Curățarea ochelarilor este importantă dacă se face zilnic și corect, pentru a avea lentile igienizate și ochii protejați de infecții. Ochelarii de vedere sunt foarte utili şi necesari pentru a rezolva un defect de vedere a celor au o problemă de miopie, hipermetropie sau astigmatism. Ochelarii de vedere sunt obiecte importante, adesea costisitoare.
Din acest motiv, îngrijirea corectă a lor este esențială pentru a ne asigura ca ciclul lor de viață să fie cât mai lung și mai durabil posibil. Curățarea ochelarilor proprii este o activitate necesară și importantă, pentru a asigura o vedere optimă și nu în ultimul rând igiena zilnică. Lentila acoperită cu amprente, sudoare, praf sau bacterii, impiedică vederea corectă și poate provoca unele boli ochilor.
Cum se curăță ochelarii? Și dacă se strică? Teama de a atinge prea mult lentilele sau rama, este larg răspândită, dar există metode simple și corecte care să garanteze igienizarea totală fără a pune în pericol materialele.
Cât de des putem spăla ochelarii? De preferat, în fiecare zi. Doar câteva minute, lentilele pot fi puse direct sub apa de la robinet cu o picătură de săpun lichid și frecate cu vârful degetelor (nu se folosesc unghiile, poate zgâria suprafața). Să nu uităm de rama ochelarilor, şi ea trebuie curățată cu mare atenție. După clătire, se usucă cu o microfibră curată.
Cum se curăță ochelarii fără apă?
Pe piață există produse speciale sub forma de spray, pentru a avea grijă de igiena ochelarilor noştri, doar trebuie să alegem cu mare atenție produsul de bună calitate.
Dați ochelarilor un pic de răsfăț din când în când!
Cea mai precisă și mai delicată modalitate de a curăța eficient ochelarii, este utilizarea dispozitivului cu ultrasunete. Curățarea cu ultrasunete este unul dintre serviciile pe care suntem încântați să vi le oferim gratuit cu angajamentul nostru. În plus este posibil să verificăm şi să facem reglarea corectă a ramelor, strângerea șuruburilor schimbarea pernițelor etc.
Aceeași atenție trebuie acordată şi ochearilor de soare!
Modificările posturale ale copiilor pot deteriora vederea.
Este important să învățăm din copilărie să avem grijă de coloana vertebrală care ne va susține pe tot parcursul vieții.
Verificarea eventualelor modificări posturale, este esențială pentru punerea în aplicare a celui mai adecvat tratament terapeutic, pentru corectarea acestora și asigurarea creșterii sănătoase a copiilor.
Pe parcursul vârstei pediatrice și a adolescenței este frecvent să apară alterații ale coloanei vertebrale, datorate mai ales atitudinilor posturale incorecte relungite în timp. Când vine vorba de modificări ușoare, putem interveni printr-o activitate fizică adecvată. Pentru a preveni, este necesar să-i educăm pe copii să adopte o postură corectă și să facă exerciții regulat.
W-Sitting este poziția observată cel mai frecvent la copiii mai mici, în timp ce se joacă. Fesele copilului se sprijină pe podea, genunchii sunt îndoiți și picioarele sunt deplasate către părțile laterale ale șoldurilor și sunt orientate în afara corpului.
Privind această poziție de sus, picioarele copilului par să formeze litera „W”. Este o poziție de tranziție, frecventă la copii până la 5 ani, datorită flexibilității mai mari a oaselor și a articulațiilor. Poate deveni problematic atunci când această poziție este adoptată pentru perioade îndelungate.
În această poziție, copilul creează o bază de sprijin mare, care crește stabilitatea trunchiului, mai ales dacă aceasta reprezintă o zonă de vulnerabilitate pentru el. Această poziție necesită un control postural mai mic, cu o activare mai mică a mușchilor trunchiului „necesară” pentru a rămâne erect și permite copilului să-și adune energiile pentru a se concentra asupra jocului.
Copiii care tind să adopte poziția W-sitting mai frecvent, sunt de fapt cei care au o stabilitate și un tonus slab la nivelul trunchiului, și se bazează pe această poziție pentru a putea manipula jucăriile pentru a se juca mai ușor. Când se află în poziția W, corpul este ca și cum ar fi „fixat” pe podea, astfel ca să-i permită să se joace cu jucăriile care sunt în fața lor, dar nu permite rotirea trunchiului și să mute greutatea în lateral, întoarcerea și îndoirea pentru a ajunge la jucăriile care sunt pe partea opusă.
