glandele lui Moll. De-a lungul marginii interioare, la apariția genelor, pe de altă parte, glandele meibomiene (sau glandele tarsiene) secretă o substanță bogată în lipide care împiedică pleoapele să se lipească una de cealaltă. Această organizare priveşte marginea pleoapelor, cu excepția porțiunii mediale (care reprezintă aproximativ a opta în interiorul fisurii), reprezentând punctele lacrimale, care coincid cu începutul canalelor de evacuare lacrimale. Toate glandele accesorii ale pleoapelor sunt supuse invaziei bacteriene ocazionale. Din infecțiile unei glande meibomiene se poate forma un chalazion. Pe de altă parte, procesul infecțios al unei glande sebacee a genelor sau a uneia dintre glandele lacrimale accesorii, care se deschid la suprafața dintre foliculii pleoapelor, provoacă o umflare dureroasă localizată, cunoscută sub numele de sty. Chalazionul este cauzat de inflamația uneia sau mai multor glande meibomiene, care sunt dispuse transversal în pleoapele inferioare și superioare. În mod normal, aceste glande contribuie cu secreția lor, la producerea stratului uleios al filmului lacrimal. Dacă orificiile canalelor excretoare ale glandelor meibomiene prezente pe marginea pleoapelor devin ocluse, componenta lipidică produsă nu poate curge spre exterior și determină leziunea nodulară caracteristică (granulom), în punctul corespunzător glandei afectate de obstrucție. În țesuturile moi din jurul pleoapei, poate apărea roșeață, durere, inflamație a conjunctivei ş.a. Obstrucția se poate datora prezenței ,,obstacolelor externe” sau modificării mebo-ului în sine. Unele persoane cu probleme asociate cu secreția de sebum (de exemplu, seboree, piele grasă) au tendința de a avea un mebo mai gros. Alteori, o dietă dezechilibrată sau o perioadă de stres intens, este suficientă pentru o producție a glandei „alterate” în comparație cu norma.
Uneori, chalazionul poate fi consecința blefaritei cronice. Dacă această inflamație a pleoapei este neglijată, acumularea de bucăți mici de piele peeling (asemănătoare cu mătreața) poate duce la obstrucția canalului excretor.
În alte cazuri, chalazionul depinde de utilizarea lentilelor de contact. Acestea intervin ca obstacole externe, deoarece pot provoca un traumatism la nivelul pleoapelor, declanșând un proces inflamator.
În cele din urmă, se pare că o predispoziție constituțională, în principal pe bază ereditară, de a prezenta boli alergice (diateza alergică) poate accentua tulburarea.
Mebo-Sebo
Mebo reprezintă pentru ochi ceea ce reprezintă sebumul pentru piele. Ambele sunt secreții lipidice cu funcții de protecție, și din diverse motive pot suferi modificări mai mult sau mai puțin accentuate.
Chalazionul, este de asemenea, cunoscut ca expresia chistului meibomian, tocmai pentru a indica ținta inflamației (glandele meibomiene) și nodulul tipic care îl distinge (chistul). Chalazion este de asemenea denumit lipogranulom al glandei meibomiene.
Formarea unui chalazion poate depinde de:
Predispoziția constituțională la secreția sebacee sau la diateza alergică;
Dieta dezechilibrată caracterizată prin consumul frecvent de alimente bogate în grăsimi, brânzeturi, carne, dulciuri;
Tulburări ale tractului intestinal (cum ar fi colita spastică);
Perioade de stres intens sau oboseală specifică.
Chalazionul este adesea asociat cu rozacee și seboree. În trecut, se credea că chalazionul avea o origine pur infecțioasă. Astăzi această presupunere a fost eliminată, deși unii cercetători cred că o infecție oculară preexistentă poate accentua cumva simptomele chalazionului.
Sty și chalazion sunt două tulburări adesea confundate între ele. Ambele se caracterizează de fapt, prin apariția bruscă a unei umflături a pleoapei superioare sau inferioare și încep cu roșeață, edem, umflături și dureri de pleoape. Cu toate acestea, sty și chalazion au unele diferențe care le permit să se distingă.
Calazionul este un chist situat în pleoapa superioară sau inferioară, rezultat dintr-o inflamație a glandei meibomiene.
Sty este o inflamație acută a uneia sau mai multor glande sebacee la baza genelor (glanda Zeiss), pe marginea pleoapei in exterior.