Rotația trunchiului și deplasarea laterală a greutății corporale, permit menținerea echilibrului în timpul alergării sau jocului în aer liber, fiind necesare pentru „traversarea liniei mediene” la scriere sau alte activități, cum ar fi lucru la masă.
Axa verticală este o linie imaginară care merge din cap până în picioare și separă părțile din dreapta și stânga corpului. Traversarea acestei linii înseamnă că o parte a corpului (de exemplu, o mână sau un picior) se deplasează spontan în partea opusă, așa cum se întâmplă în timpul scrierii, dar și în multe alte activități zilnice. Poziția ,,W „implică o trecere minimă a liniei transversale, cu o consecință de integrare bilaterală slabă.
Integrarea între partea stângă și dreapta a corpului creează dificultate sau întârziere în dezvoltarea dominației manuale, deoarece rotația trunchiului nu are loc. Copilul este mai puțin înclinat să traverseze linia mediană pentru a ajunge la obiectele care sunt pe partea opusă, în schimb, le va lua pe cele care sunt pe partea dreaptă cu mâna dreaptă și pe cele care sunt în partea stângă cu mâna stângă.
Mai mult, în această poziție vom fi limitati in activarea vestibulară.Nervul vestibular este raspunzator de mentinerea echilibrului corpului. Adoptarea acestei poziții la copii pentru o perioada mai lunga de timp, poate afecta integrarea vizual-motorie, procesarea auditivă și o dezvoltare fiziologică a articulațiilor pelviene și a coloanei vertebrale.
Deja la mijlocul secolului trecut, primele teorii au început să se formuleze asupra interferenței dintre ochi și postura generală a corpului. Un nume care merită menționat, este cel al doctorului Harmon, cercetător care a propus distanța optimă de citire care îi poartă numele, si care a efectuat studii bazate pe teoria dinamicii viziunii.
În 1958, a descoperit că persoanele cu probleme vizuale s-au comportamentale astfel: • Activare limitată a trunchiului și tonus muscular redus; • Trecerea minimă a liniei transversale cu dificultatea dezvoltarii in coordonarea bilaterală, de a transfera obiecte de la o mână la alta; • Dificultate în dezvoltarea dominanței manuale și coordonarea ochilor; • Întârzierea în a dobândi echilibrul, conștientizarea corpului și instabilitatea în consecință la mers sau alergare, activitati sportive etc. • Laxitate articulară, în special la bazin și (sau) hipermobilitate la nivelul articulațiilor; • Disociere slabă între gât și trunchi și eșecul consecvent sau integrarea limitată a reflexelor primitive (The Symmetrical Tonic Neck Reflex (STNR), a cărui persistență poate fi de fapt una dintre cauzele posibile ale W-sitting); • Incetinirea stimulilor vestibulari, vizuali si auditivi; • Probleme de coordonare și atenție.
De aici nevoia de a corecta această postură cât mai devreme, invitând copilul să-și asume poziții cât mai corecte atunci când stă, cum ar fi așezat cu picioarele încrucișate sau cu ambele picioare poziționate pe aceeași parte, sau pe genunchi, sau într-o poziție predispusă (poziție de mare utilitate pentru integrarea diferitelor sisteme senzoriale).
Desigur, în cazul în care copilul are dificultăți în a se așeza folosind alte poziții, este necesar să solicitați intervenția unui terapeut expert.
CRTO (Ortho-K) sau terapia refractiva corneana, este o ramura a contactologiei care s-a dezvoltat si perfectionat foarte mult in ultimii ani.
Este o metoda revolutionara non-invaziva, non-chirurgicala, folosita pentru corectarea viciilor de refractie: miopie, astigmatism, hipermetropie, presbiopie.
Aceste lentile de contact speciale, rigide gaz-permeabile (RGP), concepute pentru a fi folosite in timpul noptii prin aplicarea programata, au o geometrie aparte, numita „geometrie inversa”, care actioneaza activ dar extrem de bland asupra epiteliului cornean.
Sub lentila se formeaza un strat lacrimal subtire si uniform, care prin intermediul pleoapei inchise in timpul somnului, actioneaza extrem de usor si dozat, generand o migrare reversibila a celulelor epiteliului cornean, de la centru spre periferie. Astfel se schimba atat grosimea cat si puterea de refractie a corneei, ducand la corectia treptata a miopiei si (sau) a astigmatismului.
Oxigenarea optimala a corneei pe timpul noptii, are loc datorita materialelor performante din care sunt facute lentilele ortocheratologice, cu inalta permeabilitate la oxigen.
*Corneea are un rol fundamental în refractia oculara asigurand ~45 de dioptrii din puterea totala de ~60 de dioptrii a ochiului. Dupa scoaterea lentilelor ortocheratologice dimineata, efectul poate dura toata ziua, fara o alta varianta suplimentara de corectie (in functie de fiecare caz in parte).
Este bine de stiut ca efectul obtinut este complet reversibil; daca lentilele nu mai sunt purtate, vederea revine la valorile sale initiale.
Cercetarile medico-stiintifice ample si testele clinice minutios efectuate in SUA si in tarile Comunitatii Europene, demonstreaza deosebita eficienta a acestora.
Purtand lentilele ortocheratologice noaptea, cu conditia ca sa doarma cel putin cinci ore, purtatorul poate avea o vedere excelenta fara ochelari si fara lentile de contact de zi. El poate oricand reveni la vederea initiala prin intreruperea portului lentilei ortocheratologice (din varii motive).
Ortocheratologia este indicată copiilor şi adolescenţilor, începând cu vârsta de 6 ani, pentru incetinirea miopiei in evolutie.
Copiilor si adolescentilor le este contraindicata chirurgia refractiva pana la varsta de 20-21 de ani, iar corectia cu ochelari nu permite un control eficient al evolutiei miopiei.
Studiile recente arata ca lentilele ortocheratologice, sunt optiunea preferata in cazul corectarii miopiei la copii, asigurand un control extrem de eficient al miopiei, incetininind semnificativ alungirea globului ocular. La copii, evolutia miopiei este evidenta si din pacate ireversibila.
Ortocheratologia este o portunitate excelenta pentru sportivii de erformanta, pompieri, militari, persoanelor care doresc să aibă vederea bună făra a purta ochelari şi lentile de contact, fara limita de varsta.
Rezultatele studiilor LORIC și CRAYON
Cercetătorii au verificat încetinirea semnificativă a progresiei miopice la persoanele tinere care folosesc lentile de contact ortokeratologice.
Lentilele ortocheratologice nu sunt indicate in caz de: – afectiuni corneene; – astigmatism cornean direct mai mare de 5D; – patologii ale pleoapelor; – sindromul de „ochi uscat”; – lagoftalmia (atunci cand pleoapa superioara nu mai acopera ochiul); – alte patologii oculare diagnosticate de medicul oftalmolog.
Prevenirea complicatiilor, presupune o selectare adecvata a pacientilor de catre medicul oftalmolog, alegerea corecta a lentilelor, realizarea imediata a pozitionarii stabile, ingrijirea corespunzatoare a lentilelor ortocheratologice, o igiena riguroasa a purtatorului si o colaborare buna pacient-medic.
Stabilirea corecta a lentilelor de noapte, necesita un diagnostic complet si complex, care va permite examinarea caracteristicilor individuale ale corneei.
Acestea sunt urmatoarele:
Topografia corneana
Este un test care permite să studieze forma și unele caracteristici optice ale corneei.
* Inainte de a face topografia corneana este necesar sa nu se utilizeze lentile de contact pentru cel putin 2-3 zile, doar ochelari de vedere.
Topografia corneana, permite sa se masoare curbura suprafetei corneei, construirea unei harti colorate, in care fiecare culoare corespunde unei curburi mai mult sau mai putin accentuata.
Culorile reci corespund punctelor cu cele mai multe vase, iar culorile cele mai calde, corespund mai multor curburi.
Este un test de screening util pentru toată lumea, neaparat indicat pentru cei care sufera de keratoconus, pentru a stabili gravitatea si a-l putea dignostica din timp.
Permite sa se evalueze starea de sanatate a ochiului in genera, pentru pacienții care au fost supuşi unei intervenţii chirurgicale de refracţie, sau care au avut deja o interventie cu ajutorul unui laser.