Simptomele chalazionului și răspâmdirea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome de chalazion. Cum se manifestă?
Calazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un lipogranulom, care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De cele mai multe ori, pacienții afectați de chalazion nu prezintă simptome relevante. Mai mult decât durerea, chistul poate provoca o senzație neplăcută de ponderare a pleoapelor, mai ales atunci când chalazionul atinge dimensiuni considerabile. Posibila prezență a durerii, roșeață și hiperlacrimare care însoțește chalazionul este explicația cea mai probabilă într-o insultă bacteriană sau mai rar, virală. Când depinde de blefarită, calazionul poate forma mici cruste între gene, până la mâncărime pe marginile pleoapelor și arsură. Sty nu produce simptome și deseori trece de la sine.
De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină un chist mic, dureros în centrul pleoapei, în timp ce sty persistă evident pe margina pleoapei de o culoare alb-gălbuie.
Simptomele chalazionului și entitatea lor depind de gradul de inflamație al glandei și de numărul de glande implicate. La debut, chalazionul poate da durere întregii pleoape, datorită reacției flogistice remarcabile. După câteva zile, pleoapa se dezumflă, dar chistul rămâne ceea ce poate da senzația unui corp străin, mai ales dacă este mare și situat în pleoapa superioară.
Simptome şi cum se manifestă?
Chalazionul se caracterizează prin apariția bruscă a unei umflături focale a pleoapei, în corespondență cu glanda implicată în inflamație, asociată cu hiperemie. De-a lungul timpului, chalazionul tinde să devină rotunjit (lipogranulom) care apare ca un mic chist solid de-a lungul marginii pleoapelor. Spre deosebire de sty, această leziune este de obicei nedureroasă. Calazionul poate fi mic (ca un bob de mei) sau mai mare, până la umflarea atât de consistent încât să provoace închiderea pleoapei.
Alte simptome asociate cu Chalazion
De obicei, această umflare se scurge spontan pe suprafața interioară a pleoapei și se golește sau se calmează în decurs de 2-8 săptămâni, fără a fi nevoie de tratament. Cu toate acestea, există chalazion care devine cronic. Dacă chalazionul nu tinde să se rezolve spontan, este posibil să se fi format o „capsulă” care să înghită glanda. În acest caz, o intervenție chirurgicală minoră ambulatorie trebuie efectuată la sfatul medicului oftalmolog.
În ambulatoriu, după anestezie locală, se face o mică incizie în interiorul pleoapei prin care se introduce un instrument special pentru drenarea conținutului chistului (chiuretajul chalazionului) și( sau ) îndepărtarea completă a glandei care a generat problema. Tratamentul chirurgical este de obicei indicat dacă: Chlazionul este foarte mare;
Chalazionul nu tinde să se rezolve singur sau după terapia medicală;
Chalazionul este situat în centrul pleoapei sau într-o altă poziție enervantă sau obstructivă pentru vederea normală;
Posibile complicații:
Un chalazion poate provoca inflamație ușoară a conjunctivei, vedere încețoșată și, dacă este mare și plasat pe pleoapa superioară, poate:
Cauzând dureri la nivelul ochiului;
Comprimă corneea;
Induce astigmatism.
Chistul caracteristic al chalazionului este aproape întotdeauna de natură benignă. Posibilitatea ca chistul să ascundă o leziune neoplazică este un eveniment extrem de rar.
Câteva sfaturi:
Nu apăsați, frecați, strângeți sau nu intepați calazionul în încercarea sa-l spargi, deoarece acest lucru ar putea duce la complicații mai severe.
La subiecții predispuși, corectarea stilului de alimentație poate reduce riscul formării unui nou chalazion;
Evitați să vă machiați și să folosiți lentile de contact pentru a evita riscul de a induce microtraumatisme și(sau) infecții ale corneei.
Șervețele umede dezinfectante și soluțiile umectante, disponibile în farmacii, ajută la menținerea ochiului hidratat și ameliorează disconfortul cauzat de chalazion.
Lovely Looks Optica Medicala Braşov Sf.Ioan15- Centrul Vechi
Conștientizarea acestor patologii este utilă pentru a proteja vederea chiar și de problemele grave.
În orice etapă a vieții, sănătatea ochilor trebuie protejată printr-o dietă și un stil de viață echilibrat.