Topografia corneana, este un test neinvaziv, nu se realizeaza in contact direct cu pacientul și nu necesită utilizarea de picături pentru ochi.
Pahimetria corneana
Masoara grosimea corneei, valoarea normala fiind de 550 µm. In caz de keratoconus se produce o subtiere progresiva a corneei ca urmare a unei anomalii a colagenului. Cunoasterea grosimii corneei este utila pentru definirea fiabilitatii de masurare a tensiunii intraoculare, care asigura componentelor interne ale globului ocular, conditiile necesare unei functionari optime.
Tensiunea intraoculara este rezultatul starii de echilibru dintre continutul ochiului si elasticitatea peretilor sai. Valorile normale ale tensiunii intraoculare sunt intre 10 si 21 mmHg, cu o valoare mai mare dimineata si una mai mica seara.
Hipertensiunea intraoculara este considerata mare, atunci cand depaseste valoarea de 21-22 mmHg.
Cand exista variatii de tensiune, peste 5-6 mmHg in cursul zilei sau diferente intre cei doi ochi, chiar daca tensiunea fiecaruia dintre ei este in limite normale, sunt considerate patologice.
In momentul in care survine glaucomul, nervul optic sufera modificari si pot fi ireversibile.
Asadar, este imperios necesar sa ne masuram tensiunea itraoculara, deoarece nu se trateaza in toate cazurile.
Pahimetria este folosita ca instrument pentru evaluarea diferitelor patologii ale corneei, cum ar fi keratoconus, edemul cornean si in diagnosticarea glaucomului.
Examenul de pahimetrie poate fi efectuat de catre pacienti de toate varstele, inclusiv de copii.
Exista diferite tehnici de investigare, dar cea mai rapida, precisa si neinvaziva este tomografia cu camera de tip Scheimpflug (pahimetria optica)Rezultatul este o hartă care arată grosimea corneei la fiecare punct și permite să fie identificata locatia si valoarea celui mai subtire punct a acesteia.
Ortocheratologia asigura solutia unui mod de viata activ.
Pentru mai multe informații, specialiştii in domeniu vă aşteptă, pe baza de programare la ⬇️
Optica Medicala Lovely Looks – Braşov (Centrul Vechi), str. Sf. Ioan nr.15
Cabinetul de consultatii este dotat cu tehnologie de ultima generatie.
UNIC IN BRASOV ⬇️ 💠Wave Analyzer Medica 700+ ESSILOR
Programarile se fac la⬇️ https://opticalovelylooks.ro/
,,Ochii, asemeni unor santinele, ocupă poziția cea mai înaltă a corpului”. – Marcus Tullius Cicero
Lentilele oftalmice constituie cea mai importantă componentă a unei perechi de ochelari, având cel mai însemnat rol în asigurarea unei vederi optime. Pentru a ajunge la o astfel de performanță, au de parcurs un drum destul de lung, înainte să fie montate în ramele dumneavoastră de ochelari. Fabricarea lentilelor de ochelari începe cu o vizită la opticianul dumneavoastră și numai după o consultație minuțioasă, el va crea profilul dumneavoasră vizual și personalizat. Pentru a alege o lentilă de ochelari potrivită, se efectuează măsurători pentru a determina cum trebuie poziționată în ramele dumneavoastră preferate. Toți acești factori sunt deosebit de importanți, deoarece datele obținute se transmit la producătorul de lentile de ochelari, care va produce lentilele personalizate, în funcție de exigențele dumneavoastră. Cum se realizează o lentilă modernă si personalizată? Numai pe baza unui consult minuțios optometric de stabilirea corecției. Mai întâi se produce o lentilă semifinisată și se poate alege dintre două materiale: plasticul, cunoscut sub denumirea de sticlă organică și sticla adevărată, cunoscută și sub denumirea de sticlă minerală. Aproape toate lentilele de precizie personalizate, indiferent de producător, sunt cunoscute și sub denumirea de lentile de prescripție. Acestea se produc prin utilizarea tehnologiei freeform, o tehnică de producție de noua generație dezvoltată de ZEISS, patentată de întreaga industrie a lentilelor de ochelari. Lentilele de stoc, spre deosebire de lentilele de prescripție, se fabrică prin procedeul de turnare, in cantități mai mari si nu sunt personalizate. Există o simplă diferență între aceste două tipuri de lentile de ochelari și anume: ▶️opticianul alege de obicei lentile de ochelari produse în stoc pentru ochelari simpli, la un preț avantajos; exemplu: pentru ochelarii de citit sau când purtătorul are nevoie rapid de niște lentile de schimb. ▶️Lentilele produse în stoc sunt perfect potrivite pentru corecția vederii standard, însă nu oferă același nivel de performanță ca și lentilele de prescripție individualizate.
Gânduri bune!😊 Counselor Healthy Holistic Living N.M.
Presiunea oculară este determinată de echilibrul dintre producția și drenarea fluidelor din interiorul ochiului. Metoda folosită pentru cuantificarea ei se numește tonometrie, măsurarea fiind exprimată in milimetri coloană de mercur (mmHg).
Pentru funcționarea corectă a ochiului și a structurilor sale, este foarte important să menținem presiunea intraoculară în valori cuprinse între 10 și 21 mmHg. Acest interval fiziologic, este necesar în menținerea condițiilor anatomice optime pentru refracție, în consecință pentru a permite vederea corectă.
Din punct de vedere fiziologic, presiunea intraoculară contribuie la stabilizarea formei globului ocular și să-l protejeaze de deformări care ar putea fi cauzate de greutatea pleoapelor și tonusul mușchilor extraoculari, previne formarea umflăturilor prin drenarea și întoarcerea în fluxul sanguin a lichidelor, care conțin metaboliții deșeurilor.
Câțiva factori pot influența tranzitoriu nivelul tensiunii arteriale, cum ar fi trecerea de la perioada diurnă la cea nocturnă, ritmul cardiac, consumul de alcool și cofeină, exerciții fizice și aportul de lichide sau anumite medicamente sistemice și topice.
O modificare patologică a presiunii oculare, pe de altă parte, poate avea consecințe neplăcute pentru funcția vizuală și poate apărea fără ca pacientul să fie conștient de aceasta.
Presiunea ridicată în interiorul ochiului este un indicator important în evaluarea glaucomului, care este un factor de risc al vederii. Această boală a ochilor, în general nu provoacă dureri sau simptome particulare, dar produce modificări caracteristice ale nervului optic și ale celulelor neuronale prezente în retină.
Dacă glaucomul continuă să progreseze și nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate afecta vederea periferică și poate provoca daune ireversibile nervului optic, ceea ce poate duce la orbire. În majoritatea cazurilor, presiunea oculara este dăunătoare când este mai mare de 21 mmHg, dar unii pacienți pot avea consecințe negative şi la o presiune intraoculară mai mică (glaucom normotensiv).
Pentru sănătatea ochilor noştri, trebuie sa efectuăm controale periodice.
Este un tratament antireflex specific, studiat si dezvoltat pentru a limita daunele provocate de acea parte negativa din lumina albastra (380 – 460 nm). Ochiul este protejat datorita unui filtru absorbant, ce lasa nealterata lungimea de unda a culorii albastru – turquoise (responsabila de reglarea ritmului circadian).
Datorita caracteristicilor de ultima generatie ale acestui tratament (super-hidrofobic, ultra-durificare, antistatic), se imbunatatesc considerabil performantele lentilelor oftalmice corectoare (contrast mai bun, intretinere mai usoara, rezistenta mai mare la degradare pe o perioada mai lunga de timp).
LUMINA ALBASTRA
Lumina albastra este acea parte din radiatia luminoasa, incadrata in spectrul vizibil, ce are valori intre 380 si 500 nm. Principala sursa de “Lumina Albastra” o reprezinta “Soarele”, dar ea se gaseste si in mediile artificiale de iluminat (becuri cu halogen, becuri led, etc) sau in numeroase dispozitive electronice (tablete, smart-phonuri, televizoare, etc).
EFECTELE LUMINII ALBASTRE
Utilizarea frecventa a dipozitivelor electronice creste nivelul de expunere al ochilor la lumina albastra. Aceasta poate produce dereglari de sanatate ale intregului organism, modificarea ritmului circadian si modificari la nivelul retinei – degenerescenta maculara (DMLV). Cea mai pregnanta afectiune este “lipsa somnului”, ce tinde sa devina cronica in intreaga lume.