Asigurându-vă că vă odihniți din plin, reducerea timpului petrecut pe ecran, exercițiile fizice și efectuarea de controale regulate ale ochilor sunt lucrurile pe care trebuie să le faceți pentru a vă proteja vederea. În plus, este important să fii conștient de diferitele afecțiuni care pot afecta ochiul de-a lungul întregii vieți, de la naștere până la bătrânețe.
NAȘTEREA ȘI PRIMA COPIĂRIE
În primul an de viață, vederea se dezvoltă foarte repede, dar este nevoie de câteva luni pentru ca bebelușii să se poată concentra. Deoarece vederea se dezvoltă în aceste prime luni critice, nu este surprinzător că privirea sugarului este pierdută sau slab concentrată.
Strabismul -„Schint”
Este alinierea greșită a ochilor, din cauza incapacității momentane a mușchilor oculari de a lucra împreună. Poate fi identificat la sugari în jurul vârstei de 4 luni, dacă ochii lor nu pot privi în aceeași direcție.
Glaucom infantil primar
Acest tip de glaucom este tipic vârstei de dezvoltare și poate rezulta din defecte congenitale. Apare de obicei înainte de vârsta de 3 ani și derivă dintr-o obstrucție la nivelul ochiului rezultată dintr-o dezvoltare anormală. Simptomele includ vedere periferică slabă, corneea tulbure, în special ochi mari și sensibilitate vizuală la lumină.
Pojarul
Deși rujeola nu este o boală caracteristică a ochilor, poate provoca pierderea vederii și chiar orbire, deoarece poate deteriora corneea, făcând-o încețoșată și decolorată. Din acest motiv, vaccinarea copilului împotriva rujeolei (de obicei printr-un vaccin cuprinzător care include, de asemenea, oreion și rubeolă) este vitală pentru a vă asigura că vederea este protejată.
Conjunctivită
Această afecțiune este deosebit de frecventă, atunci când copiii încep să meargă la grădiniță, deoarece este cauzată de o infecție rezultată dintr-un virus sau bacterie. Conjunctivita este o patologie foarte frecventă, în care ochiul devine roșu și iritat, cu o scurgere apoasă frecventă care poate deveni lipicioasă, care se poate acumula în apropierea genelor. Conjunctivita este de obicei tratată eficient, prin administrarea de picături sau unguente antibiotice specifice.
Daltonismul
Cazurile de daltonism, pot fi recunoscute după dificultatea copilului de a diferenția culorile. Daltonismul apare sub două forme: 1. Prima se caracterizează prin dificultatea de a identifica luminozitatea în anumite culori; 2. A doua, prin incapacitatea de a recunoaște nuanțele diferitelor culori (de obicei roșu, albastru și galben).
Oboseala ochilor de la expunerea la dispozitive digitale
O problemă care apare din ce în ce mai frecvent, în rândul copiilor de toate vârstele, este expunerea prelungită la ecranele dispozitivelor digitale, timp îndelungat. Acest lucru, poate provoca oboseala ochilor cauzată de reflexiile luminii albastre dăunătoare de la ecran. Este important să controlați și să limitați timpul petrecut în fața ecranului, luând pauze regulate sau dedicându-vă și altor activități (ideal în aer liber).
ADOLESCENȚI
Un prim factor cheie, la care trebuie să acordați atenție în rândul adolescenților, este reprezentat de accidentările care pot fi rezultatul sportului sau al unui stil de viață deosebit de activ, și care pot provoca și traumatisme la nivelul ochilor.
Defect de refracție
Defectele de refracție apar de obicei înainte de pubertate, iar momentul dezvoltării este legat de prezența sau absența altor cazuri în familie. Deși erorile de refracție pot duce adesea la hipermetropie și astigmatism, este posibil să existe și cazuri de miopie. Simptomele unui defect de refracție includ vederea încețoșată la anumite distanțe sau probleme de vedere mai generale.
Keratoconus
Keratoconul este o subțiere progresivă sau o modificare a formei corneei, care are ca rezultat vederea încețoșată sau distorsionată și o sensibilitate deosebită la lumină. Keratoconusul este corectat de obicei cu lentile de contact speciale, pe care specialistul dumneavoastră le poate prescrie.
Cataracta traumatica si dezlipirea de retina
Pe măsură ce adolescenții devin mai activi, leziunile pot duce la traumatisme oculare, inclusiv cataractă sau dezlipire de retină. Cel mai bun mod de a face față acestei situații este prevenirea: protejarea ochilor în timp ce practicați o activitate precum sportul poate face cu adevărat diferența.