BENEFICII CONSUMATORI
Cu o vedere mult mai relaxanta, purtatorii vor putea sa-si desfasoare activitatile in fata dispozitivelor electronice pe sesiuni mult mai mari de timp, fara sa fie nevoiti sa suporte iritatiile oculare, durerile cervicale sau oboseala oculara.
Sindromul ochiului uscat este o boală cauzată de deshidratarea cronică a conjunctivei și a corneei care provoacă iritații.
Se datorează în principal unei reduceri cantitative sau a unei modificări calitative a filmului lacrimal, care acoperă ochiul şi de regulă îl lubrifiază și îl protejează. Producția slabă sau evaporarea excesivă a lacrimilor, poate fi o complicație de blefarită, conjunctivită, forme uşoare de alergie sau alte boli inflamatorii ale ochilor.
Mai mult, sindromul ochiului uscat poate fi rezultatul unor boli sistemice, cum ar fi sindromul Sjögren (este boală autoimună, în sensul că organismul produce anticorpi împotriva propriilor celule sau ţesuturi).
Se manifestă în principal prin uscăciune la nivelul ochilor şi la nivelul gurii), poate fi o tulburare tipică a bătrâneții datorită atrofiei glandelor lacrimale, lupus eritematos sistemic şi artrita reumatoidă, la femeile în menopauză datorită dezechilibrelor hormonale și la cei care folosesc mult timp lentilele de contact, sau anumite medicamente sistemice (antihipertensive, anxiolitice, somnifere, antihistaminice și multe altele).
În cazurile severe, ochiul este expus la o frecare mai mare din cauza mișcării pleoapelor și a unui risc mai mare de infecții. Mai mult, poate degenera până la apariția leziunilor la structurile externe ale ochiului: infecții, ulcerații, neovascularizare (crearea și dezvoltarea de noi vase capilare în zonele corneei), cheratite ş.a.
Cele mai frecvente simptome ale sindromului de ochi uscat sunt mâncărimea, usturimea, iritarea și disconfortul la lumină (fotofobie). În plus, o senzație de furnicături și zgârieturi, a unui corp străin în interiorul ochiului, vederea încețoşată, dificultăți la deschiderea pleoapei la trezire, durere și hiperemie oculară (ochi roşii).
De asemenea, poate apărea oboseală oculară, iar mucusul este observat la unii pacienți în ochi sau în jurul acestuia. Toate aceste tulburări cresc în urma eforturilor vizuale prelungite sau în condiții de mediu necorespunzătoare, cum ar fi expunerea la vânt sau căldură, permanența în medii cu praf, fum, aer condiționat sau încălzit. Examenul ocular relevă modificări ale conjunctivei și ale filmului lacrimal. Pentru a evalua cantitatea de lacrimi produse într-o anumită perioadă de timp, testul Schirmer, care se efectuează prin plasarea de benzi mici de hârtie absorbantă pe marginea pleoapei, poate fi util. Testul de rupere a filmului lacrimal, pe de altă parte, permite o evaluare calitativă a filmului lacrimal. Dry eye – Fluorescein Break-up Time, care arată timpul de rupere al filmului lacrimal.
Tratamentul se bazează pe administrarea de lacrimi artificiale sau geluri umede, pentru a restabili filmul lacrimal și a ameliora simptomele. Mai mult, este esențială corectarea patologiilor subiacente (oftalmologice şi de altă natură) și a oricăror complicații.
Deficiența de vitamina A, determină pierderi de celule caliciforme (goblet), cu creşterea keratinizării şi metaplazie scuamoasă, la nivelul corneei si conjunctivei. Asta înseamnă secreție lacrimală excesivă şi leziune epitelială conjunctivală.
Emoțiile puternice, râsul sau căscatul te fac uneori să lăcrimezi, dar alteori pot să îți curgă pe obraz fără nici un motiv. Acesta poate fi un semn că ochii tăi au neapărat nevoie de ajutor pentru a-şi recăpăta sănătatea.
VitA POS şi HYLO GEL persistă mai mult pe suprafața oculară şi are un timp de acțiune prelungit în comparație cu picăturile oculare, reducând simptomele de ochi uscat. Vâscozitatea lacrimilor artificiale care conțin Acid Hialuronic depinde de foarte mulți factori. Până de curând se credea că factorul decisiv era dat de concentrația acestuia. ️ Concentrația Acidului Hialuronic nu este decisivă ci calitatea moleculei. ️ Lungimea lanțului molecular contribuie masiv la vâscozitatea soluției. ️ Gama HYLO folosește doar Acid Hialuronic cu un lanț molecular lung și de înaltă calitate.
A fost special conceput pentru miopia severă. În afara lentilelor de contact, lentilele lenticulare sunt adesea singurele posibilități disponibile pentru a corecta miopia severă.
Intervalul de puteri recomandat pentru miopia severă, este de la -14,00 D până la sph -20,00 D. Cu ajutorul experților Essilor, am reuşit să facem un pacient fericit, o pereche de ochelari cu lentile lenticulare de -23,50 D. Este o adevărată performanță!
Este recomandat ca rama să fie întotdeauna, aleasă astfel încât distanța dintre centrii optici să nu fie cu mult mai mare decât distanța interpupilară PD a pacientului, deoarece descentrarea pronunțată înspre interior reduce dimensiunea deschiderii.
✔O a doua pereche de ochelari este întotdeauna recomandată pentru pacienții cu miopie severă.
Este o boală degenerativă a corneei non-inflamatorie, se caracterizată printr-o subțiere progresivă a stromei centrale și paracentrale și o aplatizare conică (sau ectazie) a profilului corneei care induce apariția astigmatismului miopic neregulat. Termenul „keratoconus” derivă din două cuvinte grecești: keratos = cornee și din cuvântul konos = con. În practică, înseamnă cornee conică și este o afecțiune în care corneea își pierde forma sferică normală, deformându-se neregulat într-o formă de con. Acest fapt afectează claritatea vederii chiar și atunci când sunt folosiți ochelari. Este necesar să știm că lentilele ochelarilor sunt construite cu conceptele de simetrie care trebuie apoi găsite în ochi. În keratocon, deformarea corneei apare într-un mod neregulat, asimetric și prin urmare, nu poate fi corectată decât parțial cu ochelarii tradiționali. Această deformare, se datorează unei modificări a structurii stromei corneene care duce la subțierea sa progresivă și la aplatizare. Este o afecțiune progresivă care poate evolua rapid sau se poate dezvolta lent de-a lungul anilor. Afectează adesea ambii ochi (90% -95% din cazuri), dar apare în momente diferite, astfel încât inițial un singur ochi poate părea afectat de boală.
Etiologia keratoconului rămâne încă neclară până în prezent. Faptul că această patologie este adesea prezentă la mai mulți membri ai aceleiași familii, ne determină să ne gândim la un rol puternic al aspectelor genetice, dar genele responsabile nu au fost încă identificate clar. Cu toate acestea, s-a înțeles că şi cu mecanisme care nu au fost încă elucidate, aceste gene ar modifica fluctuația regulată a fibrelor de colagen din cornee. Fibrele de colagen ale corneei care vor dura în timp, sunt supuse de corpul nostru la „întreținere” continuă, o înlocuire progresivă efectuată de celule specifice numite keratocite. În practică, patologia ar implica un dezechilibru între producerea și degradarea fibrelor de colagen ale stromei corneene. Acest lucru ar duce la o rezistență mecanică redusă a corneei, ceea ce ar duce la o subțire și deformare a acesteia. În ochi, la fel ca într-un balon, are loc o presiune internă (presiune intraoculară). Se întâmplă ca această presiune în punctul de rezistență minimă a corneei să determine o proeminență în formă de con spre exterior. Keratoconus-ul apare în general ca o boală izolată, dar poate fi asociată cu alte boli (boli ale țesutului conjunctiv, dermatită atopică, retinită pigmentară etc.).
Când apare?
Keratoconul apare foarte rar în copilărie, manifestându-se de obicei la pubertate între 12 și 15 ani. Forma este adesea evolutivă până la vârsta de 25-30 ani și tinde să se stabilizeze după vârsta de 35-40 de ani. Progresia keratoconusului este independentă de anumite afecțiuni clinice oculare și este imprevizibilă.
Cum vede pacientul cu keratoconus?