ADULT: vârsta de 20-40 ani
Odată cu vârsta adultă, faza de dezvoltare a ochiului se termină, dar mai sunt câteva măsuri și măsuri de precauție care trebuie luate pentru a proteja vederea. Pe lângă menținerea unui stil de viață sănătos, urmând o dietă echilibrată, bogată în antioxidanți, evitarea fumatului și efectuarea unei activități fizice regulate, există câteva boli oculare la care trebuie să fiți atenți.
Oboseala ochilor din cauza luminii albastre
Unele lungimi de undă ale luminilor albastre, care emană de la majoritatea dispozitivelor digitale, pot provoca oboseală în general și oboseală a ochilor. Puteți achiziționa ochelari speciali, care vă pot proteja ochii şi software pentru computere și telefoane mobile care filtrează o parte din lumina albastră.
Nevrita optică / Nevrita optică retrobulbară
Nevrita optică, inflamația nervului optic, poate apărea singură sau ca o consecință a sclerozei multiple. De obicei, este mai frecventă la femei decât la bărbați. Simptomele includ pierderea vederii, pierderea capacității de a percepe culorile sau durerea atunci când dați ochii peste cap și este important să vă consultați specialistul imediat ce aveți aceste simptome.
Retinită pigmentară
Retinita pigmentară este o boală care afectează retina. Este cauzată de mutații genetice și are ca rezultat pierderea treptată a vederii, afectând inițial capacitatea de a vedea în lumină slabă și vederea periferică.
ADULT: vârsta 40-60 ani
Până la vârsta mijlocie, una dintre cele mai frecvente modificări ale vederii este scăderea capacității de a vedea de aproape, ceea ce duce adesea la dificultăți de citire. Această problemă se numește prezbiopie și progresează în timp. Pentru cei care poartă deja ochelari sau lentile de contact, va fi posibilă corectarea acestui defect cu lentile multifocale.
Presbiopia nu trebuie confundată cu simptome, precum estomparea generală, sensibilitatea la lumină, uscăciunea și inflamația, care pot fi asociate cu alte afecțiuni precum cataracta și glaucomul.
Cataractă
Percepută ca o tulburare a lentilelor oculare, această afecțiune este de obicei un semn al îmbătrânirii și este foarte frecventă la vârstnici. Cataracta poate apărea prematur și din cauza anumitor afecțiuni medicale sau a anumitor medicamente, cum ar fi steroizii. Simptomele pot include vedere încețoșată, culori încețoșate, sensibilitate la lumină, scăderea capacității de a vedea noaptea și vedere dublă.
Glaucom
Glaucomul poate rămâne ascuns o perioadă de timp, datorită simptomelor sale minime. Deși afecțiunea poate apărea la oricine, anumite categorii de persoane prezintă un risc crescut de glaucom, precum vârstnicii, persoanele de origine africană, caraibiană sau asiatică, persoanele care au cazuri de glaucom în familie și cei care suferă de diabet, miopie (glaucom cu unghi deschis) sau hipermetropie (glaucom cu unghi închis).
Afecțiunea apare ca urmare a presiunii intraoculare excesive și poate duce la diferite simptome care variază în funcție de tipul de glaucom.
Ochi uscat
Ochiul uscat, este o afectiune care priveşte alterarea filmului lacrimal, acesta hidrateaza ochiul si protejeaza vederea. Din acest motiv, ochiul devine uscat și iritat, cu impact în consecință asupra vederii. De obicei, afecțiunea implică disconfort ocular, o senzație de arsură sau de particule în ochi, mâncărime, inflamație, sensibilitate la fum și acumulare de mucus în ochi, în special dimineața. Nu există un remediu pentru această afecțiune, dar poate fi ținută sub control cu picături cu acid hialuronic cu greutate moleculară mare, și unele unguente pe baza de vitamina A.
Uveita
Uveita este o inflamație a ochiului, care poate fi acută sau cronică și are diferite forme: anterioară, intermediară și posterioară, fiecare cu simptome și tratamente specifice. Cea mai frecventă, este uveita anterioară: deși poate apărea la orice vârstă, este mai frecventă la adulții de vârstă activă. Factorii de risc, includ leziuni și afecțiuni inflamatorii sau autoimune, cum ar fi boala Crohn sau sarcoidoza. Sarcoidoza este o boala rară, care constă în creşterea numărului de celule inflamatorii, zone de inflamație denumite granuloame. Poate afecta diverse părți ale corpului (la nivelul plamanilor, a ganglionilor limfatici, a ochilor si a pielii).
VÂRSTA AVANSATĂ: peste 60 de ani
Persoanele de peste şaizeci de ani, pot avea o deteriorare a vederii din cauza vârstei. Presbiopia continuă la această grupă de vârstă, ceea ce duce la necesitatea ochelarilor de citit sau a lentilelor de contact multifocale.
Degenerescența maculară datorată vârstei
Degenerescența maculară, frecventă in randul persoanelor cu vârste cuprinse între 50 si 60 de ani, nu are cauze primare cunoscute, deşi se ştie că factorii de risc includ fumatul, hipertensiunea arteriala şi excesul de greutate, pe lângă prezența altor cazuri cu aceeași afecțiune în familie. Boala reduce capacitatea de a citi și de a recunoaște fețele, deoarece afectează vederea centrală mai mult decât vederea periferică și se manifestă prin vedere încețoșată sau distorsionată. Pierderea vederii este de asemenea posibilă, iar liniile drepte pot fi percepute ca strâmbe și ondulate. În plus, obiectele pot părea mai mici decât sunt și culorile lor mai puțin strălucitoare. Degenerescenta maculara se poate agrava progresiv.
Aderența vitro-maculară simptomatică
La majoritatea oamenilor, pe măsură ce îmbătrânesc, gelul care umple ochiul, cunoscut sub numele de vitros, devine lichid și își pierde forma. Acest lucru îl face să se desprindă de retină, cunoscut și sub denumirea de detașare vitroasă posterioră. Se poate întâmpla ca această separare să fie incompletă, astfel unele porțiuni ale gelului vitros să rămână atașate de o parte a retinei (macula). Acest lucru poate provoca distorsionarea vederii, în cazuri chiar severe şi pierderea vederii centrale. Afecțiunea este de obicei monitorizată, iar dacă este necesar, tratată prin îndepărtarea chirurgicală a gelului vitros din restul ochiului.
Ocluzia venei centrale a retinei
Se poate întâmpla ca vena centrală a retinei să se blocheze, provocând o scurgere de sânge, astfel acumulându-se în macula (parte a retinei), face ca aceasta să se umfle, ducând la vedere încețoșată și pierderea vederii. Persoanele cu diabet zaharat și hipertensiune arterială, prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune. Consultarea unui medic este deosebit de importantă, deoarece ocluzia venei centrale a retinei, poate duce la dezvoltarea glaucomului neovascular, care trebuie întotdeauna monitorizat, deoarece poate provoca durere, vedere redusă și orbire permanentă.
Costul ochelarilor de vedere trebuie decontat de angajator. Decizia, luată de Curtea de Justiție a UE
Curtea de la Luxembourg a stabilit că articolul 9 din Directiva 90/270/CEE are ca obiectiv protejarea ochilor și a vederii lucrătorilor, în special dreptul acestora de a primi aparate de corecție speciale, specifice lucrului în cauză, dacă rezultatul testului prevăzut la alineatul (1) al acestui articol 9 sau cel al examenului prevăzut la alineatul (2) al articolului 9 menționat face necesare aparatele respective.
Prin „aparate de corecție” se înțelege nu doar ochelarii, ci și alte tipuri de aparate susceptibile să corecteze sau să prevină dificultățile vizuale;
Dificultățile vizuale care conduc la dreptul unui angajat de a beneficia de un aparat de corecție special nu trebuie să fi fost cauzate în mod necesar de lucrul la monitor;
Ochelarii nu trebuie să fie utilizați exclusiv la locul de muncă sau în exercitarea unor sarcini profesionale;
În legea națională se poate prevedea că lucrătorul poate alege fie să obțină direct de la angajatorul său un aparat de corecție special, fie să suporte el costul și să obțină apoi rambursarea de la angajator;
Un spor general la salariu, plătit în mod permanent pentru condiții grele de muncă, nu acoperă cheltuielile suportate de lucrătorul în cauză pentru o asemenea achiziție.
≈==================================== Articol preluat din: Libertatea >Ştiri> Ştiri din România De Denisa Dudescu, Joi, 05 ianuarie 2023, 10:10 . Ultimul update Joi, 05 ianuarie 2023, 11:32
✕
Încarc comentariile...
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.