Principalele simptome pe care pacientul le raportează într-un stadiu incipient pot fi similare cu cele ale unei miopii simple. O neclaritate a vederii apare mai ales atunci când privește departe. Ulterior, calitatea imaginii se înrăutățește și apare perceperea unui „frotiu” al imaginilor sau a unei distorsiuni a acestora, mai ales noaptea, cu halouri sau imagini „alungite și distorsionate” ale luminilor. Uneori există, percepția imaginilor duble sau a unei deformări clare a imaginilor drepte. Acest lucru se traduce în practică într-o „oboseală vizuală” pentru vedere la toate distanțele. Pacientul se plânge de necesitatea căutării continue a unei „focalizări mai bune”. Uneori este prezentă și fotofobia (intoleranța la lumină).
Genetica, sistemul imunitar, stresul oxidativ, factorii endocrini, toate au un rol în dezvoltarea keratoconus-ului. Multe boli genetice sunt asociate cu keratoconul inclusiv Sindromul Down, Sindromul Marfan sau Sindromul Ehlers-Danlos
După stadiul de evoluție se clasifică astfel:
keratoconus ușor: < 48 D
keratoconus mediu: 48 – 54 D
keratocon sever: > 54 D
Simptomele keratoconului:
▶️Vedere neclară care nu poate fi corectată prin portul ochelarilor;
▶️Sensibilitate la lumină;
▶️Dificultatea de a conduce pe timp de noapte;
▶️Halouri (în special noaptea);
▶️Dureri de cap și ochi;
Primele deformări ale corneei pot trece complet neobservate dacă nu recurgi la aparatură performantă.
Diagnosticul poate fi ajutat de diverse măsuratori (diagnostic imagistic), ce se efectuează cu aparate extrem de sofisticate și precise:
⚠️Topografia corneană este esențială în keratoconus-ul incipient;
⚠️Pahimetrie corneană;
⚠️Presiune intraoculară;
⚠️Endotelioscopie corneană (aprecierea numarului și morfologiei celulelor endoteliale) tomografie de cornee (HRT și OCT de pol anterior).
Într-un stadiu ulterior, keratoconul determină apariția astigmatismului și adesea a miopiei. Inițial aceste defecte pot fi corectate complet cu o pereche normală de ochelari.
Din păcate, în acest caz asistăm adesea la modificări frecvente ale defectului vizual care necesită „retușarea” ochelarilor. Pe măsură ce deformarea progresează, există o creștere a astigmatismului, astfel încât ochelarii să nu fie foarte eficienți în a garanta o bună viziune. Apoi, trebuie folosite lentile de contact.
Nu toate lentilele de contact sunt potrivite. În acest caz specific, trebuie folosite lentile dure rigide sau semirigide. De fapt, numai acestea sunt capabile să „regularizeze” suprafața corneei în așa fel încât să permită o viziune acceptabilă.
Deoarece lentilele au o structură rigidă, în general nu sunt tolerate imediat, provocând simptome precum senzația de corp străin, fotofobie, durere în globul ocular.
Odată cu apariția topografiilor, este posibil să le personalizați pe măsură pentru fiecare cornee, reducând timpii de adaptare.
Cu toate acestea, regula obișnuită este de a crea, cu ,,obiectivul”, o ușoară presiune pe vârful conului pentru a-l regulariza. Lentilele de contact sunt un sistem de control valid, dar trebuie utilizate sub supraveghere continuă de către oftalmolog și contactolog.
Cu topografia corneană modernă este posibil să se creeze un protocol de control fiabil. Acest lucru ajută aplicatorul foarte mult, deoarece poate preveni complicațiile care duc la înlocuirea lentilei în timp util, dacă este necesar.
Keratoconul nu poate fi prevenit, nu există măsuri preventive specifice!
Tratamentul keratoconului
Datorită neregularităților corneei, se încearcă o corecție a refracției prin folosirea ochelarilor sau a lentilelor de contact moi. Următoarea formă de corecție sunt lentilele de contact rigide gaz-permeabile, care mențin forma corneei, obținându-se astfel o corecție mai bună a vederii.
În cazul în care este într-un stadiu avansat, aceste metode de tratament nu sunt suficiente și se recurge la tratamentul UV-X Crosslinking sau transplantul de cornee.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.